duminică, 29 ianuarie 2012

Trophaeum Traiani


Despre statuia lui Traian asadar. Dispusa chiar la iesirea de la statia de metrou Tower Hill, la baza restului din zidul roman, statuia incepe sa se vada pe masura ce cobori scarile spre sosea. Pe ea scrie ca e facuta la inceputul secolului doi si ca e o replica a statuii de la Roma. Exista mai multe semne de intrebare aici, care au probabil raspuns cunoscut, dar pentru care trebuie sa caut un istoric. In primul rand, se spune „Statue believed to be of the Roman emperor Trajan”. Daca e o replica a celei de la Roma, inseamna ca nu avem certitudinea ca cea de la Roma ar fi a lui Traian? Brosurile turistice, spre deosebire de soclu, au certitudini, si afirma ca este fara urma de indoiala statuia lui Traian. Apoi, daca e o replica, ma intreb care era procedeul prin care se faceau asemenea replici la inceputul secolului doi. Oare aveau matrici pentru turnat bronzul? Nu pare imposibil, avand in vedere eforturile imense care se investeau in antichitate in intreprinderi complet lipsite de scopuri practice.

Cand am vazut-oprima data, dupa foarte multi ani petrecuti cu manuale de istorie care o aveau pe coperta, am recunoscut-o imediat. Dar am fost foarte surprins sa vad o statuie a lui Traian in Londra, asa ca am avut nevoie de confirmarea placutei de pe soclu ca acela e intr-adevar Traian. Apoi, m-am umplut cu un sentiment de mandrie care iata, supravietuieste intact si acum, dupa 3 saptamani.

E interesant de investigat mandria asta. Cumva, simt ca prin Traian exista o legatura intre mine si locurile astea. Dar ce fel de legatura? In ce masura sunt eu urmas al lui Traian? In ce masura ne putem noi, romanii, pretinde o filiatie romana? Avem, e clar, elemente culturale latine importante, dar e posibil ca aceasta absorbtie culturala sa fi fost facuta doar pentru functionalitatea ei, doar pentru ca structurile culturale si administrative romane erau mai bune decat cele indigene. In tot cazul, dupa parerea mea, intelegerea interactiunii dintre triburile tracice de la nord de Dunare si romani este in constiinta colectiva romaneasca destul de naiva (la nivelul baladelor populare de genul Traian si Dochia) si alterata de interesele in slujba carora a fost pusa cercetarea (unire teritoriala in secolele XVII-XIX, identitate nationala incepand cu 1848, justificarea politicilor actuale in secolul XX). La fel de posibil e si sa fi citit eu ce nu trebuie, si poate ca V. Parvan sau N. Iorga infatiseaza in cercetarile lor un tablou cu totul diferit fata de cel asimilat de istoria din manuale.

Apoi, elementul barbar este cel putin la fel de important dupa parerea mea in formarea poporului roman. Si mai am si convingerea ca pentru actuala stare de fapt sociala si geo-politica este absolut irelevant orice s-a intamplat cu mai mult de 3 generatii in urma. Adica vreo 150 de ani, mai mult sau mai putin.

Pe de alta parte, ce legatura are Traian cu locurile astea, si ce cauta statuia lui in Londra? Romanii au fondat orasul Londinium in 43, in timpul imparatului Claudius, cel mai important eveniment din istoria antica – invazia reginei Boudica – a avut loc in timpul lui Nero, si tocmai domnia lui Traian (98-117) e sarita de istoria Londrei ca o mare pata alba. Constructia London Wall a fost inceputa in 90, iar inceputul dezvoltarii urbane in zona e legat mai degraba de Hadrian, urmasul lui Traian, ale carui interese in Britannia au fost mult mai mari decat cele ale predecesorului lui, habar n-am de ce. Traian a pastorit peste maxima intindere geografica a imperiului, e adevarat, dar interesele lui au fost legate mai mult de extinderea spre est (la nord de Dunare spre Marea Neagra si in orientul mijlociu – Siria). Poate pur si simplu Marcus Ulpius Nerva Traianus e un castigator la loteria istoriei.

