24 de ore dupa ce-am plecat de la sectia de votare, si inca procesez emotional rezultatele. Ce urmeaza e - sper eu - finalul acestui proces si o marturie despre alegerile tocmai incheiate.
Procesul electoral a inceput cu inregistrarea pentru votul prin corespondenta. Acolo au inceput si problemele. La prezidentialele de anul trecut entuziasmul noutatii procesului si frica de a sta la cozile de vot a functionat. Aproape 80.000 de inregistrari pentru votul din corespondenta pentru prezidentiale s-au transformat anul asta in ceva mai putin de 50.000, in ciuda mesajelor de mobilizare din partea USR PLUS. Au disparut si noutatea, si frica de a sta la cozi, dupa o runda de alegeri prezidentiale desfasurata in conditii optime.
E clar ca votul prin corespondenta e o idee buna, dar trebuie extinsa - prin mai mult timp la inscriere, prin posibilitatea de a vota prin corespondenta si din tara, si altele - si imbunatatita. Si aici ajungem la a doua problema. Din ~47.000 de voturi, aproape 15.000 nu s-au validat, dintr-un motiv sau altul. Aproape o treime. Enorm. Nu stiu daca e vina postei romane, a postelor din alte state, a statului sau a altcuiva, si nici nu e foarte relevant a cui e vina. Dar ultimul lucru de care avem nevoie e slabirea increderii in procesul electoral. Iar cand alegatorul afla ca prin metoda cea mai usoara de a vota are o sansa din 3 ca votul lui sa nu fie acceptat, s-ar putea sa se mai gandeasca o data daca foloseste metoda cea mai usoara.
Avem nevoie de o investigatie in motivele pentru care cele ~15.000 nu s-au validat. Avem nevoie de corectii si imbunatatiri ale procesului. Avem nevoie ca acestea sa se intample repede, sa fie comunicate bine si sa ajunga la public. Altfel am putea la fel de bine sa eliminam votul prin corespondenta, pentru ca va deveni inutil.
Asta e problema mediatizata. Problema despre care nu s-a vorbit am vazut-o la numararea voturilor prin corespondenta din sectia in care am fost alocat: din ~160 de voturi, 6 au fost anulate pe detalii procedurale (lipsa cartii de alegator sau desecretizarea votului). 6 din 160, adica cca 4%. Enorm. Sigur, vina alegatorilor ca n-au respectat pasii procedurali. Dar daca vina e a alegatorilor, problema e a statului. Regulile votului prin corespondenta trebuie sa fie mai simple, mai clare, votul prin corespondenta trebuie sa fie mai sigur, iar inregistrarea mai usoara.
Pentru zilele de vot am fost delegat in sectia centrala din Londra, in sediul ICR. Sunt foarte familiar cu locul, cu cladirea, cu personalul si am mai lucrat cu presedinta de sectie. M-am simtit ca pestele in apa, din multe puncte de vedere am simtit ca eu am condus procesul de vot. Sunt fan al presedintei de sectie, cred ca e o femeie curajoasa, responsabila, corecta si in mare masura profesionista. Dar, traumatizata probabil de socul de la alegerile euro-parlamentare din 2019, a cerut o suplimentare de personal si am avut o sectie cu 15 persoane pentru a procesa 1329 de votanti. Mult prea mult, o risipa mica, dar inutila, de fonduri publice, mai ales ca dintre cei 15 cativa au venit extrem de slab pregatiti pentru munca pe care trebuiau s-o faca. Vorbesc evident de personalul contractat de ambasada, pentru ca evident ca autoritatile nu au nici un control asupra delegatilor de la partide.
Si am cateva cuvinte de spus si despre personalul consular.
Am in general o parere buna despre serviciile consulare romanesti din Londra, si cercetarile pe care le-am facut in diverse momente mi-au confirmat ca e unul din lucrurile care functioneaza in Romania. Inteleg ca, mai nou, odata cu pandemia, si calitatea acestor servicii a scazut dramatic, am auzit ca multi oameni nu reusesc sa-si reinnoaisca pasaportul sau ca programarile dureaza enorm. E o chestie la care putem sa ne uitam la nivel de politici. La nivel de personal...
Bun, softul de procesare al votantilor e o aplicatie pe o tableta care are cca 3 functii din care operatorul foloseste una singura. Softul are 7 butoane, din care operatorul foloseste 3 in mod frecvent, si vreo 5 cu totul. Pentru acest soft, cu o functie si 3 butoane, toti operatorii a trebuit sa citeasca un curs de operare, sa dea un test si sa faca un training online de 2 ore. Ok, siguranta si incredere. Dar ai zice ca dupa toate astea, munca de operator ar trebui sa fie relativ usoara, nu? Este. Nu si pentru personalul consular. Oameni - cel putin cei din sectia mea - paralizati de frica de a face cea mai mica greseala, incapabili sa ia cea mai mica decizie, cu o frica suprema de sefi si de proceduri si - in buna traditie romaneasca - plangandu-se constant de cat de greu le e, de cat de mult muncesc si de cat de mult e toata lumea orientata impotriva lor. Oameni care au nevoie de doua confirmari ca sa apese butonul rosu de OFF al tabletei sub care scrie 'opreste tableta' atunci cand vor sa opreasca tableta.
Pana la urma am colaborat, zic eu, bine cu toti, s-au achitat de indatoriri si procesul electoral a fost APROAPE fara probleme. Dar atitudinea pe care am vazut-o nu-mi sporeste increderea in serviciile consulare si ma face sa ma intreb daca nu cumva ca sa obtii postul caldutz si bine platit de la consulatul din Londra de unde sa poti sa vorbesti de sus la romanii care au plecat din tara unde ti se vorbeste de sus peste tot e mai important pe cine stii decat ce stii.
Despre procesul de vot, doua lucruri sunt relevante:
1. cerinta dovezii de rezidenta pentru a vota in circumscriptia diaspora. Imi e acum evident, ca alegator votezi pentru parlamentarii care vor reprezenta circumscriptia in care ai rezidenta. Pentru asta, ai nevoie sa dovedesti ca ai rezidenta in circumscriptia respectiva. Dar a fost nevoie sa explic asta de cateva zeci de ori ca sa imi fie asa de clar. Cererea dovezii de rezidenta, desi legitima, nu a fost deloc comunicata bine catre electoratul din diaspora. Drept urmare, multor alegatori li s-a refuzat dreptul de vot. Nu neaparat in sectia mea - cred ca au fost 2 sau 3 care n-au putut vota - dar in diaspora in general. Si mi-ar placea ca acesti alegatori carora li s-a refuzat dreptul de vot sa porneasca o initiativa de a actiona in justitie statul roman, care tocmai le-a refuzat un drept fundamental. Dar nu sunt optimist.
2. prezenta slaba la vot, si in diaspora si in general. 31% prezenta national si ~250.000 de voturi in diaspora, la o populatie de ~4 milioane si o capacitate de procesare de cca 2 milioane e absolut jenant. Iar aceasta prezenta jenanta e rezultatul unui esec sistemic si istoric al intregii clasei politice romanesti. Si includ aici si partidul meu, USR PLUS. Nici noi, nici celelalte formatiuni nu au reusit sa mobilizeze mase semnificative ale electoratului si vom avea o guvernare care, oricat de buna sau de proasta va fi, va fi nereprezentativa. Principalul partid de guvernare, PNL, va fi luat ~25% din ~31% din voturi, adica vom avea un prim-ministru pentru care ar vota cam 8% din populatie. Asta e cel mai relevant rezultat electoral, si probabil ca la urmatoarele alegeri voi vota partidul care reuseste sa rezolve problema asta in primul rand.
Despre rezultatele alegerilor:
- a castigat PSD. Big fucking surprise. Din fericire, chiar daca se pare ca e in continuare votabil, PSD a devenit un partid nefrecventabil in politica romaneasca si nu vor reusi probabil sa aiba vreun cuvant de spus in alcatuirea noului guvern. Si legat de asta sper cel mai mult sa nu ma insel.
- USR PLUS, ~16%. E mult, e putin? Greu de spus. Am investit mult, mental, emotional si financiar in USR in ultimii 3 ani, am incredere in partid si imi pasa ce se intampla cu el. Mi se pare un rezultat slab, normal ca mi se pare un rezultat slab. Normal ca as fi vrut mai mult, normal ca n-as fi fost deplin multumit decat la peste 50%. Dar era asta posibil? Se putea mai mult? Greu de spus. Astea sunt intrebari speculative, si imposibilitatea unui raspuns demonstrabil le face sa fie politizate intens. Demisia Barna? El zice ca nu. Eu... nu stiu. E adevarat si ca cineva trebuie sa fie responsabil pentru rezultate, e adevarat si ca schimbarea regilor e intr-adevar bucuria nebunilor. Dar USR PLUS va avea un congres de fuziune in urmatoarele luni, urmat de noi alegeri pentru presedintele partidului. Vom avea atunci ocazia sa vedem daca opozitia din USR va fi capabila sa se desprinde de atitudinea trotskist-guevarista a revolutiei continue si sa se consolideze si sa se coordoneze pentru a avea un cuvant de spus in desemnarea noii conduceri, sau daca va deveni o grupare tot mai fracturata, tot mai mica, tot mai galagioasa si tot mai irelevanta in partid. Fara opozitia din USR, fata partidului va fi fara indoiala alta, as indrazni sa spun ca nu neaparat mai buna. Vom vedea.
- AUR, 10%. Opinie controversata: nu sunt ingrijorat de ascensiunea rapida si neprevazuta a acestui partid misterios (bine, aud ca nici Barna). Nu stiu cine sunt, la prima vedere par un partid conservator anti-sistem. Nu ader la platforma lor si nu sunt in publicul lor tinta. Nu m-au interesat in campania electorala pentru ca nu credeam ca vor fi relevanti.
In duminica votului am avut cateva discutii cu observatorul AUR din sectia mea. Ideologic ne-am intalnit in foarte multe puncte. Omul avea o parere buna despre USR PLUS si e probabil unul din multi alegatori pe care mesajul nostru nu i-a convins in principal din cauza unei comunicari defectuoase. Toate reprosurile lui pentru USR PLUS aveau un punct de ruptura intre realitate si perceptie, iar asta e rolul comunicarii. Am zis de multe ori, si o s-o mai zic o data, tot fara rezultat: comunicarea USR e cel putin defectuoasa, si a fost asa de cand sunt eu in partid. Treaba asta ne pierde votanti si nimeni nu pare sa vada ca avem o problema la capitolul asta. More fool us.
In timp ce scriam cele de mai sus am ascultat interviul lui George Simion pentru HotNews. Mi-a... placut (?) Omul pare sa aiba vorbele la el, intentiile lui par sa fie bune, nu pare sa fie niciunde in apropierea bau-bau-lui nationalisto-xenofobo-neonazist de care vorbeste presa. Iar din ce zice, se pare ca ma despart de el doar in anumite puncte ideologice unde pozitiile antagonice sunt concomitent legitime (el conservator eu progresist, el crestin eu secular, din astea). DACA e intr-adevar asa cum spune si DACA AUR e intr-adevar partidul care zice ca e, atunci USR PLUS are o mare oportunitate. Nu numai ca vom putea conta pe voturile AUR in parlament pentru multe din proiectele economice sau de infrastructura, dar vom putea si sa ajungem la electoratul AUR cu mesajul nostru. E clar ca asta nu s-a intamplat pana acum.
Daca AUR nu e ceea ce prezinta Simion, daca misoginii de tip Lavric sau Andrusceac vor fi cei mai proeminenti si daca AUR va vira intr-adevar spre neonazism, atunci va trebui sa-i suportam 4 ani. Dar politica fricii are termen de valabilitate scurt, iar pe temele de cel mai mare interes pentru electoratul lor (saracia, infrastructura, relatia cetatean-stat) nu au si nu vor avea capacitatea sa livreze in urmatorii 4 ani. Ceea ce inseamna ca acest 10% se va eroda usor-usor pana cand noua stea a politicii romanesti va cadea in irelevanta lui Dan Diaconescu.
In momentul asta mi-as dori sa ne mai fi inselat o data cu totii in privinta AUR, si ei chiar sa fie partidul care sa traduca mesajul USR pe limba multimilor pe care se pare ca noi n-o vorbim. Mi-ar placea ca George Simion sa fie o figura proeminenta si reformatoare pe drumul Romaniei spre progres si, daca partidul se curata de tot soiul de elemente dubioase de care pare sa fie plin in momentul asta, putem discuta si despre tot soiul de colaborari.
Ah, ce-o sa ma mai toace grupurile interne USR pentru pasajele astea trei!
Dar cu asta am cam terminat. Desi sentimentul pe care il incerc e de tensionare, daca vreau sa continui povestea asta cu politica trebuie sa inteleg clar ca adevarata munca incepe DUPA alegeri. Altfel, stiu ca electoratul are intotdeauna dreptate (vox populi, vox dei si astea) si ca cea mai relevanta ipoteza de lucru e cea in care ne aflam. Multa bafta, Romania!
