marți, 15 iulie 2014

Don't cry for me Argentina

Germania - Argentina 1-0

"Am vazut la acest Mondial 32 de echipe iar la final, mai e nevoie sa va spun? Nemtii au castigat." Asa si-a incheiat Gary Lineker ultima emisiune din Brazilia, cu zambetul satisfacut al celui care a dat lumii o fraza memorabila.

"Fotbalul e un joc simplu, in care 22 de oameni alearga o minge pentru 90 de minute iar la final nemtii castiga intotdeaua" e vorba memorabila, dar in momentul in care a spus-o Gary Lineker era plin de naduf pentru ca, in ciuda faptului ca a batut aproape de unul singur Camerunul in sferturi si a egalat la 1 dupa golul lui Breme din semifinale, n-avea sa stie ce gust are cupa mondiala. Daca imi pare intrucatva rau pentru acea generatie frumoasa pe care Anglia a avut-o in 1990, mi-ar fi parut cu siguranta rau pentru generatia lui Lahm, Klose si Schweinsteiger daca s-ar fi retras din fotbal fara sa castige un Mondial dupa ce au pornit mai intotdeauna printre favoriti. In perspectiva, e surprinzator ca Germania n-a mai castigat de 24 de ani, dovada ca nemtii nu castiga chiar intotdeauna, ci mai degraba arata ca si cum ar castiga.

Mario Gotze nu era nascut ultima data cand au devenit campioni mondiali, tara nu era inca reintregita si, din 1954 pana acum n-a trecut niciodata atat de mult timp intre doua editii de cupa mondiala castigate de Germania. Nemtii au un in schimb un dar: sa distruga sperantele echipelor populare: in 1954 toata lumea credea ca Ungaria lui Puskas o sa castige; in 1974 Cruyff conducea o echipa olandeza admirata de toata lumea spre o infrangere in finala; in 1990 nemtii au castigat in Italia, unde gazdele aveau mari sperante. Drept, italienii s-au razbunat in 2006 castigand in Germania. Iar acum... umilinta administrata Braziliei n-o sa fie uitata prea curand.

Acestea fiind spuse insa, as zice ca Brazilia a terminat Mondialul cu bine. Sigur, scorul nu e ideal si e nevoie de ceva timp ca sa capatam o mai buna perspectiva, dar gazdele au ajuns in careul de asi cu o echipa in care nu pareau sa creada la inceputul turneului. Spania, Anglia, Italia au poate mai multe motive sa fie ingrijorate decat Brazilia.

Finala mica... cui i-a pasat vreodata de finala mica? In definitiv, un brazilian a zis ca locul 2 e primul invins. De-asta meciul cu Olanda n-a contat nici pentru restabilirea moralului, nici pentru nimic. I-am vazut pe olandezi bucurosi ca au castigat meciul, dar esecul lor impotriva Argentinei e comparabil cu al brazilienilor in fata Germaniei. Tot ce pot sa spun in apararea lor e ca felul in care a intrat ultimul penalty, al lui Maxi Rodriguez e asemanator cu felul in care n-a vrut sa intre ultimul penalty a chilienilor. Cum am mai spus, uneori lucrurile astea nu se decid pe teren, ci undeva deasupra, poate chiar deasupra capului lui Christ the Redeemer.

Iar argentinienii mi-au dat impresia ca mai degraba s-au strecurat pana in finala: cinci meciuri castigate la limita (dintre care unul cu Iran, cand au dat gol in ultimele minute), unul la penalty, iar in fazele eliminatorii au avut de infruntat Elvetia si Belgia. Dar se castiga si asa, si chiar m-am speriat putin ca, daca prin cine stie ce intamplare Argentina ar fi castigat, comparatiile dintre Messi si Maradona nu s-ar mai fi oprit cel putin 4 ani. Si-asa sunt greu de oprit. FIFA era pregatita, am vazut cu uluire cand Messi a primit premiul de jucatorul turneului. Serios??? Nu Muller, nu Robben, nu Rodriguez... Messi? In semifinala cu Olanda cel mai bun jucator a fost Mascherano, in finala cel mai bun a fost Higuain. Pana si Palacio a jucat mai bine ca Messi in finala, si a intrat in minutul 78. Messi a fost cel mai bun cu Iranul, probabil asta a cantarit mult in decizia FIFA. Pana si Maradona a zis ca decizia e ridicola. Dar e normal, Maradona cu toate problemele lui cu abuzurile de substante dubioase are un cap mai limpede decat Blatter.

Eu unul doar m-am bucurat  sa-l vad plangand pe Messi si am tipat putin la televizor pentru ca regizorul de transmisie a fost destul de zgarcit cu prim-planurile. Dar iata imaginea de 1000 de cuvinte:

Rezolutie mica si relativ greu de gasit pentru ca o cautare dupa "Messi crying" aduce multe rezultate in tricoul Barcelonei unde, se pare, Messi plange cam in fiecare meci. Dar probabil ca asa vin penaltyurile. Nu stiu, n-am mai urmarit campionatul spaniol de cand a plecat Ronaldinho.

Si cam asa, cu un gol tarziu al lui Goetze si o reeditare a finalei din Italia '90 s-a spus povestea mondialului din Brazilia. Unul frumos, cu multe goluri, organizare excelenta si multe fete frumoase in tribune. Probabil ultimul de felul asta pentru cel putin o generatie. Ne vedem peste 4 ani la finala din Rusia, in Kiev.

miercuri, 9 iulie 2014

Desordem e desastre

Brazilia - Germania 1-7

E dincolo de cuvinte. Nici nu stiu de ce mai incerc. Tot internetul vuieste, va fi o sursa abundenta de memeuri pentru anii ce vin si nu-mi amintesc ca vreunui altui eveniment sa-i fie dedicat atat de mult spatiu din news feed. Practic e singurul lucru despre care se vorbeste acum si probabil ca e la paritate, pe canalele de stiri, cu 9/11. Nu-mi amintesc vreun alt eveniment din timpul vietii mele care sa aiba un impact imediat si la fel de puternic in constiinta colectiva.

Nu m-am gandit prea mult la ce echipa e mai buna, la cine o sa castige sau la cine as vrea sa castige. Ok, inainte de mondial voiam sa castige Brazilia, dar dupa ce mi-am vopsit sufletul portocaliu nu mi-a mai pasat asa tare. Fara Neymar? Am zis in postul trecut, nu credeam ca e asa important. Thiago Silva? Ok, e ceva mai dureros, a fost liderul echipei si e un fundas pe care te poti baza, spre deosebire de David Luiz. Dar nemtii au si ei, cel putin pe hartie, o aparare instabila iar Neuer a avut un campionat mai degraba slab. Ei, as! Azi a fost perfect Neuer, n-a gresit nici macar cand un alt portar cu un suflet ceva mai milos ar fi lasat 1-2 goluri, pe la 5-0.

Cat despre nemti? Ei bine... nemti. Au destule clisee in dreptul lor ca sa ma mai apuc inca o data sa repet din ele. M-am gandit ca meciul cu francezii a fost destul de plicticos, dar stiu ca si pitonii, crocodilii si alti cativa pradatori isi captureaza prada dupa care o lasa sa se zbata pana la moarte. Asta o fi directiva de pe banca tehnica, mi-am zis dupa primul gol, teribil de asemanator cu primul gol al lui Hummels din meciul cu Franta. Si tot cam dupa vreo 10 minute de joc.

Dar fundasii, unde erau fundasii? m-am mirat. E grav, asa o scapare in semifinala. Ei bine, n-a fost o scapare. La al doilea gol Klose a avut timp sa suteze de doua ori, iar Julio Cesar a fost chiar amabil sa-i reutrneze mingea cand primul sut a fost direct pe directia lui. M-am bucurat pentru Klose, care e acum fotbalistul cu cele mai multe goluri inscrise la turneele finale (16) si mi-am dat seama ca la 2-0 meciul e cam incheiat.

Ce n-am banuit nicicum era ca o serie intreaga de recorduri aveau sa mai cada pana la sfarsitul meciului. De exemplu, in urmatoarele 5 minute avea sa fie egalat recordul de goluri primite de brazilieni la un turneu final: au mai luat 5 de la Polonia, in 1938. Au castigat cu 6-5. 7 n-au mai luat pana in seara asta, si sunt rare meciurile de la mondial cand o echipa a luat mai multe: Ungaria - Coreea de Sud 9-0 (1954), Yugoslavia - Zair 9-0 (1974), Ungaria - Salvador 10-1 (1982). Imi place ca articolul asta zice ca scorul era 5-0 dupa doar jumatate de ora. Si e vorba de Zair, una din cele mai slabe natiuni fotbalistice, in conditii ostile. Nu e Brazilia, natiunea al carei nume e sinonim cu fotbalul si care e incurajata de un inimos public de 200 de milioane de oameni.

Probabil ca nemtii ar fi fost multumiti cu 5-0, dar intrarea lui Schurrle a fost o masura sadica. Bineinteles ca atacantul lui Chelsea a vrut o bucatica din prada, si a sfarsit cu o ditamai halca, doua goluri.

Ce-i de facut? Nu prea multe. Foarte greu se poate consola tristetea si umilinta pe care o simte acum publicul brazilian, si nu meritau dupa un mondial in care am vazut atata bucurie, atata pofta de viata si pofta de fotbal. Toaa delegatia Braziliei ar trebui sa-si asume raspunderea. Scolari ar trebui sa-si dea demisia imediat dupa mondial si sa reflecteze indelung daca mai poate antrena vreo echipa dupa seara asta. David Luiz ar trebui sa-si revizuiasca atitutdinea si sa realizeze ca e mai productiv sa-si faca meseria pe cat poate el de bine in loc sa arunce coate frustrate spre Klose si suturi dusmanoase spre Mueller. Si in general, echipa Braziliei ar trebui sa interiorizeze ideea ca sunt cea mai slaba generatie care si-a reprezentat vreodata tara la un turneu final. Apoi, bineinteles, ar trebui sa se reorganizeze si sa incerce sa spele din rusine cu o victorie categorica in finala mica, mai ales ca probabil vor intalni Argentina, marele rival local.

Mi-au placut imainile de dupa meci, si sunt un mare fan al acestor frumoase demonstratii de fair-play: Mueller imbratisandu-l pe Scolari, Schweinsteiger incercand sa-i consoleze pe jucatorii brazilieni, Mueller si David Luiz etc. Dar 7-1 ramane iar cei care-si amintesc mondialul din 1950 raman neconsolati.

duminică, 6 iulie 2014

Life is Krul

Olanda - Costa Rica 0-0 (4-3 pen.)

S-a mai vorbit, inclusiv pe blogul asta, despre convergenta preferintelor fanilor United spre Olanda la mondialul asta, si e un fenomen, mi se pare, mai mult decat natural. Nu poate decat sa ne bucure in contextul asta giumbuslucul lui van Gaal cu schimbarea portarului special pentru loviturile de departajare. Bineinteles, pentru ca a functionat, presa il numeste acum "strategie de geniu", "inspiratie tactica" si mai stiu eu ce superlative. Numele lui van Gaal o sa ramana probabil de acum inainte pe toate schimbarile de portari facute special pentru loviturile de departajare. Dar daca ne gandim putin lucid, miscarea are sens in totalitate: avem doi portari de valori apropiate, dintre care unul e obosit dupa 120 de minute de joc, iar celalalt a pertecut respectivele 120 de minute observand adversarii. Portarul de rezerva isi permite si luxul de a se pregati in mod special pentru loviturile de departajare si, mai ales intr-un context ca asta, sa studieze obsesiv adversarii si felul lor de a executa penaltyuri. Lipsa de respect pentru titular? Nicidecum. titularul stie ca rezerva s-a pregatit special pentru asta si probabil e chiar recunoscator ca scapa de tensiunea penaltyurilor (care, oricat s-ar zice, e si pe portari cum e si pe executanti). Se tot vorbeste in fotbal de ceva vreme de adancimea lotului si valoarea bancii de rezerve, dar asumptia nespusa era ca portarul de rezerva e inferior valoric titularului. Ilustrativ e cazul lui Courtois, pe care Chelsea il considera valoros, dar nepregatit inca sa-i ia locul lui Cech. Dar nu-l pastreaza in lot, ci il imprumuta la echipe care il joaca, si are dileme morale cand trebuie sa inscrie impotriva lui.

Povestea de mai sus se numeste Despre Tim Krul care a furat capul de afis de la o prestatie absolut magnifica a Costa Ricai in acest meci in special si la acest mondial in general. Putin cam lung titlu, stiu, dar e pe masura parcursului Costa Ricai. Am zis in postul trecut ca majoritatea povestilor mor in optimi, dar intotdeauna ramane cate un vis frumos de ucis in sferturi (Romania '94 cineva?). Sigur, aud din spate ceva despre Bulgaria '94 si Coreea de Sud 2002. Dar primul a fost un accident, al doilea a fost comandat de sus. Daca e sa accept vreunul, atunci accept Turcia 2002, dar turcii au avut atunci o echipa tare frumoasa.

N-aveau cum sa se califice costaricanii. Sigur, au jucat extraordinar, dar olandezii au controlat jocul cap-coada. Nu neaparat in teren, posesia de 65% si superioritatea paselor completate puteau fi spulberate de ocazia imensa a lui Urena din ultimele minute de prelungiri. Dar mental, olandezii au fost tot timpul stapani pe ei si increzatori in locul lor din semifinale. E o scena rara cea in care Robben, in a doua repriza de prelungiri se imbratiseaza si shcimba amabilitati cu antrenorul advers. Iar pe banca Olandei, numai fete calme: van Gaal si Kluivert isi vad de notitele si de iPadurile lor, fara nici un semn de nervozitate. Pe Jorge Luis Pinto l-am vazut in cateva randuri certandu-se cu arbitrul de rezerva. Sigur, pe fetele fotblistilor olandezi se citeste si oarece frustrare, dar asta e in cea mai mare masura meritul lui Keylor Navas. O fi ceva in apa, in aer sau in pamant in Costa Rica, de creeaza portari de calibrul asta. Sper sa mai auzim de Keylor Navas si dupa mondial, aud ca Atletico negociaza cu Levante pentru el.

As vrea sa inchei cu un gand pentru sarmanul Michael Umana. Iata gandul:
Mingea a zburat deja, meciul e pierdut, olandezii incep alergarea spre Krul iar rezervele lor au intrat deja in teren. Aia 50 de metri pe care ii are de parcurs pana la coechipierii lui trebuie ca sunt ai dracului de lungi.

Argentina - Belgia 1-0

Contrastant cu meciul de seara, asta al argentinienilor a fost relativ plicticos. Poate lucrurile ar fi stat altfel daca nu intra asa repede golul lui Higuain, dar n-o sa stim niciodata. Au jucatori buni belgienii, dar ma indoiesc ca formeaza o echipa buna. Condusi cu 1-0, ma asteptam ca Hazard sa incerce mai mult, macar spre finalul meciului, dar abia daca l-am vazut in cele 75 de minute pe care le-a petrecut pe teren. Iar daca si-a pus baza in Fellaini, Wilmots scade mult in ochii mei, chit ca are acum amintire de la mondial poza cu Klinsmann. Mare minus mi s-a parut Kompany, care n-a prea stiut in nici un moment cu ce se ocupa atacantii argentinienii, inclusiv in faza golului. Iar daca e cineva de remarcat de la belgieni, poate Witsel o merita cel mai mult, desi si-a ratat momentul de glorie si a trimis mult peste poarta o minge ideala de la 20 si ceva de metri. Ce-ar face Jamie Rodriguez?

Brazilia - Columbia 2-1

Pai Jamie Rodriguez e deja acasa. Pe nedrept, ar zice unii, dar aceia ar avea doar partial dreptate. Da, Columbia a jucat bine si a avut participare egala intr-un meci rapid si foarte spectaculos. Dar brazilienii ar castiga 9 meciuri din 10 cel putin, la felul cum au aratat lucrurile. Arbitraj pro-brazilian? Meh. Da, n-a fost offside la golul lui Yepes, pentru ca jucatorul in offside n-a avut de gand sa participe la faza. Dar s-a fluierat, si orice atingere de minge dupa fluier e nula, altfel Franta ar fi batut Elvetia cu 6-2. Fundasii brazilienin-au mai jucat dupa fluier, altfel probabil Yepes n-ar fi inscris. Columbia a avut un penalty, Brazilia a inscris din doua faze fixe, iar Zuniga a scapat nesanctionat dupa ce i-a fisurat o vertebra lui Neymar. Da, arbitrajul a fost prost si da, posibil ca Brazilia sa fi primit acel 5% al gazdelor de-a lungul turneului, dar meciul asta l-au castigat jucatorii, nu arbitrii. Din nou, Coreea 2002...

Thiago Silva a fost complet nemarcat la primul gol, poate de aici ar trebui sa inceapa columbienii. Meritul lor insa e ca nu s-au speriat nici de adversari nici de competitie si au jucat incredibil de deschis, ambii portari muncind cota egala cu jucatorii de camp.

Brazilienii sunt acum speriati ca l-au pierdut pe Neymar, dar desi imi pare rau de accidentarea pustiului, tind sa cred ca e un lucru bun pentru Brazilia. In primul rand, au castigat meciul asta cu doua goluri marcate de fundasi. Apoi, Hulk si Fred par sa fi inteles in sfarsit ce joaca. Si in final, cel mai important, Braziliei nu-i sta bine sa atarne de un singur jucator. Si nici nu e asta mondialul jucatorilor talisman. Ronaldo si Hazard nu si-au carat in spate echipele si nici macar Argentina n-a ajuns in semifinala doar pe seama lui Messi, desi probabil el si Robben sunt individualitatile care stralucesc cel mai tare.

Germania - Franta 1-0

La fel ca sambata, si vineri am avut un meci spectaculos si unul plicticos. La fel, cel plicticos a avut un gol rapid. Germania-Franta asta mi-a amintit de meciul dintre cele doua echipe la mondialul din '40: Germania a atacat rapid si a reusit sa penetreze defensiva adversa, instituind apoi o disciplina defensiva pe care francezii n-au reusit s-o desfaca. Daca atunci Franta a mers mai departe la jocul rezultatelor, de data asta americanii erau deja iesiti din competitie.

Cumva imi pare rau pentru francezi, au fost in forma buna si au aratat ca stiu sa joace un fotbal frumos si eficient. Dar daca n-o faci cand conteaza, se pune pentru ailalti. Poate cu exceptia meciului impotriva portughezilor, nemtii n-au rupt gura targului, dar au facut suficient sa treaca mai departe linistiti. Brazilienii ar trebui sa fie prevazatori. In tot cazul, Brazilia-Germania va fi un meci excelent, un soi de forta de neoprit atacand obiectul de nezdruncinat. Sper ca Chuck Norris sa fie in regula.

Si mai sper ca, de dragul unui record, Mirko Klose sa mai dea un gol la mondialul asta si sa fie, cu 16, golgetterul absolut al turneelor finale. Cu Franta nu prea s-a simtit in largul lui.

sâmbătă, 5 iulie 2014

Afrika Korps

Franta - Nigeria 2-0

N-am vazut meciul in direct, dar gratie minunii tehnicii moderne care se numeste TiVo l-am inregistrat si am apucat sa-l vad abia acum. Dar, pe cat de minunata e tehnica, avansurile ei dau impresia unei evolutii asimptotice. Tensiunea si emotiile traite in timpul unui meci in direct sunt incomparabile cu cele ale unei inregistrari, mai ales cand stii scorul. Iar in epoca hiperinformationalizata in care traim, e mai greu sa nu afli ceva decat sa afli. Ma intorceam acasa cu gandul ca daca nu stiu scorul as putea simula destul de bine o transmisie directa, cand ecranul publicitar din Charing Cross m-a anunta cu bucurie ca "France leaves it late to beat Nigeria 2-0". Dintr-o data prima repriza mi s-a parut relativ anosta, desi ambele echipe au jucat pozitiv si faze de poarta au fost suficiente. Si ce surpriza, 0-0 la pauza! O faza interesanta a fost insa golul anulat al nigerienilor. N-am reusit sa-mi dau seama exact daca a fost off-side sau nu nici dupa reluarile cu ajutatoare electronice incluse. Dar daca e asa de aproape, cred ca decizia de a anula un gol in faza eliminatorie de campionat mondial e cel putin aspra. Iar cu Nigeria in avantaj dupa 20 de minute de joc am fi avut un altfel de meci la dispozitie. Desi chiar si asa cred ca Franta ar fi castigat.

Mi se pare interesant cum echipele africane care merg cel mai departe in competitie (Camerun 1990, Senegal 2002, Ghana 2010) sunt pachete-surpriza, despre care nimeni nu stie mare lucru inainte de turneu, in timp ce echipele cu jucatori-vedeta, activand in campionate puternice din Europa, se opresc cam de fiecare data cand dau de o echipe europeana serioasa. O posibila explicatie ar fi combinatia dintre o diminuare a interesului din partea jucatorilor-vedeta de a-si reprezenta tara si o politica de trasferuri meschina a cluburilor europene care asigura ca nici o natiune africana nu dezvolta un rezervor de talente suficient de mare inca sa devina o forta. Nigeria a fost pachet surpriza in 1994, cand au batut Spania si au fost eliminati de italieni cu ajutorul deciziilor de arbitraj, dar de atunci s-au scufundat in relativa mediocritate. Coasta de Fildes a aparut pe scena mondialelor odata cu Drogba, iar acum are un lot de invidiat, dar n-a fost niciodata o forta la nivel de reprezentative. Iar Ghana, cu o echipa mult mai experimentata decat cea care a fost la un pas de semifinale acum 4 ani, n-a reusit de data asta sa iasa din grupe.

Germania - Algeria 0-0 (2-1 AET)

De ceva ani ma tot intreb cum se face ca in Cupa Africii natiunile maghrebiene sunt asa o forta in timp ce la mondiale sunt intotdeauna, literalmente, ultimii oameni. Ei bine, anul asta nu s-a mai intamplat asa. Algeria a fost ultima echipa africana ramasa in competitie dupa un parcurs surprinzator de bun in grupe. Chiar daca n-au avut cea mai valoroasa echipa sau cel mai spectaculos fotbal, algerienii au jucat de fiecare data curajos. Cateodata iese, ca in meciul cu Coreea de Sud, cateodata nu, ca in infrangerea cu Belgia. Dar sa ii tii pe nemti la cutie 90 de minute e o realizare care, daca nu se va sarbatori mult timp de acum inainte in Algeria, ar trebui. Ca o echipa mica, nemtii s-auaparat si au contraatacat tot meciul. Si, cum am zis la momentul oportun, meciul a aratat ca si cum adevarata selectionata a Germaniei a intrat abia dupa cele doua reprize initiale. Iar aceastei echipe germane, mult prea experimentata ca sa-si iroseasca intreaga energia atacand in valuri o aparare extrem de exacta, cum au facut algerienii, i-au trebuit 2 minute sa inscrie. Deja calificat, Mesut Ozil a incercat sa pecetluiasca soarta meciului cu un al doilea gol in ultimul minut al prelungirilor. Dar ideea asta a ricosat putin prea puternic, Algeria a inscris imediat dupa si a pornit o tentativa serioasa de egalare. Fara succes, si chiar daca ar fi reusit probabil tot nemtii ar fi castiga penaltiurile. Dar contextul era diferit iar Neuer, cu o evolutie execrabila in prima repriza, ar fi putut ceda tensiunii mizei. N-a fost asa, iar algerienii se intorc acasa, dar in urma unei evolutii de care ar trebui pe buna dreptate sa fie mandri.

Argentina - Elvetia 0-0 (1-0 AET)

Ca si acum 4 ani cand au batut Spania, Hitzfeld a pregatit aceeasi partitura, ca in schita cu castravetele: aparare in 8 si poate-i prindem pe contraatac. Atunci a mers, acum n-a mai mers, dar ce metoda mai dureroasa sa afli ca nu merge decat gol in minutul 120? Altfel, asta a fost intr-adevar un meci anost, iar argentinienii reusesc sa se strecoare in continuare exclusiv pe spezele lui Messi, desi au un lot care le-ar permite sa joace mult mai bine. E a doua oara cand castiga cu gol in ultimele minute, iar prima data a fost impotriva Iranului. Cred c-o sa le mearga si impotriva Belgiei, dar sper ca Olanda sa stie mai bine.

Belgia - SUA 0-0 (2-1 AET)

N-o sa scriu prea multe despre meciul asta, pentru ca mai sunt 10 minute pana incepe a doua runda de sferturi si pentru ca amramas din nou in urma, dar e optimea pe care am urmarit-o cel mai atent. As fi vrut ca americanii sa mearga mai departe, dar in ciuda unui joc inimos si disciplinat, belgienii au aratat ca sunt echipa mai buna. Haide sa vedem ultimele doua semifinaliste astazi, si vedem dupa aia daca mai reusim sa ne si dam cu parerea despre cele 4 meciuri din weekendul asta.