Boulevard of Broken Dreams

Costa Rica - Grecia 1-1 (5-3 pen.)

In ciuda lungii istorii pe care o au impreuna, se pare ca totusi Dumnezeu nu e grec. Are in schimb un acut simt al umorului, pentru ca tocmai pe Theofanes [Zakis] l-a ales sa arate asta. Theofanis inseamna "aparitia lui Dumnezeu" sau "Dumnezeu s-a aratat", numai ca s-a aratat costaricanilor catolici care i s-au rugat lui imediat de cum au simtit ca propriile forte incep sa-i lase. Pentru greci, mari cultivatori de zeitati in antichitate, zeita Fortuna a avut o scurta aparitie in ultimul minut al meciului, si ma intreb cat de intamplator e ca pe tricoul celui care a egalat scria Sokratis. Nu e o referinta la finala mondialului de filosofie a Pythonilor, dar cred ca ar fi bucurosi s-o inventeze. Trecand de latura epopeica a meciului, sunt multe lucruri care mi-au placut la ambele parti si la fel de multe care mi-au displacut. S-a intamplat, si nu e prima oara la mondialul asta, sa nu pot sa ma decid unde imi stau simpatiile. Aveam pe de o parte o selectionata costaricana care a sfidat sortii ca sa castige ceea ce parea a fi cea mai dificila grupa si si-a inventat astfel o poveste frumoasa. "The braver the bull the better the bull fight" a spus antrenorul lor, Jorge Luis Pinto, despre grupa cu Uruguay, Anglia si Italia. Meciul asta le punea insa in fata un taur nu prea curajos, cam batran si buimacit de faptul ca a ajuns pana aici. Nu era de asteptat asadar o corrida prea grozava. De la greci insa am ajuns sa ma astept la orice. Cumva, intr-un fel sau altul, se strecoara. De obicei jucand prost si asteptand ca adversarii sa moara de plictiseala. Cam asa s-a intamplat si astazi. Ruiz a reusit sa deschida scorul pentru Cota Rica dupa un sut pe care l-a gresit ingrozitor, dar abia 20 de minute mai tarziu, cand s-au aflat in superioritate numerica, grecii au inceput sa joace intr-adevar pozitiv. E adevarat, raportul suturilor pe poarta in prima repriza e 4-0 pentru greci, dar n-au aratat ca o echipa capabila sa marcheze de 4 ori. Niciuna dintre echipe nefiind obisnuita sa porneasca din postura de favorita, s-au asteptat una pe alta. Si abia dupa cartonasul rosu primit de Duarte (cam dur dupa parerea mea, dar binevenit pentru rebalansarea jocului) grecii au inceput sa realizeze ca sunt in criza de timp si ca treuie sa atace. Si pana la urma greseala a venit, din partea unui altfel excelent Keylor Navas, care a aruncat o minge perfecta in picioarele lui Papastathopoulos pentru sutul egalizator. In minutul 90, dar se pune tot de 1. Aceeasi dominare sterila a unei Grecii cu 5 atacanti in teren in reprizele de prelungire, dar poate doar o ocazi de speriat. Iar la penaltiuri, puteau la fel de bine sa dea cu zarul. Mi-a placut foarte mult primul penalty grecesc, al lui Mitroglou, cu mult ange rece si inainte si dupa. Si toate cele 9 penaltiuri au fost bune, inclusiv cel ratat, dar asa e jocul: se joaca pana cand cineva pierde. E regretabil ca in Atena nu se mai sarbatoreste nimic in seara asta, dar pun pariu ca in San Jose va fi o noapte lunga. Visul mondial al costaricanilor continua, cel putin pana sambata, cand vor cu ochii de Olanda lui van Gaal, the Dream Catcher.

Olanda - Mexico 2-1

Cum au aratat mai devreme, olandezii se lasa greu impresionati de povesti frumoase. Neinvinsi in grupe, mexicanii sperau sa gaseasca cumva antidotul pentru portocala mecanica dar se pare ca - poate din cauza celor doua pauze de hidratare - au avut exces de vitamina C astazi. Aici a fost clar: am tinut cu Olanda, m-am intristat putin la golul lui Dos Santos, imediat dupa ce am reusit sa trec peste cat de frumos a fost sutul, si chiar m-am speriat putin cand am intrat in ultimele 10 minute si Mexic avea in continuare 1-0. Olandezii n-au nici o doamna grasa in echipa, dar stiu ca nu e nimic terminat pana cand nu canta una din cele doua cantarete chele: Robben sau Sneijder. Iar cu doua minute inainte de final cei doi au fost in centrul actiunii, cu cornerul lui Robben deviat intr-un final pana la linia de 16, de unde sutul lui Sneijder a aruncat mingea in poarta fara a-i mai da sansa lui Ochoa sa-i exaspereze pe batavi. Am stiut in momentul ala ca Mexicul iese, dar nu mi-am imaginat ca asa de repede. De la un fundas cu experienta lui Rafa Marquez ma asteptam mult mai mult decat un fault in careu in ultimul minut. Dar faultul a fost pe cat de stupid, pe atat de incontestabil iar penaltyul pe cat de crud, pe atat de cinstit. Iar un atacant atat de oportunist ca Huntelaar n-avea cum sa rateze sansa asta. N-am mai fost nevoie de alte 30 de minute inutile si de eventuale lovituri de departajare pe care Ochoa le-ar fi putut incurca. S-a rezolvat in 90 de minute plus Fergie time: Olanda merge mai departe si va infrunta cea mai slaba echipa din ultimele 8. Ma intreb cum o sa iasa.

Brazilia - Chile 1-1 (3-2 pen.)

Primul sfert de finala, decis ieri, avea sa fie in totalitate sud-american. Nu inteleg de ce opinia publica se arata dezamagita de evolutia acestei echipe a Braziliei care pana acum e in totalitate in grafic si cu sanse reale de a castiga trofeul. Da, chile a egalat dupa 15 minute, a avut o bara periculoasa cu 3 minute inainte de final si i-a hartuit putin pe Celecao, dar pana la urma asta e cupa mondiala: nici un meci nu e usor si oricine a ajuns pana in stadiul asta a fost suficient de testat. Din nou, fiind vorba de penaltyuri elementul de risc e intotdeauna substantial, dar spre deosebire de penaltyurile de astazi, ieri presiunea a fost mult mai mare pe chilieni. O datat din partea publicului, apoi datorita faptului ca Julio Cesar e mult mai experimentat decat Claudio Bravo, portarul chilian. Nu-mi dau seama de ce brazilienii au ratat atat de mult, si chiar m-am speriat cand am vazut ca Neymar va executa al cincilea penalty, vazandu-l cu crampe dupa 90 de minute de joc. Dar e ceva stofa de fotbalist in picioarele alea, si nesansa s-a spart de data asta in capul nefericitului Jara, care a ratat decisiv ultimul penalty. Are o alcatuire ciudata Brazilia 2014, cu atacul condus de un atacant care era in voga acum 4 ani si unul care era in voga acum 8. Si in continuare imi scapa ce e asa bun la Neymar incat sa-l izoleze pe Oscar intr-o banda din care nu se vede prea des in joc. Dar pana acum rezultatele le-au avut si chiar daca vor fi testati ceva mai zdravan de columbia, eu ii vad deja in semifinale.

Columbia - Uruguay 2-0

Asta a fost sfertul cu cea mai putin istorie de pana acum. Cu probleme de PR mai mari decat cele fotbalistice, uruguayenii au semanat mult mai tare cu echipa invinsa de Costa Rica cu 3-1 decat cu cea care a batut Anglia si Italia. Columbienii - pe care i-am vazut relativ putin pana acum si care imi sunt asadar in mare parte cantitate necunoscuta - au parut sa aiba meciul in mana de la cap la coada. Si da, al doilea gol al lui Jamie Rodriguez a fost super-spectaculos, in rand cu al lui Cahill impotriva Olandei si primul al lui RvP impotriva Spaniei, dar in afara lui n-o sa se mai vorbeasca prea mult de meciul asta. Inca o data, imi pare rau pentru Oscar Tabarez, managerul uruguayian, dar sper ca in 4 ani sa puna pe picioare o echipa doar un pic mai competitva decat asta. Impresia pe care mi-a lasat-o Uruguayiul a fost ca sunt la un pas de ce trebuie se fie.

Asta a fost weekendul de fotbal si, pentru ca tot e centenarul primului razboi mondial, o sa vedem maine seara un scenariu parca abia venit din 1914: Franta si Germania, puterile centrale, disecand Africa.