Tenterden

Facuta cu telefonul, n-aveam aparatul la mine.

In decembrie, cautarile mele de job m-au dus, printr-un concurs dubios de imprejurari, in Tenterden. Treaba cu care am ajuns acolo n-a curs deloc cum imi imaginam, dar ziua a fost un cadou neasteptat.

Tenterden e un satuc din comitatul Kent, in sud-estul Angliei. La distanta de aproximativ 90 de minute de condus de Londra, se desfasoara de-a lungul soselei care leaga Hastings de Ashford. De la Ashford se poate ajunge pe autostrada M20 spre Dover, iar de aici la Calais prin faimosul euro-tunel.

M-a batut putin gandul sa ma duc pana la Hastings. Aproape sigur o sa ajung la un moment dat, dar m-a fascinat atunci ideea de a pleca intr-un necunoscut total, in cautarea urmelor saxonilor lui Harold si a locului unde arcasii lui Wilhelm au pus decisiv umarul la formarea natiei asteia. Chiar si de la vreo 35 de kilometri distanta, urmele saxone sunt vizibile in Tenterden. Insusi numele orasului are etimologie celtica, insemnand ceva de genul „pamantul oamenilor din insula focurilor inalte”. La Waterstone’s din centru exista o fresca reprezentand o scena navala ai carei protagonisti sunt niste roscovani care pe mine m-au dus cu gandul la vikingi.

De mirare in propozitia de mai sus mi s-ar fi parut, inainte de a ajunge acolo, faptul ca exista un Waterstone’s in Tenterden, localitate cu mai putin de 10.000 de oameni. Mi-am dat seama ca n-ar trebui cand am vazut ca exista si WHSmith (alt mare lant de librarii), si Oxfam sau Cancer Research (lanturi de magazine sociale care vand la preturi infime lucrusoare la mana a doua primite din donatii, iar profiturile merg in ONG-urile proprii), si Tesco si Sainsbury (cele mai mari lanturi de retaileri alimentari) si in general cam toate magazinele care s-ar gasi in orice cartier londonez. Pe langa asta, exista si o mica industrie turistica locala. Am vazut cateva magazine de artizanat, si un motel intr-un turn medieval in care mi-ar fi placut tare mult sa stau o noapte. Chiar ma batea gandul s-o fac cand am vazut ca la The Fat Ox era quiz night in seara respectiva. Regret putin ca n-am facut-o desi era oarecum natural, eram prea proaspat in tara asta sa am atata incredere in mine pentru asa o aventura.

In Tenterden poti asadar sa ai acces la toate facilitatile la care ai acces si in Londra. Imi imaginez ca situatia sta la fel cam in orice satuc de prin Anglia. La ce nu poti avea acces in Tenterden e, evident, tumultuoasa viata culturala londoneza. Asta nu inseamna ca oamenii ignora aspectul cultural al vietii. Exista in Tenterden un muzeu care comemoreaza istoria localitatii, mai ales in perioada infloririi ei de pe urma comertului cu lana. Gara e transformata in obiectiv turistic. Si am fost de-a dreptul socat cand am vazut ca in Tenterden exista si un teatru. Chiar langa pasunea fermei intretinuta de copiii liceului din Tenterden, ferma care se auto-sustine financiar din cate am inteles.

Ce are in plus Tenterden fata de Londra e o atmosfera extraordinar de idilica, intr-un fel care probabil nu se regaseste nicaieri altundeva pe glob. Sigur, idilicul imbraca multe forme, dar varietatea de Kent e la fel de atragatoare ca oricare alta. La umbra norilor pe care oceanul ba ii cheama, ba ii goneste sa-i poarte mirosul pe deasupra casutelor tipic englezesti, langa copacii infloriti in decembrie, de-a lungul soselei cu trafic lenes care miroase a vesnicie de-a lui Blaga, viata pare frumoasa si eterna. Iar Dickens – comemorat si aici ca peste tot cu ocazia bicentenarului – ar plesni probabil de ciuda ca intr-un asemenea loc sumbrul marilor lui drame s-ar topi in caragialesc.

Si bijuteria coroanei, cireasa de pe tort, locul care mi-a placut cel mai tare in Tenterden, Biserica St. Mildred, construita in 1180, troneaza peste locul asta cu blazare si nepasarea cuiva peste care a trecut deja aproape un mileniu. Iar pietrele funerare care, la umbra ei, au devenit gazde pentru muschi si licheni, ar avea multe povesti de gura sobei de spus daca ar putea vorbi. 15:02