Five Stages of Grief

Jeff Connor - The Lost Babes, Manchester United and the Forgotten Victims of Munich, HarperSport, London, 2007

La cat de multe carti se scriu despre fotbal (si de fapt despre orice) in Anglia, mi se pare ciudat ca tocmai un episod atat de semnificativ ca accidentul de la Munchen sa nu fie acoperit din toate unghiurile de jurnalistii sau pretinsii jurnalisti sportivi. Si totusi, desi in fragmentele de cronica pe care le reproduce pe coperti se vorbeste despre mai multe carti despre Munchen, cartea lui Jeff Connor pare a fi una de referinta. Daca e asa ar fi pacat, pentru ca desi Jeff Connor e documentat si informarea lui e minutioasa, marele minus al cartii este ca nu stie sa se opreasca la a descrie faptele si arunca cu judecati, unele mergand evident impotriva simtului comun, doar pentru a demonstra o teza sau a castiga in spectaculozitate.

Desi spune ca e constient de potentiala acuza de a capitaliza drama de la Munchen si ca stie cum s-o contracareze, mie imi pare ca tocmai asta face Jeff Connor: se hraneste cu drama celor morti in accidentul de la 6 februarie si vinde cartea tocmai pe baza promisiunii descrierii unui dezastru. E drept ca asemenea povesti trebuiesc spuse, dar responsabilitatea celor care isi asuma o astfel de sarcina e uriasa. Iar de aceasta responsabilitate, autorul se absolva doar partial. Ca foarte multi care au scris despre accidentul de la Munchen, si Jeff Connor pare preocupat sa gaseasca un vinovat. Iar tapul ispasitor, in opinia lui, este clubul, cel care n-a avut grija de familiile si de urmasii mortilor de la Munchen.

Fanii United au avut de multe ori divergente cu conducerea clubului, dar pana la urma cred ca ceea ce ne dorim cu totii cel mai tare este un club puternic si capabil intotdeauna de a atinge performantele maxime pe care le permite jocul. A acuza clubul ca l-a platit pe Cantona mai mult decat familiile victimelor de la Munchen sau lucruri asemanatoare inseamna a deschide o cutie a Pandorei din care nu au cum sa iasa solutii unanim multumitoare. Pentru ca cine poate spune cat valora viata lui Duncan Edwards? Sau de cati bani avea nevoie sora lui David Pegg? Sau, asa cum se intreba sora lui Liam Whelan, cam de cati bani ar fi nevoie sa-i aduca fratele inapoi?

E drept, in carte se da cuvantul si lui David Meek, jurnalist oficial al clubului, care are o pozitie foarte echilibrata, iar sora lui Liam Whelan da un verdict destul de cinstit: „a fost o situatie careia nimeni nu era pregatit sa-i faca fata”. Dar autorul isi exprima clar acuzele la adresa clubului, si in special a lui Martin Edwards, numai ca aceste acuze imi par a ascunde si lucruri care n-au nimic de-a face cu Munchen. Matt Busby e si el acuzat de a se fi debarasat cam fara sentimentalisme de Dennis Viollet si de Albert Scanlon dupa ce jocul acestora a fost afectat de accident, dar am vazut cu totii de prea multe ori ca performanta nu se face cu sentimentalisme.

Dincolo de aspectele astea, mai degraba tehnice, as zice ca e o lectura obligatorie pentru cine vrea sa inteleaga ce a insemnat generatia Busby Babes pentru Manchester United. Pentru ca, mai important decat accidentul de la Munchen, cartea confera mult context. Fiecare dintre victimele accidentului aviatic devin, din simple nume pe o lista, personaje reale, cu vieti proprii, cu suisuri si coborasuri, calitati si defecte. Am inteles in ce raporturi era Harry Gregg cu restul echipei, de ce Roger Bryne era atat de important pentru Manchester si pentru Anglia, cine erau de fapt Eddie Colman sau David Pegg, de ce Duncan Edwards a intrebat de meciul cu Wolves imediat cum s-a trezit din coma sau de ce Liam Whelan a spus „Daca asa arata moartea, eu sunt pregatit!” inainte de a se urca in avion pentru ultima oara.

Am comparat cartea si cu filmul United, iar comparatia e foarte avantajoasa pentru film. BBC-ul a facut o treaba extraordinara in a spune povestea unei echipe ale carei aripi s-au franta cam repede si cam brusc, iar Jeff Connor imi confirma ca filmul este autentic pana in cele mai mici detalii. Din ratiuni tehnice, unele amanunte au fost comprimate (de exemplu, daca in film Duncan Edwards ameninta un atacant al lui Charlton ca il arunca peste tribuna, se pare ca in realitate victima amenintarii a fost Nat Lofthouse, legenda lui Bolton), dar una peste alta David Tennant and co. au facut, se pare, o treaba colosala in a spune una din cele mai emotionante povesti ale fotbalului.