Am urmarit pe
livescore City – Spurs, speram sa se termine 2-2, sau poate chiar sa dea
Tottenham vreun gol norocos in ultimul minut. S-a intamplat invers si se pare
ca, in ciuda gargarei din ziare cu Spurs aproape de titlu, the Lilywhites se
bat doar pentru un loc de Champions League sezonul asta. 3, cel mai probabil.
La United am vazut
primul gol, m-am enervat cand am auzit ca au fost egalati, si am mai prins
minutele de prelungire, cu doua ocazii mari de egalare la 2 ale lui Arsenal. As
fi vrut sa fie mai clara diferenta, dar e bine ca sunt 3 puncte si ca am scapat
de Arsenal sezonul asta.
Acum 2 zile vorbeam
cu Nick, colegul meu din Manchester, despre fotbal. Greu, foarte greu sa-l trag
de limba, mai ales in directia in care vreau eu. „Din momentul in care spun ca
sunt din Manchester, urmatorul lucru pe care-l aud e ‚A, Manchester United!’ Ma
bucur pentru oras, e grozav pentru turism. Cand munceam acolo si United juca cu
o echipa germana, veneau multi nemti si faceam bani buni. Dar eu tin cu o
echipa mica, numita Oldham.”
„Si nu urmaresti si
rezultatele celor doua mari?”
„Ba da, ma bucur
pentru amandoua in egala masura. E bine pentru oras cand ai doua echipe care
joaca in Champions League. Dar pentru mine nu exista optiune. Maternitatea in
care m-am nascut e lipita de stadionul lui Oldham. Si amandoua au acelasi nume,
Boundary Park. Asa ca nu am alta optiune. Daca ar trebui sa aleg intre United
si City as alege City, pentru ca am crescut ca anti-United. Cand s-a infiintat
Premier League, Oldham era printre cele 22 de echipe. Aveam stadion sintetic,
asa ca ne-au primit. Se pare ca singura conditie era sa stii cum sare mingea
din plastic. Si in `94 mi se pare ca am retrogradat. United ne-a batut cu 1-0,
am retrogradat in anul ala, iar in anul urmator am picat in liga a III-a. Totul
din cauza unui gol.”
„Dar meciurile lui
Oldham le urmaresti?”
„Poate fi destul de
greu. Nu se televizeaza, iar sambata, cand joaca, de obicei nu sunt acasa. Asa
ca poti sa spui ca nu sunt un fan adevarat, nu prea vad meciurile. Am vazut
meciul de cupa, contra lui Liverpool, si am vazut semifinala Johnstone’s Paint
Trophy. Stii de Johnstone’s Paint Trophy? Am castigat prima mansa a
semifinalei, avem sanse bune sa ajungem in finala.”
Inca ma lupt sa
inteleg felul in care se raporteaza englezii la fotbal. E clar ca jocul are o
importanta enorma aici (am vazut doua discursuri de vanzari, si ambele au
folosit metafore din fotbal ca un limbaj universal, inteles de toata lumea),
dar se pare ca intelegerea fotbalului nu e nici pe departe la fel de pasionala
ca in Europa de est. E clar ca a fi suporterul unei echipe inseamna mult, dar
in feluri pe care nu le inteleg.
Cand stateam in
statie la Angel asteptand-o pe Diana ma uitam la oamenii care se intorceau de
pe Emirates, cu tricouri si fulare cu Arsenal. In Romania, suporterii invinsei
ar fi fost fie tristi si tacuti, cu capul in pamant, fie foarte vocali,
disecand meciul si erijandu-se intr-un antrenor mai bun decat cel de pe banca,
cu toate cliseele care decurg din asta. Aici, am avut senzatia doar ca oamenii
se intorc acasa bucurosi de spectacolul pe care l-au vazut. Si ca, daca as fi
incercat sa fac misto de ei, ca suporter United, m-ar fi felicitat pentru
victorie. 14:15
Un comentariu:
nu degeaba vocea de pe intro de la FIFA 06 are accent britanic
Trimiteți un comentariu