"Am vazut la acest Mondial 32 de echipe iar la final, mai e nevoie sa va spun? Nemtii au castigat." Asa si-a incheiat Gary Lineker ultima emisiune din Brazilia, cu zambetul satisfacut al celui care a dat lumii o fraza memorabila.
"Fotbalul e un joc simplu, in care 22 de oameni alearga o minge pentru 90 de minute iar la final nemtii castiga intotdeaua" e vorba memorabila, dar in momentul in care a spus-o Gary Lineker era plin de naduf pentru ca, in ciuda faptului ca a batut aproape de unul singur Camerunul in sferturi si a egalat la 1 dupa golul lui Breme din semifinale, n-avea sa stie ce gust are cupa mondiala. Daca imi pare intrucatva rau pentru acea generatie frumoasa pe care Anglia a avut-o in 1990, mi-ar fi parut cu siguranta rau pentru generatia lui Lahm, Klose si Schweinsteiger daca s-ar fi retras din fotbal fara sa castige un Mondial dupa ce au pornit mai intotdeauna printre favoriti. In perspectiva, e surprinzator ca Germania n-a mai castigat de 24 de ani, dovada ca nemtii nu castiga chiar intotdeauna, ci mai degraba arata ca si cum ar castiga.
Mario Gotze nu era nascut ultima data cand au devenit campioni mondiali, tara nu era inca reintregita si, din 1954 pana acum n-a trecut niciodata atat de mult timp intre doua editii de cupa mondiala castigate de Germania. Nemtii au un in schimb un dar: sa distruga sperantele echipelor populare: in 1954 toata lumea credea ca Ungaria lui Puskas o sa castige; in 1974 Cruyff conducea o echipa olandeza admirata de toata lumea spre o infrangere in finala; in 1990 nemtii au castigat in Italia, unde gazdele aveau mari sperante. Drept, italienii s-au razbunat in 2006 castigand in Germania. Iar acum... umilinta administrata Braziliei n-o sa fie uitata prea curand.
Acestea fiind spuse insa, as zice ca Brazilia a terminat Mondialul cu bine. Sigur, scorul nu e ideal si e nevoie de ceva timp ca sa capatam o mai buna perspectiva, dar gazdele au ajuns in careul de asi cu o echipa in care nu pareau sa creada la inceputul turneului. Spania, Anglia, Italia au poate mai multe motive sa fie ingrijorate decat Brazilia.
Finala mica... cui i-a pasat vreodata de finala mica? In definitiv, un brazilian a zis ca locul 2 e primul invins. De-asta meciul cu Olanda n-a contat nici pentru restabilirea moralului, nici pentru nimic. I-am vazut pe olandezi bucurosi ca au castigat meciul, dar esecul lor impotriva Argentinei e comparabil cu al brazilienilor in fata Germaniei. Tot ce pot sa spun in apararea lor e ca felul in care a intrat ultimul penalty, al lui Maxi Rodriguez e asemanator cu felul in care n-a vrut sa intre ultimul penalty a chilienilor. Cum am mai spus, uneori lucrurile astea nu se decid pe teren, ci undeva deasupra, poate chiar deasupra capului lui Christ the Redeemer.
Iar argentinienii mi-au dat impresia ca mai degraba s-au strecurat pana in finala: cinci meciuri castigate la limita (dintre care unul cu Iran, cand au dat gol in ultimele minute), unul la penalty, iar in fazele eliminatorii au avut de infruntat Elvetia si Belgia. Dar se castiga si asa, si chiar m-am speriat putin ca, daca prin cine stie ce intamplare Argentina ar fi castigat, comparatiile dintre Messi si Maradona nu s-ar mai fi oprit cel putin 4 ani. Si-asa sunt greu de oprit. FIFA era pregatita, am vazut cu uluire cand Messi a primit premiul de jucatorul turneului. Serios??? Nu Muller, nu Robben, nu Rodriguez... Messi? In semifinala cu Olanda cel mai bun jucator a fost Mascherano, in finala cel mai bun a fost Higuain. Pana si Palacio a jucat mai bine ca Messi in finala, si a intrat in minutul 78. Messi a fost cel mai bun cu Iranul, probabil asta a cantarit mult in decizia FIFA. Pana si Maradona a zis ca decizia e ridicola. Dar e normal, Maradona cu toate problemele lui cu abuzurile de substante dubioase are un cap mai limpede decat Blatter.
Eu unul doar m-am bucurat sa-l vad plangand pe Messi si am tipat putin la televizor pentru ca regizorul de transmisie a fost destul de zgarcit cu prim-planurile. Dar iata imaginea de 1000 de cuvinte:
Si cam asa, cu un gol tarziu al lui Goetze si o reeditare a finalei din Italia '90 s-a spus povestea mondialului din Brazilia. Unul frumos, cu multe goluri, organizare excelenta si multe fete frumoase in tribune. Probabil ultimul de felul asta pentru cel putin o generatie. Ne vedem peste 4 ani la finala din Rusia, in Kiev.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu