vineri, 17 februarie 2012

20th Century Fox

Azi am văzut-o din nou. De data asta cu mult mai mult tupeu ca până acum. Se întunecase deja, dar era devreme, era multă lume pe strazi şi circulau încă destule maşini. Nimănui nu i-a pasat de ea şi ei n-a părut să-i pese prea mult de ceilalţi. S-a dus, cine ştie pe unde, în treaba ei. Dar am din ce în ce mai puţine îndoieli că e vorba fix de acea vulpe care îl învăţa şi pe Micul Prinţ cum s-o îmblanzească.

S-a întamplat prima dată luna trecută, nu mai ţin minte exact când. La colţul cu High Street North, a tâşnit deodată de după un garaj, cu un chiţăit scurt. Imediat dupa ea, o alta, cu postură agresivă. Semn că avea loc vreo dispută teritorială. M-am oprit şi m-am uitat mirat: sa fie şi în Londra câini vagabonzi? N-a fost deloc o privelişte familiară, dar am recunoscut-o, mai degrabă după indiciile din cărţile primului ciclu şcolar: mică de statură, cu capul mic şi botul ascuţit, coada lungă şi lată şi blană roşiatică. O vulpe în plină zonă urbană? Se pare ca da.

Am mai văzut-o apoi de vreo două ori noaptea, când mă întorceam acasă şi străzile erau pustii. Ţuşti! Dintr-o parte în alta a străzii, doar o mişcare fulgerătoare şi o imagine prinsă cu colţul ochiului. Iar săptămâna trecută, într-o noapte la fel de pustie şi una din cele mai friguroase, m-a aşteptat ceva mai mult. A ieşit dintr-o curte, la doar câtiva paşi în faţa mea. M-am oprit, cu gândul să n-o încurc defel, s-o las să-şi vadă de ale ei. A alergat în altă curte şi de acolo, după câteva secunde, s-a urcat pe gard cu zgomot de gheare pe suprafaţă netedă, care mi-a spus cp gestul e mult mai muncit decât al pisicilor, pe care natura le-a dotat mai bine pentru asemenea trucuri. De acolo de sus, probabil s-a simţit mai în siguranţă. A mai facut câţiva paşi, am făcut şi eu câţiva paşi înainte, şi ne-am oprit amândoi, om şi fiară, la vreo 3 metri unul de celălalt. Ne-am privit în ochi şi ne-am studiat. Dincolo de gesturile naturale, am simtit şi un alt soi de conexiune, dintr-acela care nu se poate comunica. Probabil că dacă aş fi făcut parte din vreun trib precolumbian, ar fi trebuit să mi-o aleg drept spirit călăuzitor şi sa mi-o adaug la nume. Într-o epocă cavalerească, ar fi invocat poate nişte creaturi fabuloase care s-o ajute să scape de mulţimea de câini de vânătoare care mi-ar fi insoţit trapul nocturn. Şi, dacă aş fi reuşit s-o conving de bunele mele intenţii, e posibil să îmi fi dat vreun fir de păr din coada ei, care să mă ajute la nevoie. Mai apoi ar fi trebuit s-o integrez în blazonul familiei, s-o desenez pe scuturi si să-i comand basoreliefuri în ramele tablourilor înfăţisând un lanţ de înaintaşi iluştri. În zilele noastre, nu mai avem timp de asemenea prostii. Nici noi, nici vulpile. Acum nici n-a interesat-o dacă am vreun basset hound cu mine. S-a uitat doar să vadă cam din ce stofă sunt făcut. Ce hram port. Preţ de vreo 3 secunde, după care a considerat că existenţa mea nu merită mai multă atenţie. Mi-a intors spatele şi s-a dus în treaba ei, în noapte.

Aşa stând lucrurile, nici nu-mi dau seama de ce m-a salutat în seara asta. De la distanţă şi pe fugă, dar a fost fără îndoială un salut. Ăsta trebuie să fie urmatorul pas dacă vrem să devenim prieteni. Cine ştie, poate şi ea e la fel de stingheră ca mine. Poate nici în lumea vulpilor nu există nici un cod şi nici o indicaţie despre cum să te porţi cu oamenii, mai ales dacă te trezeşti cu ei netam-nesam, tocmai pe unde obisnuieşti să-ţi faci veacul. Iar oamenii sunt pentru vulpi fără îndoiala o pacoste mai mare decât sunt vulpile pentru oameni. Nu mai departe de acum o generaţie-două, măcar mai găseai câte o găină. Acum, nici găini nu mai cresc. Găinile de acum sunt tinute toata viaţa în cutiuţe în care n-ar putea încapea o vulpe şi nu văd niciodată lumina soarelui. Trăiesc cu impresia că ziua are 18 ore şi sunt omorâte cu miile simultan, departe de ochii celor care vor sa le cunoasca doar cu stomacul. Ce să mai faci, ca vulpe, in conditiile astea?

Dar de azi înainte, de fiecare dată când trec pe langă gardurile acoperite cu un strat de sticla pisată despre care ma întrebam ce prădător încearcă sa ţină la distanţă, mă voi gândi la Vulpe. 23:51

2 comentarii:

lumicod spunea...

21st Century Fox?
:)

Leonard Bacica spunea...

www.youtube.com/watch?v=SU7khpJ0Gv8