Fereastra cu flori, o albina si Darwin

Sainsbury’s in Angel, saptamana trecuta. Langa raftul cu legume, o ladita cu doar doua buchete de boboci neinfloriti. L-am luat pe al meu acasa si abia a doua zi l-am pus in apa. Dupa alte vreo doua zile, a inceput sa infloreasca si imi impodobeste de atunci fereastra. Nu stiu cum se cheama florile, cand eram mic si cresteau in curtea bunicilor le ziceam ghiocei galbeni. Dar oricum le-am spune, ele or sa miroasa la fel de dulce, nu-i asa, Will?

Azi a fost o zi tare frumoasa. Am lasat geamul deschis. Intr-una din zilele in care am mai facut asa, inainte de frig, am gasit o pisica dormind in patul meu. Nu m-a invrednicit nici macar c-o privire cand m-am intors acasa, mi-a aratat doar jumatatea din spate, enervata probabil ca nu mi-am mai facut de treaba pe aiurea.

Azi n-a venit nici o pisica. Azi a venit o albina. Cred ca era albina. Sau bondar. Dar nu tin minte ca bondarii sa polenizeze. Iar daca era albina, e cu siguranta cea mai mare albina pe care am vazut-o. Avea cam 3 cm, putin peste un inch.

“Hmm, free lunch!” trebuie sa-si fi spus cand a vazut florile mele. Asta daca albinele isi spun vreodata ceva. In tot cazul, s-a comportat ca si cum si-ar fi spus exact asta, si a inceput sa se infrupte cu polenul florilor. N-am fost prea sigur daca e o masa sau un act erotic, dar orice o fi fost, am vrut sa observ cat mai indeaproape fara sa deranjez. Albina n-a parut nicicum deranjata de prezenta mea, nici cand am blitzuit-o cu aparatul de fotografiat. Da-i si polenizeaza in continuare. Probabil si eu as fi facut la fel.

Acum, cand esti albina nu prea ai cum sa te hranesti altfel decat intrand cu totul pana in sufletul florii, bagand capul pana hat, la stamine, acolo unde se produce polenul. Dar polenul asta, cand se scutura, cade peste tot, si pe unde trebuie si pe unde nu trebuie. Hraneste, fecundeaza, dar se si imprastie mult aiurea. E putin malthusian, banuiesc. Treaba asta, cu florile care se fecundeaza singure, mie mi s-a parut ca ar avea un aer nitel incestuos. Am preferat sa ma gandesc la hranirea albinei ca la un act sexual. Poate ia cu ea o parte din polen si-l duce pe la cine stie ce alte flori, sa le mai improspateze genele. Cine stie ce adaptabilitate se mai naste…

Numai ca albinei mele nu parea sa-i placa in mod deosebit sa-i ramana polen pe picioare. Pentru ca asta e o chestie care se intampla cand esti albina. Asa ca, dupa ce termina cu fiecare cupa, se stergea pe indelete pe picioare, aruncand pe jos mizeria. Mi-a aruncat destula pe covor, o mica ploaie de bobite infime, galbene. Chiar asa, ce-i pasa ei de covorul meu? La un moment dat a ramas sprijinita doar intr-un picior si in antene, cu restul de 5 picioare scuturandu-si unele altora mizeria galbena de pe ele. Cand termina cu o cupa, zbura frumos de jur imprejur, pana gasea alta aratoasa. Pentru ca doar pe cele aratoase le-a ales. La cele mai mici nici nu s-a uitat. Si am impresia ca in unele din cele mai frumoase a intrat de mai multe ori. Cine stie care or fi cutumele culinare in lumea albinelor…

Sa-I fi luat cu totul vreo 10 minute. Cand a terminat, a mai dat roata de vreo doua ori, sa fie sigura ca nu i-a scapat nimic, ca a terminat toata treaba aici. A dat sa plece, sa se ridice, dar s-a lovit de geamul meu oscilant. Tare ciudat trebuie sa-I fi parut lucrul asta, sa vezi cerul si sa nu te poti duce spre el. S-a mai invartit de vreo doua ori pana sa se prinda cum sta treaba, iar intr-un final a plecat bazaind, spre High Street North-ul albinelor din East Ham. Sper sa-I fi placut la mine. Sper sa-I fi oferit o masa pe cinste. Florile mele sunt tare frumoase, dar de unde sa stiu eu cat or fi de gustoase sau de satioase? Sau cat de sanatoase, de unde sa stiu ca nu era o albina atenta la ce mananca? Daca gaini nu mai suntem in stare sa crestem si am devenit, asadar, complet inutili pentru vulpi, sper ca macar pentru albine sa mai prezentam un cat de mic interes. Sa nu ne trezim ca suntem doar o pacoste in lumea animalelor… 00:28