Am
considerat ca strategic ar fi miscare corecta sa nu fac aplicatii ieri si
astazi. Cred c-a fost bine, am reusit sa ma apuc de AA1000SES. Evident, n-am
mers cat as fi vrut, dar e mai bine decat nimic. Ma bucur si ca ieri am stat in
casa cea mai mare parte din zi. E foarte mult de descoperit in Londra, dar
marele oras se poarta ca un balaur, gata sa inghita pe oricine ar vrea sa se ia
la tranta cu el nepregatit. Mi-a aratat asta in cele doua seri cand am mers pe
jos si pe intuneric intre doua statii de metrou. E posibil sa am la indemana
armele potrivite, dar cu siguranta imi mai trebuie galetusa de otrava in care
sa-mi inmoi sagetile cu care sa il atac, asa cum trebuie s-o fi facut-o
Hercule, Cavalerul Trac, Hagen, Sfantul Gheorghe sau atatia altii.
Uh,
dimineata blanda de duminica, o ard poetic. N-as fi vrut initial sa public
pagiuna zilnica, dar ieri, cand am facut-o, am avut un numar de vizionari
aproape dublu fata de vechiul record. Ceea ce inseamna ca exista o cerere. Asa
ca probabil lucrurile prea personale o sa le ascund in spatele unor metafore cu
referinte culturale de nivel gimnazial, si o sa continui sa pun pe blog pagina.
Pana la urma, nici n-o voiam a fi vreun soi de jurnal, doar exercitiu. Si
oricum, daca se intampla s-o mai si citeasca cineva, inseamna ca si-a depasit
obiectivele.
As fi putut
sa scriu aseara despre meciul lui United, m-am lasat putin furat si n-am mai
facut-o. Nu stiu ce sa inteleg din faptul ca United joaca atat de prost. Bine
macar ca vin punctele, mi-ar placea ca la un moment dat sa-l vad pe Mancini
explodand pe BBC asa cum au facut-o la vremea lor Kevin Keegan si Rafa Benitez.
Sper ca batranul vulpoi Ferguson stie ce face. Oricum, povestea cu “worst
United team in years”, care vad ca incepe din nou sa circule, apare cam in
fiecare an in perioada asta, si dispare subit pe undeva prin martie, cand
oamenii incep sa mai adauge cativa centimetri la dimensiunile statuii pe care
ar trebui s-o aiba Ferguson.
A fost
complicat cu vazutul meciului, totusi. The Overdraft Tavern, singurul pub
englezesc din zona n-au avut deloc de gand sa dea meciul, asa ca am haladuit
vreo 40 de minute pe High Street North, intrand in toate casele de pariuri ca
sa ccaut un loc unde se putea vedea meciul. Am gasit pana la urma un Paddy
Power care sa-l dea, am ajuns fix in momentul accidentarii lui Chicharito, prin
minutul 7. Ciudat sentiment, sa fii fan United in Londra, mai ales intr-un
cartier in care fotbalul straneste pasiuni asa de puternice cum este New Ham.
Desi n-am vazut prea multe tricouri cu West Ham pe strada, probabil in ziua in
care vor ajunge in vreo semifinala de cupa sau vor promova, strazile se vor
umple de Claret and Blue. Am inceput in schimb sa recunosc fete in Overdraft
Tavern, pustiul care seamana cu Frank Lampard si care s-a bucurat cand a batut
Crystal Palace era si aseara acolo. Tot aseara am descoperit si restaurante
indiene “pure vegetarian”, desi pana acum nu am fost prea incantat de alea pe
care le-am incercat. Sper sa gasesc unul bun la un moment dat. Unul care sa nu
abuzeze de otrava care vad ca e foarte populara pe aici, Jalapeno.
In
dimineata asta as fi vrut sa ma duc la o biserica ortodoxa. Am vazut ca-s doua
in Londra, una in centru si una pe langa Wembley. As fi fost incantat sa vad
arhitectura bizantina si canoanele picturii slave in Londra, dar am vazut ca
cele care sunt au stil arhitectonic englezesc (o fi neo-gotic?), cu turle inalte si
unghiuri drepte. Asa ca o sa ma duc la una metodista, sunt cateva in apropiere,
foarte curios sa vad cum se desfasoara o slujba la ei. Si sper sa apuc cat mai
repede sa citesc The Pilgrim’s Progress a lui Bunyan, cartea pe care Weber a
socotit-o atat de importanta. Ca sa fac o parafraza dupa Lenin, cartile care au
placut celor care au scris carti care mi-au placut sunt carti care imi plac.
09:09
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu