duminică, 10 aprilie 2011

Reader's Digest

Mircea Flonta - Darwin si dupa Darwin (Studii de filozofie a biologiei), Editura Humanitas, Colectia Academica, Bucuresti, 2010

Revolutionare la vremea aparitiei, tezele lui Charles
Darwin au devenit astazi loc comun iar patrunderea lor in constiinta colectiva este atat de profunda incat "darwinismul" este adesea adus in discutie in cele mai variate medii si contexte de interlocutori adesea foarte siguri de sfera de cuprindere a conceptului fara a fi citit vreodata vreun fragment de-al operei lui Darwin. Cu atat de multa forta s-au impus in biologie, si in general in cunoastere, ideile lui Darwin incat astazi ele se constituie in important stalp al paradigmei cercetarilor biologice si sunt cuprinse in cele mai elementare lucrari stiintifice (manuale pentru clase elementare, lucrari de popularizare etc.) In acest cadru teoretic, opera lui Darwin ramane cumva in fundal, ascunsa in spatele ideilor pe care le cuprinde, iar Originea Speciilor, cartea de capatai a savantului englez, ajunge sa fie, asa cum spunea profesorul Flonta, "una din cartile discutate foarte mult, dar citite foarte putin".

Dar e mai mult in Darwin decat "darwinismul". Si folosesc ghilimele la "darwinism" pentru ca, asemenea marxismului, de exemplu, ceea ce se intelege indeobste prin substantivizarea numelui unui autor este doar una din ideile respectivului autor, decontextualizata, simplificata intr-un fel nu neaparat esential si denaturata de diverse folosiri sau contexte istorico-socio-culturale.

Departe de a insemna doar ideea simplista ca toate formele de viata au aparut prin evolutii adaptative si ca asta dovedeste redundanta cosmogoniilor religioase si absenta lui Dumnezeu, activitatea stiintifica a lui Charles Darwin a deschis numeroase directii de cercetare, a schimbat si a imbogatit esential biologia si stiintele vietii (contribuind chiar si la felul in care sunt studiate stiintele sociale), merite pe langa care fundamentarea celei mai bune explicatii in vigoare a aparitiei si evolutiei speciilor vii poate aparea periferica.

M-am intalnit prima data cu ideea asta in prezentarea lui Paul Ekman din Emotiile Distructive, a opta conferinta a Mind & Life Institute. Ca admirator al muncii lui Ekman - un mare suporter al lui Darwin - ideea ca la un moment dat Originea Speciilor ar trebui sa se regaseasca pe lista mea de lecturi mi-a ramas fixata in minte. Inca nu s-a intamplat asta, dar am suspectat - se pare ca pe buna dreptate - ca Darwin si dupa Darwin ar fi o introducere relevanta la scrierile naturalistului englez inca de prima data cand am vazut cartea.

Interesat in special de zonele cunoasterii in care stiinta se pronunta neputincioasa, ma asteptam si speram (incurajat si de vorbele de pe ultima coperta ale d-lui Flonta) ca Darwin si dupa Darwin sa fie o intreprindere in primul rand antropologica, sa studieze, adica, cum anume darwinismul a schimbat discursul filosofic despre om si in ce masura constientizarea faptului ca suntem rezultatul unui traiect biologic lipsit de plan si nicidecum al unui demers teleologic controlat schimba locul si rolul pe care ni l-am atribuit in lume. Sau, cu vorbele d-lui Flonta, "ce anume este propriu si specific omului, cat de departe se intind puterile cunoasterii omenesti, care sunt fundamentele moralitatii".

Confruntat cu pista falsa pe care m-a plasat cu aceste cuvinte, dl. Flonta a spus (cu o eleganta de care numai marile spirite sunt capabile) ca exista indreptatire intr-o eventuala dezamagire oferita de lectura cartii lui in cheie antropologica si ca la baza scrierii a stat in primul rand un demers epistemologic. Din acest punct de vedere insa, cartea (coagulata din vreo 3 studii convergente spre Darwin prilejuite de ocazii diverse) ofera suficiente satisfactii cititorului incat sa compenseze inselarea asteptarilor antropologului.

Evident, documentarea e impecabila si chiar daca dl. Flonta isi face simtita prezenta in carte in principal prin simpatia cu care priveste una sau alta din pozitiile posibile ale raportarii la diverse aspecte ale darwinismului (in sens larg de data asta) considerand ca intregul trebuie sa insemne mai mult decat suma partilor si ca o simpla sinteza a pozitiilor posibile si istoric-manifeste fata de teoriile darwiniste ar fi lipsita de valoare, tind sa cred ca o asemenea sinteza este importanta atat pentru cei interesati de stiintele vietii, dar deconcertati de literatura imensa si de o relevanta intotdeauna necunoscuta pe care trebuie s-o strabata, cat si pentru cei care, apropiindu-se beletristic de cartea asta, gasesc in ea o sursa fecunda de noi directii de studiu.

Pentru continutul cartii sumarul este suficient de relevant, iar orice-as putea spune nu este decat o redare aproximativa a ideilor care se cer descoperite pe parcursul celor 300 si ceva de pagini satisfacatoare atat epistemic, cat si estetic. O sa mentionez insa o idee care nu transpare din carte, dar care mi-a aparut in congruenta cu introducerea in marxism: nevoia de sens al existentei resimtita de oameni se cantoneaza cel mai adesea in plasarea fericirii la capatul cel mai de sus al spectrului dezirabilitatii, ramanand mai apoi de dezbatut doar natura fericirii. Dar oare - intr-o interpretare, ce-i drept, ultra-materialista, devalorizanta pana la vacuizare si pe care personal nu pot s-o impartasesc - supravietuirea pur si simplu a speciei, sporirea adaptabilitatii si urmarea cursului natural al evolutiei fara plan nu-i un sens la fel de valoros? E foarte posibil ca cele doua (fericirea si adaptabilitatea) sa convearga spre un acelasi set de actiuni, dar ratiunile din spatele actiunilor mi se par, in acest context, relevante pentru o mai buna intelegere a noastra insine.

Inca un subiect pe care mi-ar fi placut sa-l vad tratat in carte, dar care nu e atins nici macar tangential, este interpretarea operei lui Darwin sub aspectul unei revolutii stiintifice de felul celor disecate de Thomas Kuhn. As fi vrut sa vad daca dl. Flonta crede ca ideile lui Darwin s-au suprapus unei "crize" stiintifice, cat de mult a fost Darwin inaintea timpului lui si cu cata necesitate s-a impus - in acel loc si in acel timp - acea "schimbare a ochelarilor gandirii", acea transformare paradigmala pe care a adus-o Originea Speciilor.

Extrase:

33:"Credinta ca speciile sunt produse imuabile a fost aproape inevitabila atata timp cat istoria lumii a fost considerata ca fiind de scurta durata" (Charles Darwin)

34:"Dumnezeu, cel care a creat un univers condus de legi, ar fi injosit daca ar fi socotit creatorul fiecarui parazit."

52:"interesul pentru adevar ii impune cercetatorului sa-si pastreze cat mai mult timp mintea deschisa pentru idei alternative, stiind ca ipoteze diferite pot explica aceleasi fapte."

147:"Oamenii sunt obisnuiti sa explice o ordine printr-o ordine de nivel superior. Creatorul unei unelte, al unui instrument sau al unei opere de arta prezinta un grad mai inaltd e complexitate si de ordine decat creatia sa."

202:"putem ingadui satelitilor, planetelor, sorilor [...] chiar si unor intregi sisteme ale universului, sa fie guvernate de legi, dar dorim ca cea mai mica insecta sa fie creata deodata printr-un act special." (Charles Darwin)

206:"nu suntem datori sa spunem tot ce gandim, dar tot ceea ce spunem trebuie sa fie in acord cu ceea ce gandim."

216:"Daca Biblia insasi este infailibila, atunci intelegerea ei de catre oameni este supusa greselii"

264:"Este surprinzatoare [...] sugestia ca existenta lui Dumnezeu ar trebui 'dovedita' ca si existenta unui corp ceresc sau a unei particule."

228: "Afirmatii despre univers ca intreg, despre principii prime si cauze ultime, pot sa reprezinte, in cel mai bun caz, o extrapolare a rezultatelor cercetarii stiintifice pentru care oamenii de stiinta nu poarta nici o raspundere."

230:"Contestand ca s-ar putea proba existenta lui Dumnezeu pornind de la constatari despre fapte, Darwin a considerat, totodata, ca teoria lui nu ofera o baza pentru a proba inexistenta lui Dumnezeu."

241:"evolutia constituie actualizarea potentialitatilor care sunt prezente de la inceput in universul creat de Dumnezeu"

247:"Dumnezeu este imanent in sensul ca patrunde in toate lucrurile si, totodata, transcendent in sensul ca nu poate fi cunoscut prin experienta. Dumnezeu este real in sensul ca exista, dar nu este, totusi, o realitate de natura factuala, accesibila cunoasterii prin experienta."

252:"optiuni valorice nu pot fi intemeiate prin cercetarea stiintifica"

267:"Biblia nu este, asadar, pur si simplu revelarea lui Dumnezeu, ci marturia omeneasca despre ea intr-un limbaj al imaginilor si metaforelor care isi au locul in viata."