Degetul lui Augustus si degetul meu, pentru comparatie
Despre statuie simt ca as avea multe de spus, dar se pare ca nu prea e cazul. Poate pentru ca aprecierea e in primul rand estetica, iar asta e o experienta eminamente subiectiva. Percep cumva si valoarea documentara a statuii, dar nu prea sunt in masura s-o inteleg. Imi place ca e la o scara de aproximativ 1:1, sau un 1:1 inflorit. Adica Traian asta e, cred, doar putin mai mare decat originalul in carne si oase. Suficient de mare incat sa impuna respect si suficient de mic incat sa poata fi pedepsit orice individ care indrazneste sa puna la indoiala identitatea in dimensiune dintre statuie si augustul imparat. 14:47

4 comentarii:

Ioan Florin spunea...

Foarte interesant, sunt cîteva teme care m-au preocupat și pe mine. „In ce masura ne putem noi, romanii, pretinde o filiatie romana?” Probabil într-o măsură destul de mică, pe aria unor „enclave” istorice precum sud-vestul Transilvaniei. România de astăzi este de o discrepanță uriașă, pe care o observa și Cantemir. Dincolo de condițiile istorice diferite în care au evoluat, cu greu poți să pui alături în același popor țăranii de la Vaslui sau de la Botoșani cu țăranii din Vrancea sau din Ardeal. Poporul român de azi e, cum spui, o plămadă istorică din mai multe aluaturi purtate în traistă, inclusiv slave, cumane, pecenege etc.

Dar eu nu cred ca tine, că „pentru actuala stare de fapt sociala si geo-politica este absolut irelevant orice s-a intamplat cu mai mult de 3 generatii in urma, adica vreo 150 de ani, mai mult sau mai putin”. E ca și cum ai spune că poporul se schimbă la 150 de ani. Eu mai degrabă cred în însumări istorice, în unele continuități de conștiință, reflexe colective, șamd.

Leonard Bacica spunea...

Exista, evident, o continuitate in primul rand etnografica, exista obiceiuri, idei si atitudini care se propaga timp de mii de ani (legat de asta, imi place foarte mult cum vorbeste Blaga despre transhumanta), si chiar si spiritul universal pe care-l cauta Hegel e o chestie destul de concreta.

Ce am vrut sa spun este ca de prea multe ori oamenii folosesc istoria sa justifice tampenii ale prezentului. Ca nu are nici o relevanta pentru prezent faptul ca strabunicul meu l-a impuscat pe strabunicul tau in vreun razboi, ca acum 200 de ani ungurii stapaneau Transilvania, turcii Dobrogea si rusii Basarabia. Ca un anumit teritoriu apartine in orice moment populatiei care-l locuieste, nu vreunei autoritati care pretinde drepturi istorice asupra lui. Lucruri de genul asta.

Archaeopteryx spunea...

Pai cum, bre ? :))
Daca imi fura un tip niste bani, inseamna ca banii sunt ai lui, pentru ca in momentul de fata sunt in portofelul lui ?

Leonard Bacica spunea...

Ba bine ca nu! Tocmai asta zic, ca populatiile nu se schimba odata cu stapanirea politica. Ungurii au incercat 400 de ani sa goleasca Transilvania de romani, si tot majoritari au fost tot timpul. Rusii au inceput sa colonizeze Basarabia de la 1812 (masiv dupa 1940), iar acum populatia de acolo tot romaneste simte. Exemple mai sunt in istorie, nu numai legate de romani.

Deci daca iti fura 100 RON si-i pune in portofelul lui, banii aia sunt in continuare ai tai. Dar daca ii investeste intr-un business care merge si infiinteaza o corporatie, nu poti sa te duci sa-i ceri omului corporatia pe motiv ca e a ta. Maxim suta de lei sa ti-o dea inapoi.