A patra putere

Ultima campanie electorala de care imi amintesc este cea de la alegerile prezidentiale din 2009, cea in care Geoana s-a incoronat presedinte pentru o noapte si a pierdut in buna masura din cauza unei nopti relaxante pe care a petrecut-o in compania lui Sorin Ovidiu Vantu. Dar in general politica si mai ales campaniile electorale au ajuns sa insemne pentru mine o serie de acuze, spurcaciuni si balacareli la limita cenzurii legale, uneori chiar dincolo de ea, dar in tot cazul mult dincolo de limita bunului simt.

E clar ca intr-o campanie electorala presa are un cuvant foarte greu de spus, fiind practic singurul canal prin care informatia, asa deformata cum e ea, ajunge la public. Pentru ca in Romania coruptia e omniprezenta, corupta e si presa. Si chiar cand nu e, in rarele situatii in care un ziarist scrie sincer si cu buna credinta, nu poate scapa de banuiala partizanatului politic interesat. Astfel, corupta de interesele prietenilor politici ale patronilor ei, presa devine doar un instrument si un camp de lupta intre partile care se infrunta in alegerile pentru care se face campanie. Iar cea mai buna sansa pentru o informare adecvata a cititorului este sa afle culoarea politica a ziaristului si apoi sa integreze informatia primita in acest context si sa decanteze propaganda.

E un exercitiu dificil, pentru ca mintea umana are tendinta sa asimileze informatia in feluri care raman misterioase pentru posesorul ei. De exemplu, din titlul „Basescu a lovit un copil”, e natural sa percutezi in primul rand la informatia strict continuta in titlu. A pune asta in context, a socoti care au fost posturile sau ziarele care au difuzat informatia, cui apartin, care e sursa, care este scopul declarat si scopul ascuns al acestei informari si tot asa e un efort suplimentar. Numai a realiza necesitatea lui e lucru mare si cred ca cei care o fac sunt minoritari.

Pe 3 mai, in Londra sunt alegeri pentru primar. Acum e campanie electorala. Am vazut cateva postere, am primit cativa fluturasi, dar nimic prea mediatizat. Fetele candidatilor le stiu doar din ziare, care se straduiesc sa acopere cat mai deplin si din cat mai multe unghiuri importanta alegerilor si profilul candidatilor. Dar ca rezident in Londra pot sa votez. M-am inscris online, a fost nevoie doar sa trimit un formular completat si semnat la primaria locala. In Bucuresti n-am putut pana acum sa votez pentru primar pentru ca, in ciuda celor 13 ani petrecuti acolo, adresa din actul de identitate nu e in Bucuresti.

London Evening Standard e cel mai citit ziar londonez si principala mea sursa de informare in ce priveste viata cetatii. Infiintat in 1827, ziarul a avut si el suisuri si coborasuri, e detinut de un rus si si-a facut auto-critica la un an dupa campania pentru primar al Londrei pe care li s-a parut ca au raportat-o prea partinitor. Dar Evening Standard nu se sfieste catusi de putin sa-si declare gusturile in materie de politica. Cu traditia si influenta pe care le duce in spate, ziarul e mai mare decat oricare din candidati, e la fel de puternic ca inainte ca oricare dintre ei sa se fi nascut si isi poate permite sa aiba cam ce pozitie vrea legat de campania asta electorala. Nu-mi dau seama daca din cauza asta sau in ciuda acestui fapt ziarul isi afirma foarte franc pozitia, intr-un stil tipic care uneori ma captiveaza. Sub titlul „Boris Johnson – The right choice for London”, Evening Standard scrie azi:

„This Thursday’s mayoral election is crucial for London. Our city has so far led the economic recovery. But many Londoneers face hard times. Meanwhile the capital faces the immense challenge of the Olympics. We need a Mayor who can show real leadership and fight London’s corner. This paper believes that person is Boris Johnson. [...] Our decision is not party political: what matters is that this great city has the best possible leader. We do not agree with everything Mr Johnson has done. We will continue to hold him to account. But having surveyed all the candidates, we believe London would be best to stick with Boris Johnson.” 04:39