Cand vine vorba de o
carte scrisa de Duncan Edwards, unica, de fapt, e nevoie de mult context.
Predata pe 2 februarie 1958, cu 3 saptamani inainte de a muri, probabil ca
aceasta carte n-ar fi vazut lumina tiparului in formatul asta daca Duncan ar fi
trait si ar fi fost supusa unor numeroase revizuiri editoriale. La fel, daca
Duncan ar fi trait, probabil ca numele lui ar fi avut parte de o literatura
mult mai bogata si cartea asta s-ar fi pierdut pe undeva prin coada listei cu
recomandari facute de Amazon cand vine vorba de Duncan Edwards.
Asa, cartea asta
este in ton cu cariera lui Duncan: o mostra din ce a fost si un mare semn de
intrebare in dreptul lui ce ar fi putut sa fie. Duncan Edwards, selectionat in
nationala Angliei la 17 ani, care la 21 de ani era deja considerat unul din cei
mai mari fotbalisti englezi si era asteptat sa conduca nationala spre glorie la
mondialul din Suedia, si care si-a gasit sfarsitul in spitalul Recht der Isar
in Munchen la o varsta la care majoritatea carierelor in fotbal nici n-au
inceput bine.
Pentru ca lucrurile
au decurs asa cum au decurs, cartea asta ramane un document si singura
fereastra spre ideile despre fotbal ale lui Duncan Edwards. Pentru mine, care
am citit mult despre accidentul de la Munchen si despre Duncan Edwards, cartea
mai are si un alt mare merit: acela de a-l aduce in prezent pe Duncan Edwards,
din a-l transforma „Duncan Edwards a fost...” in „Duncan Edwards spune...”.
Este cel mai direct contact pe care il mai putem avea cu mintea pustiului de 21
de ani crescut mai ceva ca un fat-frumos.
Daca ma refer strict
la continut, as zice ca scrierea curge pe axele trasate de evidenta, bun simt
si naivitate. Duncan Edwards isi expune ideile despre fotbal cu multa
sinceritate si animat de cele mai bune intentii. Sunt convins ca, urmand doar
sfaturile din cartea lui, orice pusti poate ajunge mare fotbalist, iar asta nu
se va schimba in nici o epoca. Cartea nu mai e insa deloc actuala cand vorbeste
despre strategii si asezari in teren, iar unele lucruri prezentate drept
noutati au devenit acum, dupa mai bine de jumatate de secol, truisme. Uluitor
de progresist uneori, demodat in cateva locuri si peren in cea mai mare parte a
scrierii, cam asa se vede Duncan Edwards dintre paginile cartii asteia.
Un alt aspect,
probabil foarte interesant pentru cei care citesc astazi cartea, dar care vor
fi mai degraba dezamagiti de spatiul pe
care il ocupa, sunt elementele biografice cuprinse in carte. Desi nu are ideea
cristalizata in minte si nu o spune direct, Duncan Edwards intelege instinctual
ca nu are de oferit nimic mai mult decat modelul propriu si ca nu poate da
lectii si sfaturi decat in baza lui. Asta este motivul pentru care apeleaza la
detalii biografice, folosindu-le ca suport pentru exemplificarea unor situatii
pe care le recomanda.
Insa poate cel mai
important aspect, si el mai degraba inferat decat expus, este felul in care
gandeste Duncan Edwards, felul lui de a fi si felul in care priveste jocul de
fotbal. Bucuria de a juca, efortul de a atinge intotdeauna varful de forma,
pasiunea pentru joc, dorinta de victorie, respectul pentru adversar si
increderea in echipa ta sunt cele mai mari valori pentru Duncan Edwards si pe
scheletul lor construieste intreaga intelegere a jocului de fotbal care, mai
ales in cheie biografica, poate fi privit ca un microcosm reflectand
intelegerea lui asupra vietii.
Mi-a placut foarte
mult episodul in care Matt Busby ajunge la el acasa la 2 noaptea pentru a-i
obtine semnatura pentru Manchester United, respectul si admiratia care transpira
la tot pasul pentru Stanley Matthews in primul rand, dar si pentru Nat
Lofthouse, Billy Wright, fratii Blancheflower, Tommy Taylor sau Bobby Charlton.
Dupa parerea mea o
lectura obligatorie pentru fanii United si un manual foarte bun pentru oricine
vrea sa practice jocul de fotbal. 05:36
19: "came the day of my sixteenth birthday, I retired to bed after the usual round of celebrations and overeating. At two o'clock in the morning the family was awakened by a knock at the door.
I heard my father go downstairs but I was too tired to take much notice. I turned over and tried to go to sleep again. A few minutes later my bedroom door opened and my father said: 'Slip something on and come downstairs. There's somebody to see you.'
Still half-dazed, I made my way into the light of the sitting room to come face to face for the first time with Matt Busby, the manager of Manchester United.
He had known better than I about the interest other clubs had taken in me and he wanted to be the first to talk to my parents. So he had driven through the night from Manchester."
23: "But whatever class of football you play in - professional, amateur or school - play it as well and as hard as you can. Aim at the top all the time - that way you will find enjoyment."
30: "Probably the most important factor in any club is an intangible thing that has nothing to do with the technicalities of the game. It is called club spirit. It comes way before heading, shooting, dribbling, or anything else as the primary reason for success in the game."
37: "The responsibility on the sportsman is heavy. Once he has attracted this hero-worship he constantly has to conduct himself, both on and off the field, in a way that presents these youngsters with an example."
70: "That is the main reason for this book. It is not to turn you from a Little Muddlecombe second eleven player into an England star overnight, but to ensure that you reap enjoyment and not frustration from your weekly game."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu