Am auzit la un
moment dat o vorba care mi-a placut tare mult. Initial credeam ca pe la
Filosofie, la facultate, dar daca stau sa ma gandesc mai bine se prea poate sa
fi fost pe la SNSPA, si cred c-a fost profesorul Bortun. Eh, nu conteaza prea
tare. Vorba zicea asa: „parintii nostri ne-au lasat o republica si noi am
transformat-o intr-o democratie”. Era, mi se pare un citat si sunt aproape
sigur ca se refera la America. Oricum, astea-s detalii nesemnificative.
Semnificativ e ca m-a facut sa ma gandesc si sa percep diferenta intre
republica (treburile cetatii) si democratie (puterea poporului), si sa vad cu
mai multa claritate neajunsurile celei din urma.
Un aforism destul de
comun spune ca democratia garanteaza fiecarui om dreptul de a fi prost. Ceea
ce, dincolo de structura aforistica a vorbei, e destul de adevarat. Mai mult
inca, democratiile astea recente, care coaguleaza niste poli de putere
destabilizatori si care-l fac pe Adam Smith sa se rasuceasca in mormant
reconsiderand „mana invizibila”, chiar incurajeaza individul la a fi prost. La
participare la productie si neparticipare la decizie. Eh, si aici e buba.
Intr-un soi de
schimb destul de meschin, energiile fizice si intelectuale ale masei de oameni
(ale celor 99% cum e la moda acum), se vand la pretul unui trai decent (cu
limitele decentei modificate in functie de contextul socio-geografic) in slujba
establishmentului. Ce nevoie sa mai avem de educatie critica sau de homo
universalis, concepte de ev mediu?
Iar masa de oameni,
needucata sa abordeze critic lucrurile, primeste tot ce i se da. Devine, adica,
manipulabila. Asta inseamna ca cine controleaza sursele de informare ii pe cei
informati. Asta inseamna ca pentru a castiga puterea politica ai nevoie de
control asupra surselor de informare. Asta inseamna ca ai nevoie de bani. Asta
inseamna ca ai nevoie de locurile care au coagulat banii (polii aia de putere
de mai sus). Iar targul pe care-l fac acesti poli de putere economica este
putere politica in schimbul unei legislatii favorabile fie mentinerii status
quo-ului, fie accentuarii polarizarii economice.
Se ajunge astfel la
o situatie in care cei care produc plus-valoarea economica (multimea) nu mai au
nici un fel de control asupra ei, pentru ca acesta a devenit un joc intre
puterea economica si puterea politica, in timp ce puterea sociala doarme. Cam
asa mi se pare ca arata capitalismul acum, si chiar daca am vazut in cate
feluri si cat de mizerabil esueaza de fapt comunismul, se pare ca Marx a vazut
totusi ceva.
Bine, intreg
sistemul asta sucit, care mie mi se pare ca este de fapt capitalismul in forma
pe care-o traim noi azi, nu prea mai arata ca o democratie, chiar daca poarta
in continuare numele asta. Pentru ca poporul nu mai are de fapt nici o putere. Abia
curentele astea recente care promoveaza responsabilizarea corporatiilor, managementul
etic al resurselor („etic” insemnand aici „echitabil”), antreprenoriatul social
si restul mecanismelor de autoreglare sociala par pe de o parte sa trezeasca
societatea civila si sa o faca sa participe pe picior de egalitate cu
institutiile la impartirea puterii in societate si pe de alta parte sa dea o
posibila solutie la criza in care se pare ca a intrat capitalismul si
asa-zisele sisteme „democratice” de azi. Cum ar veni, sa faca lucrurile sa curga asa
cum vrea poporul, nu asa cum zice poporul. Asta e si un raspuns pentru oamenii
care ma tot intreaba de ce ma pasioneaza lucrurile astea.
Sigur, ce fac eu
aici nu e nici economie, nici filosofie politica, nu e nimic. E doar un soi de
dat cu parerea, destul de primitiv si de empiric. Nu-mi permit sa-mi dau cu parerea
prea documentat pentru ca am si eu de servit establishmentul. 22:43
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu