Otrava

„Unde muncesti azi?” ma intreaba Dylan.

„Habar n-am” „Nu se stie niciodata, nu-i asa?” „Incerc sa-mi dau seama de sistem. Majoritatea oamenilor par sa stie ce se intampla”

„Nimeni nu stie, stai linistit. Managerii fac programul. Unde ne pun ei, acolo ne ducem. Adica, ideea e ca managerii incearca sa fie cat mai cinstit cu putinta...”

Intr-una din primele duminici petrecute aici (prima sau a doua), am fost la o biserica, cea mai apropiata biserica. St Paul’s nu-stiu-cum, la cativa pasi de unde stau. Pe aici toaate bisericile au bucatarie si cafenea si se obisnuieste ca dupa slujba sa se stea la un ceai/cafea si-o socializare in cafenea. Ca figura noua intr-o parohie mica, m-au luat mai multi la intrebari. Si discutand despre obisnuitele banalitati (vremea, criza), am surprins urmatoarea fraza:

„E foarte nasol acum. Nu mai sunt bani deloc, locuri de munca sunt putine si nimeni nu prea stie ce e de facut. Adica, sunt sigur ca guvernul incearca sa faca lucrurile cat mai bine...”

Saptamanile trecute a fost un mare scandal in oras datorita initiativei unui consilier din Westminster (districtul central al Londrei) de a institui o asa numita „taxa pe viata de noapte”, adica seara si in weekend masinile care parcheaza in Westminster sa fie taxate cu 4.80 lire/ora, in plus fata de taxa de aglomeratie de 12 lire/zi. Masura a fost intampinata cu multa ostilitate in primul rand de societatea civila, dar si de politicieni. Consilierul care a propus masura facea parte din partidul de opozitie, iar cei de la putere (inca nu le-am invatat numele) s-au opus cu vehementa. Dar au fost foarte multe voci si in propriu-i partid care au spus ca masura trebuie cumpanita mai indelung.

O chestie ca asta, cand un adversar politic face o asemenea propunere, e aur pentru a castiga capital electoral. Boris Johnson, primarul Londrei, care face parte din partidul la putere (cred ca liberal-democratii) a intervenit si el, opunandu-se masurii.

Acum vreo doua saptamani, Colin Barrow, initiatorul proiectului, si-a depus demisia, iar proiectul de taxare a parcarii pe timp de noapte si in weekend a fost imediat abandonat.

Declaratia lui Boris Johnson (din alt partid, retineti) a fost ceva de genul: „Desi am avut divergentele noastre, imi pare rau sa-l vad pe Colin demisionand. A servit bine orasul.”

Ulterior, au iesit la iveala si niste dedesupturi ale afacerii. Se pare ca dl. Johnson, primarul Londrei, ii oferise lui Colin Barrow un targ: contractarea unei firme de audit care sa faca un studiu de impact al masurii, iar apoi proiectul sa fie abandonat fara publicitate negativa in presa si Colin Barrow sa iasa cu reputatia intacta.

Acum, incerc sa transpun aceste povestioare in Romania. Nu stiu ce personaje sa folosesc. Chiliman care sa-l traga de maneca pe Oprescu si sa-i spuna: „Bai Sorine, hai sa incercam sa vedem daca exista vreo alternativa rezonabila la daramatul halii Matache inainte sa aducem buldozerele, ONG-urile si presa?”

Pe cei care ies in strada la Universitate discutand intre ei la modul: „Bai, si eu sunt convins ca guvernul incearca din rasputeri sa faca treaba sa mearga, dar e contextul economic mondial foarte nasol.”?

Functionarele la stat de varsta a doua care isi petrec orele de program jucand Solitaire gandind: „Vad ca pe sefii mei ii intereseaza sa mearga treaba cat mai bine, asa ca nu-mi ramane altceva de facut decat sa ma intereseze si pe mine acelasi lucru”?

Traim in Romania si uneori mai si avem tara pe care-o meritam. 22:01