Burlington Arcade

Habar n-am de ce jocurile de tip arcade se numesc asa. Eu stiam ca arcada este un element arhitectural de trecere dintr-o incinta in alta cu partea de sus (etrava?) rotunda sau in forma de V cu bratele rotunjite. Aici am vazut ca Arcade se pune in coada unor cladiri desfasurate pe lungime care adapostesc galerii comerciale.

Prima data am vazut una pe Google Maps, Burlington Arcade, langa Burlington Academy of Arts. Cladirea aia, a facultatii de arte, ma intriga cam de cand am vazut-o prima data. Are o istorie foarte bogata, a fost academie militara (si are o legatura cu Wellington, ori a infiintat-o, ori a studiat aici) si adaposteste si niste societati nationale (geologie, parca si ceva cu biologie). Pana in februarie au avut in curte o expozitie cu turnul Tatlin reconstruit in miniatura, in timp ce proiectul original, o megalomanie de la inceputurile comunismului, n-a fost realizat niciodata.

In Burlington Arcade am intrat abia de curand, dupa ce am vazut cum se vede de sus, pentru ca din strada, de pe Piccadilly Lane pare doar fatada unui magazin de fite. Si dinlauntru tot asa pare, doar ca sunt mai multe magazine de fite, insirate de o parte si de cealalta, pana la iesirea celalalta, din Burlington Gardens. Acolo insa, se desfasoara o alta intrare a Royal Academy of Arts care mi mi-a parut extrem de spectaculoasa. O intrare cu statui, 6 la numar, care cadreaza o fatada clasica, cu coloane dorice. Dinspre Burlington Arcade spre Regent Street ii avem, in dreapta intrarii, pe Bacon, Locke si Adam Smith, in timp ce in stanga stau Linnaeus, Cuvier si Leibnitz. Cam ca la Ateneul Roman, mi se pare ca personalitatile sunt alese la misto, ca si cum ar fi castigat o loterie cu nume extrase din palarie. In primul rand, nici unul dintre ei n-a ajuns faimos pentru realizarile artistice. Apoi, aceste doua grupuri de 3 sunt un fel de proba a unui test de inteligenta. Cine nu se potriveste in seria de 3?

Bacon si Locke sunt doua figuri proeminente ale filosofiei engleze, ambii empiristi, ambii apartinand unei anumite varste a filosofiei. Adam Smith e dintr-un cu totul alt film. Adam Smith e un negustor scotian care a avut niste idei revolutionare in economie. Si chiar daca, asa cum am aflat de curand, aici se spune PPE (philosophy – politics – economy ) pentru a baga in aceeasi oala cele 3 zone ale cunoastere si a-i dispretui fara discriminare pe studentii care trec prin fiecare din cele 3 facultati, mie imi pare ca filosofia si economia au coduri postale diferite.

In partea cealalta, Leibnitz saracul probabil se intreaba ce cauta intre doi biologi. I-ar fi stat mai bine probabil langa Bacon si Locke, chit ca ar fi petrecut cateva secole bune combatand empirismul celor doi si sustinand ca intelectul este suportul ultim al cunoasterii si intelegerii omenesti. Fiind gasca, Bacon si Locke ar fi ras de el si ar fi atacat omul, nu ideea, in primul rand pentru fisurile din monadologie, mai mari si mai vizibile decat inconsecventele din scenariul de la Training Day.

Ulterior am descoperit si Piccadilly Arcade, vis-a-vis si ceva mai jos de Burlington. La capatul ei e o statuie a unui domn, Beau Brummell, al carui principal merit se pare ca a fost acela de a fi elegant. „To be truly elegant, one should not be noticed” este un soi de epitaf al acestui presupus inventator al dandyismului, care a tras un loz necastigator la loteria istoriei.

Leibnitz, de exemplu, a murit ca un anonim, dar acum foarte multa lume e familiara cu ideile lui. A ajuns un nume cu rezonanta, se fac biscuiti cu numele lui, are propriile teoreme si il blesteama elevii care studiaza matematica in gimnaziu, cum ii sta bine unei vedete a stiintei. Beau Brummell, saracul, a fost o personalitate marcanta a modei, cu siguranta era un tip recunoscut in vremea lui si probabil ca faima il preceda cam peste tot. Si acum? Cine mai stie acum cine a fost Beau Brummell, in afara unui perimetru de cateva sute de metri patrati, care incepe de la Piccadilly Arcade si se termina la University of Fashion din Oxford Circus? 05:31