Lectia de istorie

Am fost pe Primrose Hill de revelion, in Camden. Camden e un sector din nordul Londrei. Borough, cum se cheama aici. In Camden exista o zona, Camden Market, faimoasa in toata lumea. Spun „faimoasa in toata lumea” pentru ca manualul acela mare si albastru, English My Love dupa care am facut engleza in clasa a IX-a si care-i avea pe Beatlesi pe coperta o listeaza ca pe o atractie turistica importanta.

De fapt, pe lista cu obiectivele turistice londoneze, Camden Market intra destul de jos, suficient de jos incat turistii conventionali sa o sara, si suficient de departe de centru incat sa nu iasa in calea exploratorilor. Imi dau acum seama ca de fapt, mare parte din impresiile mele despre Londra au fost formate de manualul ala. Citeam despre locuri, si nu erau pe vremea aia decat niste nume exotice. Acum au deveit bolovani. Nu exista inca in Londra un loc de care sa ma simt atasat emotional, asa cum sunt de exemplu casa lui Kafka sau statuia lui Jan Hus din Praga, Wittgenstein Haus sau muzeul Freud din Viena. Pana acum, cel mai bun candidat ar fi statuia lui Cromwell din curtea parlamentului. Ciudat lucru, nu prea imi explic de unde pana unde Cromwell. Cumva, mi s-a parut mie interesanta povestea lui.

Eram tot in clasa a IX-a, de asta imi amintesc clar (cu English My Love nu mi-e prea clar, e posibil sa-l fi avut in clasa a VIII-a) cand am studiat inceputurile epocii moderne si premisele politice ale revolutiei industriale din Anglia. Mi-a placut povestea lui Carol I Stuart si, probabil, m-a intrigat foarte tare faptul ca la primul test de istorie din clasa a IX-a am luat abia 8 in timp ce un coleg pe care nu-l banuiam de performante scolare a luat singura nota maxima. Spre deosebire de mine, a stiut ca batalia de la Marston Moor a avut loc in 1644, nu in 1642, asa cum credeam eu, care am confundat intotdeauna datele la care ba s-a desfiintat parlamentul(1642), ba au fost invinse armatele regale scotiene la Naseby(1645), ba a fost executat Carol I(1649). In fine, mi-am dat oricum tema sa citesc despre istoria tarii asteia, si apoi a orasului, e nevoie sa le stiu pentru ca zidurile sa inceapa sa-mi vorbeasca.

Apoi, Cromwell, un anti-regalist, s-a pus la sefia statului in 1652. Cum ar zice jurnalistii sportivi englezi, „he pulled a Sylla”. Adica a facut o manevra identica cu a lui Cornelius Sylla, primul imparat al Romei. S-a numit exact in pozitia pentru a carei desfiintari militase. Pe viata, evident. Bine, nu s-a numit rege. Si-a spus Lord Protector, nu-i asa ca-i un titlu tare? Dar avea atributii de sef de stat, regimul era dictatorial, iar numirea s-a facut pe viata. Dictatura lui a fost insa una luminata (sau cel putin asa a ajuns vorba pana la mine), iar – la fel ca la Sylla – numirea pe viata n-a fost atat de lunga pe cat suna. Cromwell a murit in 1658, Wikipedia zice ca in urma unui blocaj renal. Si cam atat. Ca a avut un titlu smecher, o domnie luminata si o armura misto, atat stiu despre Cromwell. Si ca ai mei aveau o biografie a lui in biblioteca copilariei mele, carte populara in epoca, din ce-mi amintesc, pe care am vrut de multe ori sa o citesc dar pe care n-am deschis-o pana la urma niciodata.

Si totusi, statuia lui Cromwell e lucrul care ma misca emotional cel mai mult din Londra in momentul asta. Mi s-ar fi parut interesant sa aiba si Charles I statuie, tot in curtea parlamentului, cu care s-a razboit 7 ani. Ar fi fost o reconciliere interesanta si un sincretism istoric numai bun de dezbatut. Asa, alaturarea cu Richard Inima de Leu e destul de dubioasa si cam inexpresiva.

Iacob al II-lea Catolicul, nepotul lui Charles I, are o statuie in Trafalagar Square, pe care e inscriptionat anul inceputului domniei (1686). Am vazut-o saptamana trecuta, mi-a placut. Ah, si-mi mai place Monty. Bertrand Montgomery, eroul Angliei din Africa de Nord in al doilea razboi mondial, vegheaza trecatorii dinspre Westminster Abbey spre Buckingham Palace cu un ochi atent, in ciuda pozitiei de repaus. Prima data cand am fost in Londra am tinut neaparat sa ma pozez cu el. 22:02