Cina

Am plecat mai devreme de acasa cu ideea, chipurile, sa-l vad pe Mswati al III-lea al Swazilandului. Mi-ar fi placut, nu zic nu. Dar e drept ca nu prea ma asteptam. Cum sa se intample asta? Sa ma duc la receptie si sa intreb „Regele Swazilandului la ce camera sta? Puteti sa-l chemati putin?” Nici macar asta n-ar fi fost prea mare smecherie, intrebarea as fi putut s-o arunc, dar pe langa faptul ca un neica nimeni neverificat cauta un sef de stat, respectivul sef de stat mai e obiectul unor proteste destul de vehemente ale comunitatii swazi din Marea Britanie, care a trimis niste reprezentanti sa picheteze hotelul Savoy, unde era cazat regele. La asta, ce e drept, speram. Sa-i gasesc pe protestatari, sa vorbesc cu cativa dintre ei, sa vad sub ce forma e organizata comunitatea swazi de aici si sa aflu mai multe despre ei. Dar ce treaba am eu cu Swaziland? Am rude pe-acolo? Daca da, atunci sunt rude foarte indepartate. Dar cate locuri mai exotice decat asta stiti?

Cat despre regele Mswati al III-lea, el chiar e un personaj si chiar mi-ar fi placut, daca nu sa-l cunosc, macar sa-l vad. Pe regina Marii Britanii e pana la urma relativ usor s-o vad. Probabil o sa se intample duminica cealalta, la parada de vase de pe Tamisa cu ocazia jubileului. Dar pe Mswati al III-lea, regele Swazilandului, cata lume se poate lauda ca l-a vazut in realitate? L-a vazut, evident, regina Marii Britanii, la cina pe care a organizat-o si care a fost de fapt ocazia venirii lui Mswati in Anglia. M-am gandit initial ca fiind cina de jubileu, o sa fie organizata mai aproape de data exacta, 2 iunie. Dar cina a fost in aceeasi seara in care am citit despre ea in Evening Standard.

Si cum am ajuns la Mswati? L-am cautat pe cel mai exotic? Nu chiar. Stiam despre el pe cand faceam cercetari la Conectys si citeam despre Swaziland. Stiam toate ciudateniile pe care presa le preia in mod normal cand un asemenea personaj intra in atentia ei. Stiam ca are multe neveste (17 in momentul asta si chiar daca n-as fi nimerit numarul exact, nici departe n-as fi fost), ca e obligat prin lege sa aiba cate o nevasta din cele doua triburi-etnii care locuiesc in Swaziland si ca prima nevasta are un titlu pompos, ceva de genul mama-elefant si ca ea da urmasii la tron si asigura regenta daca e cazul. Mai stiam ca Swaziland e o tara saraca si ca au probleme cu HIV. Evening Standard zicea ca saracia e atat de mare incat unii oameni sunt nevoiti sa manance balegar de vaca. Eh, nu stiu cat de literal trebuie luata informatia asta, dar n-am nici o indoiala ca intr-adevar, saracia e mare prin partile alea.

Stiam si de George al V-lea al Tongai, si el a fost invitat la cina aniversara. Si Tonga e o tara saraca, iar George al V-lea e si el acuzat de absolutism, de coruptie si de o viata prea luxoasa comparativ cu mijloacele tarii pe care o conduce. N-am nici o indoiala ca e asa, mai ales ca despre George al V-lea stiu si ca e un tip caruia ii place luxul si fastul, am vazut poze de la ceremonia de incoronare si sunt destul de reprezentative. Dar la cat de binecuvantat de Dumnezeu e regatul Tongai, saracia materiala pare un pret relativ mic de platit. In plus, George al V-lea nu are multe neveste, asta ii scade puncte.

Pana la urma, n-am reusit sa vad nici o fata regala pe viu, va trebui sa ma consolez cu poza care cuprinde mai multe capete regale decat a cuprins vreodata vreo poza si in care Mihai I al Romaniei are cel mai bun loc, chiar in dreapta reginei. Da’ a intrat pe pile, sunt rude si d-asta a prins loc asa bun. N-am vazut nici protestatarii din Swaziland, desi cu ei nu e timpul pierdut. Am fost suficient de entuziasmat cand am cunoscut pe cineva din Noua Caledonie, Swaziland pana la urma e o tara in toata puterea cuvantului, nu doar asa, o insulita cu statut incert de care nu-i pasa nimanui prea tare. Dar am prins o zi foarte frumoasa in Londra, am dat o tura de Victoria Gardens, am descoperit Hotelul Savoy si am aflat de spitalul Sf. Ioan Botezatorul care a fost inaintea lui pe locul ala si din care se mai pastreaza doar biserica regala, cu o arhitectura tipic saxona, reconstruita ultima data in 1832. Am vazut si o statuie a lui Michael Farraday, in fata unei placi asezata de regina Victoria cu mana ei in 1882, asa ca mi se pare ca ziua n-a fost complet ratata. 03:53

EDIT: Nu sunt deloc la curent cu politica internationala. George Toupou al V-lea al Tongai a murit pe 18 martie anul asta. Fratele lui, Toupou al VI-lea este acum regele Tongai, si el a fost invitat la Jubileu. Dar seamana.