Parerolog

Ezit foarte tare, si ma enerveaza la culme sa scriu in continuare tot despre politica si prostiile care se petrec acum in Bucuresti decat despre lucrurile care voiam sa fie subiectul paginilor mele (aproape) zilnice. Totodata, ma frig degetele sa spun ce-am de spus si ma incearca un teribil sentiment de frustrare cand vad in cate feluri sunt gresite lucrurile care se intampla zilele astea in centrul Bucurestiului.

„Asta-i revolutie ma ce facti voi aici? Ma *ptiu* pe revolutia voastra” a fost primul meu gand duminica, dupa ce am auzit de iesirile in strada ale multimii care deja degenerasera in violenta la ora la care au ajuns la mine. Bineinteles, parafraza dupa Tugurlan, din Morometii al lui Stere Gulea, unul din cele mai bune filme romanesti care exista. M-am bucurat ca fix vorbele astea au fost raspunsul lu’ frati-miu cand l-am intrebat de „revolutie” si m-am linistit dandu-mi seama ca toata povestea e de fapt un mare fas.

Cel mai tare ma supara ca vad oameni care imi sunt dragi si oameni pe a caror opinie pun pret implicandu-se emotional in povestea asta. Si nu prea-mi dau seama de ce. Sau, ma rog, pot sa speculez, cam pentru fiecare in parte, dar pe orice parte as lua-o, tot imi da ca fac o greseala. Cateva idei:

•          „sa schimbam ceva, asa nu se mai poate”. Refrenul anului, de cand cu miscarile „Occupy...” Si ce vreti fratilor sa schimbati? Sistemul? Da, sunt de acord ca e prost, dar aveti unul mai bun de pus in loc?
•           „jos Basescu” Aceeasi poveste. E vreunul mai bun de pus in loc? Si eu am aderat si ader in continuare cu toata convingerea la povestea ca ne-ar sta bine monarhie, cu printul Charles al Marii Britanii pe post de rege (idee care circula acum vreo 2-3 luni, imediat dupa ce a iesit Wild Carpathia). Dar e clar ca e doar o poveste frumoasa. N-o sa se intample. Stati putin, ca mai sunt doi ani pana la alegeri, si probabil ajunge Ponta presedinte. O sa vedem atunci bogatie si belsug.
•           „vrem un trai mai bun, vrem conditii decente etc.” Minunat. Si eu vreau. Si cine e responsabil de traiul meu mai bun? Statul? Pai asa era in comunism, de ce nu ne-a placut? E intr-adevar mult de lamurit si mult de dezbatut daca poti avea un nivel de trai „decent” (ce-o insemna asta?) in conditii economice nasoale, dar la criza financiara am contribuit cu totii, de cand cu „credit doar cu buletinul”. Pe atunci bancile erau vaci de muls, nu erau mafiotii si nenorocitii de azi. Acum bancile sunt aia care rad la urma, numai ca s-ar putea sa fi mers cam departe cu gluma chiar si ele.

Ah, si cel mai putin inteleg ideea asta cu protestul in strada, dar disocierea de actiunile violente. Pai atunci tot ce se intampla e o mare risipa. Actiunile pasnice nu schimba nimic. Gandhi e o mare exceptie, dar si el a murit asasinat. Ca sa se schimbe ceva prin miscari sociale, oricat de regretabil ar fi, e nevoie de violenta. Asa merge lumea. Oamenii sunt mult mai aproape de animale decat le place sa se imagineze, si numai violentele produc frica viscerala de care e nevoie sa se ia decizii conforme cu dorintele celor care au produs-o. Ah, ne disociem de cei platiti sa creeze violenta? Rezistam la manipulare. Asta da, e cu totul altceva, dar prin faptul ca esti prezent in momentul in care au izbucnit sau s-au produs violentele, cumva le girezi. Te pui la numar, esti luat la socoteala cand se scot cifrele despre numarul manifestantilor de la „violentele” din piata. E tot o forma de manipulare, doar ca mai subtila si mai monstruoasa. Macar „huliganii”, „gorilele de galerii” au luat bani pentru treaba asta. Si macar ei stiu ca sunt acolo cu alta treaba, nu sa „schimbe ceva”. Pentru ca nu se schimba nimic. 13:21