Afrika Korps

Franta - Nigeria 2-0

N-am vazut meciul in direct, dar gratie minunii tehnicii moderne care se numeste TiVo l-am inregistrat si am apucat sa-l vad abia acum. Dar, pe cat de minunata e tehnica, avansurile ei dau impresia unei evolutii asimptotice. Tensiunea si emotiile traite in timpul unui meci in direct sunt incomparabile cu cele ale unei inregistrari, mai ales cand stii scorul. Iar in epoca hiperinformationalizata in care traim, e mai greu sa nu afli ceva decat sa afli. Ma intorceam acasa cu gandul ca daca nu stiu scorul as putea simula destul de bine o transmisie directa, cand ecranul publicitar din Charing Cross m-a anunta cu bucurie ca "France leaves it late to beat Nigeria 2-0". Dintr-o data prima repriza mi s-a parut relativ anosta, desi ambele echipe au jucat pozitiv si faze de poarta au fost suficiente. Si ce surpriza, 0-0 la pauza! O faza interesanta a fost insa golul anulat al nigerienilor. N-am reusit sa-mi dau seama exact daca a fost off-side sau nu nici dupa reluarile cu ajutatoare electronice incluse. Dar daca e asa de aproape, cred ca decizia de a anula un gol in faza eliminatorie de campionat mondial e cel putin aspra. Iar cu Nigeria in avantaj dupa 20 de minute de joc am fi avut un altfel de meci la dispozitie. Desi chiar si asa cred ca Franta ar fi castigat.

Mi se pare interesant cum echipele africane care merg cel mai departe in competitie (Camerun 1990, Senegal 2002, Ghana 2010) sunt pachete-surpriza, despre care nimeni nu stie mare lucru inainte de turneu, in timp ce echipele cu jucatori-vedeta, activand in campionate puternice din Europa, se opresc cam de fiecare data cand dau de o echipe europeana serioasa. O posibila explicatie ar fi combinatia dintre o diminuare a interesului din partea jucatorilor-vedeta de a-si reprezenta tara si o politica de trasferuri meschina a cluburilor europene care asigura ca nici o natiune africana nu dezvolta un rezervor de talente suficient de mare inca sa devina o forta. Nigeria a fost pachet surpriza in 1994, cand au batut Spania si au fost eliminati de italieni cu ajutorul deciziilor de arbitraj, dar de atunci s-au scufundat in relativa mediocritate. Coasta de Fildes a aparut pe scena mondialelor odata cu Drogba, iar acum are un lot de invidiat, dar n-a fost niciodata o forta la nivel de reprezentative. Iar Ghana, cu o echipa mult mai experimentata decat cea care a fost la un pas de semifinale acum 4 ani, n-a reusit de data asta sa iasa din grupe.

Germania - Algeria 0-0 (2-1 AET)

De ceva ani ma tot intreb cum se face ca in Cupa Africii natiunile maghrebiene sunt asa o forta in timp ce la mondiale sunt intotdeauna, literalmente, ultimii oameni. Ei bine, anul asta nu s-a mai intamplat asa. Algeria a fost ultima echipa africana ramasa in competitie dupa un parcurs surprinzator de bun in grupe. Chiar daca n-au avut cea mai valoroasa echipa sau cel mai spectaculos fotbal, algerienii au jucat de fiecare data curajos. Cateodata iese, ca in meciul cu Coreea de Sud, cateodata nu, ca in infrangerea cu Belgia. Dar sa ii tii pe nemti la cutie 90 de minute e o realizare care, daca nu se va sarbatori mult timp de acum inainte in Algeria, ar trebui. Ca o echipa mica, nemtii s-auaparat si au contraatacat tot meciul. Si, cum am zis la momentul oportun, meciul a aratat ca si cum adevarata selectionata a Germaniei a intrat abia dupa cele doua reprize initiale. Iar aceastei echipe germane, mult prea experimentata ca sa-si iroseasca intreaga energia atacand in valuri o aparare extrem de exacta, cum au facut algerienii, i-au trebuit 2 minute sa inscrie. Deja calificat, Mesut Ozil a incercat sa pecetluiasca soarta meciului cu un al doilea gol in ultimul minut al prelungirilor. Dar ideea asta a ricosat putin prea puternic, Algeria a inscris imediat dupa si a pornit o tentativa serioasa de egalare. Fara succes, si chiar daca ar fi reusit probabil tot nemtii ar fi castiga penaltiurile. Dar contextul era diferit iar Neuer, cu o evolutie execrabila in prima repriza, ar fi putut ceda tensiunii mizei. N-a fost asa, iar algerienii se intorc acasa, dar in urma unei evolutii de care ar trebui pe buna dreptate sa fie mandri.

Argentina - Elvetia 0-0 (1-0 AET)

Ca si acum 4 ani cand au batut Spania, Hitzfeld a pregatit aceeasi partitura, ca in schita cu castravetele: aparare in 8 si poate-i prindem pe contraatac. Atunci a mers, acum n-a mai mers, dar ce metoda mai dureroasa sa afli ca nu merge decat gol in minutul 120? Altfel, asta a fost intr-adevar un meci anost, iar argentinienii reusesc sa se strecoare in continuare exclusiv pe spezele lui Messi, desi au un lot care le-ar permite sa joace mult mai bine. E a doua oara cand castiga cu gol in ultimele minute, iar prima data a fost impotriva Iranului. Cred c-o sa le mearga si impotriva Belgiei, dar sper ca Olanda sa stie mai bine.

Belgia - SUA 0-0 (2-1 AET)

N-o sa scriu prea multe despre meciul asta, pentru ca mai sunt 10 minute pana incepe a doua runda de sferturi si pentru ca amramas din nou in urma, dar e optimea pe care am urmarit-o cel mai atent. As fi vrut ca americanii sa mearga mai departe, dar in ciuda unui joc inimos si disciplinat, belgienii au aratat ca sunt echipa mai buna. Haide sa vedem ultimele doua semifinaliste astazi, si vedem dupa aia daca mai reusim sa ne si dam cu parerea despre cele 4 meciuri din weekendul asta.