miercuri, 14 martie 2012

Scripta manus

Royal Manuscripts - The Genius of Illumination, 11 noiembrie - 13 martie 2012, The British Library, London

Dumnezeu
Cand Katy a laudat atat de pe indelete expozitia de la British Library mi-a trezit curiozitatea de a o vedea. Afisele de la metrou nu reusisera asta. Probabil ca pe buna dreptate, pana la urma expozitia a fost sincera in ceea ce si-a propus: sa aduca in fata publicului manuscrisele medievale ale colectiei regale. Valoarea lor este dubla, iar expunerea a incercat sa releve ambele aspecte: pe de o parte manuscrisele sunt importante prin continut, ca surse istorice. Pe de alta parte, ele sunt produsele unor tehnici de obtinere, imprimare, legare si decorare a pieilor de oaie sau de vita pe care sunt tiparite care s-a pierdut odata cu inventarea tiparului. Unealta lui Gutenberg e de altfel prezentata ca un moment de cotitura in istoria manuscriselor medievale.

Aspectul pe care expozitia a incercat sa-l sublinieze cel mai tare a fost cel al decorarii manuscriselor. Felul in care autorii lor uscau pielea, o legau, impodobeau literele iar mai apoi adaugau foite de aur astfel incat desenele si literele care deschid pasaje sa capete o stralucire specifica. Procedeul asta, fata de care eu sunt un ignorant complet, se pare ca se cheama „iluminare”. Viziunea mea se desparte de cea a curatorilor expozitiei atunci cand ei ii numesc pe acesti mestesugari „geniali”. Cu toata admiratia pe care o am fata de ingeniozitatea si de priceperea autorilor, imi displace eticheta geniului aplicata fara o indelunga reflectie.

Altfel, cred ca pot sa inteleg de ce expozitia ii impresioneaza pe englezi mai mult decat pe mine. Si probabil ca pentru unii oameni din jurul meu am devenit deja pisalog repetand chestia asta, dar cred ca diferenta culturala explica foarte multe. Crescut in spirit ortodox, intr-o tara in care religia e inca mult mai puternica decat in occident si in care influenta bizantina a fost predominanta pana foarte de curand, sunt mult mai obisnuit decat englezii cu biblii de dimensiuni mari si coperti aurite, cu imagini ale fecioarei avand hainele si aura din metal stralucitor si cu reprezentari antropomorfe ale divinitatii.

Este de altfel destul de vizibila evolutia stilului. Manuscrisele (cele cateva) din perioada pre-normanda aveau o vizibila influenta bizantina iar reprezentarile biblice erau facute in canon rasaritean, foarte familiar oricui stie ca inainte de Paste se fac denii iar in vinerea mare se trece pe sub masa. In vremea aia, si probabil pana prin preajma caderii Constantinopolelui, „lumea civilizata” era inca circumscrisa granitelor imperiului roman, iar vestul Europei si neamurile germanice erau inca privite cu un dispret demn de „barbari”, in timp ce acestia, in plina ascensiune militara si politica, erau inca atrasi de mirajul cultural al Imperiului.

Ultimele manuscrise, datand de la inceputul secolului XVI, au evoluat deja spre un stil aparte, matur, cu accent pe unele aspecte vizibile inca si astazi in Europa reformata: reprezentarea sacrului e umanizata, arhitectura si vestimentatia incep sa aiba aspectul evului mediu gotic, reprezentarile heraldice si bestiarele cresc in frecventa si in importanta. Apoi, tot felul de transformari aduse si de schimbarile tehnologice si politice ale vremii: apare muzica transcrisa, cartografia cunoaste imbunatatiri vizibile (iar reprezentarea Braziliei din 1542 e de o acuratete admirabila) etc.

Am fost impresionat de cateva exponate uluitoare prin felul in care te pun in contact direct cu istoria: un manuscris al Sfantului Augustin din Hippona, prima „enciclopedie”din lume, opera a Sfantului Isidor din Sevilla, o carte transcrisa de Elisabeta I (prezentata alaturi de originalul celui mai celebru portret al reginei), un manuscris apartinand lui Henric al VIII-lea cu o adnotare manuala a regelui.

Mare figura, acest Henric al VIII-lea Tudor. Foarte mult m-a distrat cum au inteles curatorii sa-i ia apararea. Piosenia si aplecarea spre cele sfinte ale lui Henric al VIII-lea sunt, spuneau ei, de multe ori uitate in favoarea mult mai cunoscutului lui conflict cu Vaticanul. Ah, deci respectul fata de cele sfinte ar trebui sa-i faca uitate cele 4 neveste omorate si semnul de egalitate pe care l-a pus intre el si Dumnezeu? Hm... 02:02

Niciun comentariu: