Cand am
venit prima data in Londra, am fost impresionat de numarul mare de statui. In
continuare imi place asocierea dintre Cromwell si Richard Inima de Leu din
curtea parlamentului, cu Churchill chiar vis-à-vis, supraveghind turistii care
vin dinspre Westminster Bridge spre Big Ben. Ducele de Wellington are statui
peste tot, si un arc de triumf la intrarea in Hyde Park. Judecand dupa asta, as
zice ca englezii au fost tare speriati de Napoleon. Fara sa stii o boaba de
istorie, iti dai seama ca trebuie sa fi facut fapte tare importante acest duce
de Wellington, prea e prezent peste tot. In plus, banuiesc ca nu oricine are
onoarea de a fi inmormantat in St. Paul’s Cathedral, basca (inca) o statuie in
marime naturala, cu cal cu tot, deasupra lespezii.
Dar ei sunt
figuri marcante, cu totii, nume care, cum le place englezilor sa spuna, l-au
pus pe “Great” langa “Britain”. Dar Abe Lincoln? Bineinteles ca are si el
statuie, chiar in centru, in fata Central Methodist Hall. Nelson Mandela? Un
ditamai bustul, cum cobori de la London Eye inspre Southwark. Si-apoi, eu nu
stiu istoria Marii Britanii. Ma trezesc colindand aiurea pe strazi si dand nas
in nas cu cate un domn turnat in bronz despre a carui viata nu stiu nimic. Iar
cei care l-au urcat acolo nu considera necesar sa-mi explice. De exemplu, langa
Victoria Station. Foch. Atat scrie pe soclu. Domnul de pe cal cam arata a
francez, e drept, in special dupa basca pe care am mai vazut-o la De Gaulle si
la Berthelot. Si intr-adevar, pe latura soclului e un citat din care ma cam
prind ca a fost un soi de ienicer. Mercenar. Si ca a luptat pentru Anglia in
primul razboi mondial. Care razboi mondial i-a afectat tare mult pe englezi, o
gramada de organizatii au ridicat monumente prin care-si comemoreaza victimele
cazute in ceea ce pe statuile de pe aici se mai cheama si “Marele razboi”.
Monumentul lucratorilor la caile ferate, monumentul pompierilor, monumentul
aviatorilor etc. Se vede treaba ca memoria colectiva e inca afectata de
eveniment. Coroanele din flori de mac sunt aproape omniprezente pe monumentele astea,
si multe masini de pe aici poarta inca poppy-ul pe masca din fata la mai bine
de o luna dupa Rememberance.
Ma simt
frustrat de statuile domnilor despre care nu stiu nimic. Ducele de Bedford,
l-am vazut azi in Russell Square. Statuia e de la inceputul secolului 19. Habar
n-am cine e si ce-a facut, dar faptul ca pazeste Bedford Square ma face sa cred
ca nu e doar coincidenta de nume. Tot in Russell Square, chiar in centru,
Mahatma Gandhi. Si intr-un colt ocolit de veverite, monumentul unei tanti care
a facut ceva legat de spitale. Fapte grozave, fara indoiala. Dar chiar asa?
Chiar oricine sa merite statuie? Treaba asta m-a facut sa ma gandesc putin. Cum
arata Henry, acum ca are statuie langa Emirates, dar Arsene Wenger trage de el
sa-l aduca inapoi ca fotbalist, de frica sa nu ramana fara atacanti din
ianuarie, cand ii pleaca doi la Cupa Africii si unul la City? Nu e putin
anacronic, un fotbalist sa aiba statuie dinainte sa-si incheie cariera?
Pana la
urma, a avea o statuie e o mare onoare. Dar faptul ca sunt atat de multe,
pentru oameni atat de multi si atat de variati, le devalorizeaza cumva. Este,
adica, un fel de “toti prostii au statuie”. Sau, ma rog, felul romanesc de a
pune problema. Si totusi, mi-am spus, e important. Cultul eroilor e foarte
important pentru formarea si consolidarea identitatii nationale, iar faptul ca
oameni care la vremea lor au parut destul de obisnuiti au statui inseamna o
nivelare valorica in sus. Monumentul soldatului necunoscut de langa statuia lui
Wellington de la Marble Arch nu-l coboara pe Wellington la nivelul soldatului,
il urca pe soldat la nivelul eroului.
Tara se
mandreste cu eroii ei, orasul se mandreste cu eroii lui, cartierele se mandresc
cu eroii lor, pana si blocurile sau bisericile pot ajunge sa se mandreasca cu
vreun sfant, vreun episcop, sau pur si simplu vreun cetateam respectabil. E un
exercitiu interesant. Cand mergeti pe strada, intoarceti la un moment dat capul
si uitati-va la omul de alaturi. Oare face ceva sa merite o statuie? 00:51
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu