Stadiu final

Eh, am ghicit-o cu meciul de referinta intre Italia si Uruguay. Am gresit cam tot restul. N-a fost egal plictisitor, desi italieni erau extrem de pregatiti pentru asta. Suarez a furat toate capetele de afis legate de meciul asta si, se pare, de mondial in general, cel putin in ultimele 4 zile, dar daca vorbim strict de fotbal trebuie sa spunem ca italienii au fost furati putin de arbitru. E exact diferenta intre egal si 0-1, diferenta care de obicei e de partea Italiei. Si e vorba de lucruri marunte: cartonasul rosu la Marchisio a fost putin prea drastic, a fost doar o alunecare intarziata, n-am vazut intentia de a lovi adversarul; incidentul Suarez s-ar fi soldat evident cu cartonas rosu daca arbitru vedea faza. Iar in 11 contra 10 nu prea ii vad pe italieni lasand om nemarcat in careu la corner. Chiar si in conditiile in care s-a desfasurat meciul, fara sa vreau sa diminuez meritele lui Godin si ale golului lui, Uruguayul a avut noroc sa treaca de Italia. Parte din joc, iar Squadra Azzura va trebui sa astepte cel putin 4 ani pentru a-si adauga un al cincilea titlu mondial in palmares.

Cat despre Suarez, cazul lui merita analizat psihologic si sociologic. Psihologic, pentru ca e clar ca omul nu-si poate controla anumite impulsuri. Sociologic, pentru ca reactia lumii la muscatura din umarul lui Chiellini e mult mai interesanta decat muscatura insasi. In presa engleza Suarez a fost, evident, demonizat instantaneu, dar asta e lucrul la care presa engleza se pricepe cel mai bine. Dupa cum vad eu problema, pedeapsa e intru totul cinstita: 4 luni afara din fotbal si 10 meciuri ale nationalei. Pentru ca da, e un gest complet nesportiv si care n-are ce cauta pe un teren de fotbal (sau pe un ring de box, Mike Tyson) si e recidiva. In acelasi timp insa, consecintele accidentului sunt relativ mici, iar Chiellini a putut sa continue meciul imediat, chiar fara sa aiba nevoie de ingrijiri medicale. Totul e bine asadar, mai putin pentru Suarez, pe care incidentul asta il va urmari probabil mult dpa sfarsitul carierei. In 2010, la hentul din ultimul minut impotriva Ghanei am fost 100% cu el, dar acum inclusiv propriului lui antrenor i-a fost destul de greu sa zica ceva pertinent in apararea lui.

A fost, in acelasi timp, Anglia-Costa Rica 0-0, dar refelectarea lui in presa internationala ii spune in totalitate povestea: meciul care n-a contat.

In grupa C, una din cele mai putin competitive, cu Columbia deja calificata si Japonia avand nevoie de un miracol ca sa mearga mai departe, ivorienii isi aveau soarta in mana: conditia era sa nu piarda in fata Greciei, iar soarta le-ar fi pus in fata Costa Rica, o echipa care a jucat bine, dar tot un prospect generos intr-o grupa cu Anglia si Italia. Vorbesc de greci ca si cum n-ar fi fost acolo, dar asta pentru ca in materie de fotbal nationala elena a fost foarte zgarcita. Norocosi sa ajunga la turneul final, aruncati intr-o grupa relativ usoara, cu aceeasi echipa imbatranita cu care au reusit miracolul din 2004, imi imaginez ca putina lume a pariat pe o victorie a lor impotriva Coastei de Fildes. Si totusi, un contraatac venit de nicaieri, trei pase si un sut bun al lui Samaris cu putin inainte de pauza i-a pus pe baietii lui Santos pe locul 2 in grupa, cel putin temporar. Dupa pauza, ivorienii n-au presat pe cat de tare m-as fi asteptat de la o echipa care are nevoie de un gol ca sa intre intre primele 16 din lume, dar tot au reusit sa egaleze dupa 20 de minute. Socoteala incheiata? Teme-te de greci chiar si cand joaca prost, si Sio a aflat asta pe pielea lui. Penalty in ultimul minut, ce fel mai bun de a merge mai departe? Si ce trebuie sa fie acum in sufletul lui Sio, neferictul fundas care a faultat in careu in ultimul minut si si-a tradat involuntar coechipierii si fanii din tara lui? Vom avea astazi Costa Rica - Grecia in optimi, cum suna asta?

Miercuri si joi n-am vazut mult fotbal pe motive de Wimbledon. Am compensat cu un exces de tenis, iar cele 8 meciuri pe care le-am ratat n-au oferit suprize prea mari. Imi pare rau ca Iran n-a mers mai departe, mi-a placut meciul lor impotriva Argentinei. Jocul rezultatelor i-a ajutat si el, dar n-au fost capabili sa se ajute singuri si sa invinga o echipa a Bosniei care a dezamagit la mondial. Argentina si Nigeria merg mai departe, cele mai bine doua cotate echipe si ultima speranta a fotbalului african, Nigeria. Bine, da, si Algeria e in Africa, dar Algeria e o echipa araba mult mai mult decat e africana. Si da, s-au descurcat minunat, au pierdut nedrept si la limita in fata Belgiei si au reusit sa tina piept Rusiei, dar in optimi ii asteapta Germania. Nici Nigeria n-are o viata mult mai roza, vor trebui sa treaca de o echipa a Frantei care a dat 8 goluri in primele doua meciuri. In grupa lor, in ciuda unei victorii cu 3-0, elvetienii dau impresia ca mai degraba s-au strecurat in ultimele 16. Vom vedea in meciul impotriva Argentinei daca e asa sau nu.

In grupa G, de la Germania, jocurile au cam fost facute in primele doua runde. SUA merge mai departe pe buna dreptate, desi Ghana pare cea mai nedreptatita dintre cele 16 echipe care se intorc acasa. Iar Portugalia, ca si Ghana, a pierdut calificarea in primul meci, care a contat mai mult decat credeau la inceputul turneului.

Am vazut deja primele doua meciuri ale rundei eliminatorii, dar voi vorbi despre ele sper deseara, din ratiuni de organizare a blogului. Acum nu conteaza, dar in 4 ani o sa-mi fie probabil mai usor.