Never Ghana give you up

Weekendul a fost plin de fotbal de calitate. Mi-a placut cum iranienii au rezistat tot meciul in fata Argentinei si au avut cele mai mari ocazii de a marca. Un meci asa de frumos trebuia, evident, sa fie stricat de jumatate-de-om, Lionel Messi, piticul porno al fotbalului. Ca sa fiu in totalitate cinstit fata de el, golul a fost o constructie individuala si a venit dupa un sut remarcabil. Daca Messi are vreo calitate de orice fel, trebuie ca asta sa fie sutul lui puternic si plasat, de o maniera aproape de fotbalul clasic. Nu mi-l face mai simpatic, insa. Mi-ar fi placut ca Iranul sa mearga mai departe. Dupa cum stau lucrurile in momentul asta, sanse mai au, dar trebuie sa-i bata pe bosniaci si sa spere la un ajutor din partea Argentinei, care deja are primul loc in grupa asigurat. E dificil, dar ar fi o poveste frumoasa.Si mi se pare ca din grupa asta Iranul mai degraba decat Nigeria merita sa se califice. Persanii sunt o prezenta mai exotica la cupa mondiala si nu au trecut niciodata de primul tur, in timp ce vulturii negrii au un blazon de aparat, iar aceasta echipa nu s-a ridicat la standardul asteptat. Meciul lor cu Bosnia a fost o victorie chinuita si la limita si in general un fotbal relativ scremut, nespectaculos.

In coltul opus am avut sambata in prime-time Germania-Ghana, cel mai frumos meci al mondialului de pana acum. A fost, daca nu prima data, una din foarte putinele dati in care am incurajat cu toata sinceritatea ambele parti si (sunt aproape sigur), primul meci pe care l-am vazut la care sa urlu de bucurie indiferent de poarta golului. M-am bucurat enorm pentru Mirko Klose care e acum la doar un gol distanta de a deveni cel mai bun marcator al turneelor finale, si cred c-o merita din plin. Fara sa aiba stralucirea lui Ronaldo, Klose a stralucit prin constanta si s-a dovedit poacher-ul de serviciu al nationalei Germaniei la ultimele 3 mondiale. Iar Ghana vor castiga multi fani cand vor pleca acasa cu fruntea sus pentru ca Germania n-a reusit sa-i invinga. As zice ca dintre cele 16 echipe care vor fi eliminate, ghanezii vor fi cei mai merituosi. In acelasi timp, tind sa fiu de acord cu Seedorf care a spus ca detaliile insignifiante ca efortul prea mare consumat in timpul celebrarii celui de-al doilea gol au permis nemtilor sa nu piarda meciul

Mizez pe plecarea ghanezilor pentru ca si americanii au jucat grozav in cele doua meciuri de pana acum, si sunt convins ca vor continua de aceeasi maniera impotriva Germaniei. Portughezii in schimb sunt o rusine pentru mondialul asta si chiar daca s-ar fi intors acasa cu 0 puncte, tot ar fi fost mai mult decat meritau. Ronaldo a renuntat aproape complet la fotbal in favoarea numerelor de pantomima si actorie. Ii sta foarte bine la Real Madrid, ferchezuit, dat cu gel si purtand un tricou alb imaculat. Doar ca in fotbal, uneori, trebuie sa dai goluri.

Daca trec de grupa, americanii au o sansa buna sa mai mearga un tur, pentru ca soarta le va scoate in fata Belgia, care va castiga o grupa nedrept de usoara. Rusia si Coreea de Sud nu merita sa mai zaboveasca prea mult prin Brazilia, iar algerienii, in ciuda impresionanatei victorii impotriva Coreei, n-o sa fie sub nici o forma un adversar de talia Germaniei.

Iar incepand de astazi incepem sa avem deznodaminte. Ca intr-o piesa de teatru elisabetan, cu multe personaje, sau ca intr-o farsa cu multe intrari si iesiri, cu masti si identitati incurcate, povestile ajung in sfarsit la final. Grupa A era destul de clara dupa primele doua runde. Posibil ca chilienii sa fi sperat la un posibil prim loc ca sa evite Brazilia, dar olandezii nu sunt genul care sa faca favoruri (vezi v. Romania 2008 sau v. Ungaria 2014). Spaniolii au reusit in sfarsit sa castige un meci tocmai cand nu mai era cazul. Australienii au jucat cu mult suflet in primele doua meciuri si in ambele au pierdut oarecum la limita si oarecum nemeritat. Ar fi fost frumos pentru ei sa se intoarca acasa cu un scalp de gigant, iar pentru spanioli oricum rezultatul nu mai conta. Dar si asta tine tot de experienta, socceroos au fost mai distrusi psihic decat spaniolii desi aveau mult mai putine motive.

Oarecum la fel au stat lucrurile cu primul loc din grupa B, brazilienii indeplinind mai mult o formalitate prin aceea ca au intrat pe teren impotriva Camerunului. Acesti portughezi ai Africii si-au facut si ei de ras istoria fotbalistica si mostenirea fratilor Biyik sau a lui Roger Milla din Italia '90.

Celalalt meci insa, Mexic-Croatia, avea miza imensa a locului 2 si a calificarii mai departe. Daca punem lucrurile in perspectiva, asta inseamna de fapt ca cele doua echipe s-au luptat pentru onoarea de a fi batute de Olanda in turul urmator. Dar faptul ca mexicanii aveau si posibilitatea egalului i-a ajutat enorm. In atitudine daca nu in stil. Pentru ca n-au jucat cu 10 oameni in spatele mingi. Mexicul a jucat un fotbal pozitiv si au avut cele mai clare ocazii chiar si in prima repriza, in ciuda unui inceput furtunos al croatilor. Cat despre croati, in repriza a doua au inceput sa se crispeze si sa se descopere tot mai mult, iar dupa ce mexicanii au inscris cu mai putin de 20 de minute ramase de jucat, baietii lui Niko Kovac au cedat complet, pana in punctul in care, la 3-0, mexicanii visau sa castige grupa. Mexico-Chile suna mult mai accesibil decat Mexico-Olanda, in timp ce Brazilia-Olanda ar fi scapat restul echipelor de un adversar periculos. N-a fost sa fie, ultimul gol al brazilienilor i-a scapat pe nord-americani de grijile primului loc, dar nu si de bucuria calificarii in faza eliminatorie. Ma bucur ca Chicarito si-a trecut si el numele pe lista de marcatori, inmultind jucatorii lui United care au inscris la Mondial. La fel si Mata, care a demonstrat ca ar fi meritat sa joace mai mult si ca ceva mai multa incredere in el din partea lui Del Bosque ar fi scapat poate Spania de rusinea pe care va trebui s-o sufere cel putin inca 2 ani de acum.

Maine eu pariez pe un egal plictisitor intre Italia si Uruguay, cu Costa Rica castigand grupa. Cat despre Grupa C, nu prea conteaza, le vad pe ambele (Columbia si Coasta de Fildes, probabil) iesind in turul urmator. Dar Italia-Uruguay ar putea si sa fie un meci de referinta. E de urmarit, chit ca toata suflarea insulara o sa fie cu ochii pe ultimul joc al rusinii lor nationale. Din motive care imi scapa.