sâmbătă, 21 aprilie 2012

The last King of Scotland



Fiind un novice in literatura de gen (biografii sportive), nu am avut ca termen de comparatie pentru cartea lui Denis Law decat pe cea a lui Dwight Yorke. Puse una langa alta, cartea lui Denis Law iese intr-un avantaj net pe toate fronturile. Sunt mult mai atasat de figura lui Denis Law, importanta lui in istoria clubului e covarsitor mai mare, stilul si atitudinea sunt mai bune in cartea lui Law iar constructia e profesionista. A ajutat probabil si faptul ca autobiografia lui Denis Law a fost scrisa cu consilierea lui Bob Harris, jurnalist si scriitor de meserie. O sa incerc sa renunt asadar la comparatii, e probabil la fel de neproductiv ca a incerca sa-mi dau seama daca Denis Law a fost un fotbalist mai bun ca Dwight Yorke.

Pana la cartea asta, stiam despre Denis Law aproape exclusiv cifre. 47 de goluri intr-un sezon (record inca in picioare la United), al doilea marcator din istoria clubului, cu 237 de goluri in 404 meciuri. Si bineinteles, statuia din fata stadionului, unde sta langa George Best si Sir Bobby Charlton, facand gestul emblematic cu dreapta ridicata spre cer. Denis Law n-a facut gestul asta si cand a marcat impotriva lui United, in `74, cand i-a ajutat pe City sa ia campionatul iar golul lui a contribuit decisiv la retrogradarea clubului pentru care jucase 13 ani. Clipul de pe youtube arata foarte multe, dar nu poate arata cum s-a vazut faza prin ochii lui Denis Law si ce a simtit el cand mingea lovita de calcaiul lui l-a depasit pe Alex Stepney. Adica asta: „I must confess that I didn’t want to play. For all the bad blood between Tommy Docherty and me, I didn’t want to send him and his team down. United meant too much to me. But as a professional, once I had been selected I had to play; all I could was keep my fingers crossed that it would be a draw, with honor satisfied on every side. I even had a long talk with Tony Book about how I felt.

It looked as though my wish was going to come true as we both battled in vain until minutes from the end, when a ball flashed into the box and with a reflex action and my back to goal I stuck out a heel. The ball flew into the corner of the net past Alex Stepney. The rest of the Manchester City team dived on me, but I didn’t celebrate. I was feeling sick, wondering what I had done. Had I just dumped my beloved Manchester United into the Second Division?

Imi mai amintesc ca am vazut la un moment dat o declaratie a lui SAF despre cat de impresionat a fost cand l-a cunoscut pe Denis Law si cum pentru el Law „ epitomized everythinga Scotsman is about.” Mi-am dat seama din cartea asta cat de mult conteaza originea scotiana pentru Law si in general pentru locuitorii Britaniei de la nord de zidul lui Hadrian. Denis Law povestete cum cele mai bune momente din cariera le-a trait la echipa nationala si cum incununarea acestei minunate cariere care a cuprins, printre altele, un balon de aur si o cupa a campionilor a fost unica aparitie la un Mondial, impotriva Zairului in Germania federativa in 1974.

Cartea incepe cu o atmosfera dickensiana, inchisa si mohorata, specifica copilariei din Aberdeen a unui „copil al razboiului” asa cum a fost si Denis Law, al carui tata isi petrecea cel putin 6 zile pe saptamana in marile reci ale nordului, fie la pescuit fie la razboi. Pustiul cu strabism mostenit de mai multe generatii a reusit sa-si scrie numele in cateva carti de istorie datorita, ca mai intotdeauna, unei combinatii de talent, munca si noroc, dar Denis Law se pastreaza umil nu numai cand vorbeste despre origini, copilarie si apartamentul cu doua camere in care locuiau 9 oameni, ci si cand ajunge sa vorbeasca despre prodigioasa lui cariera, pentru care isi aroga mult mai putin merit decat are.

Interesant de urmarit periplul carierei lui Law(1955 - 1974) in timpul varstei romantice a fotbalului, viata in epoca in care salariul maxim pentru fotbalisti era 20 de lire pe saptamana, intamplarea care a facut sa nu ajunga la United in 1956, ci abia in 1961, ratand astfel sansa de a fi unul din the Busby Babes, dar si tragedia de la Munchen, anul petrecut in Italia si experienta nefericita de acolo, ratarile si succesele traite in cei 13 ani la United si felul abject in care a fost impins afara din club si constanta de-a lungul carierei, nationala Scotiei si noptile memorabile impotriva Angliei pe Hampden Park sau Wembley.

Am aflat mult mai multe despre John Charles, despre dezastrul de la Superga in care au murit 18 fotbalisti ai lui AC Torino pe cale sa castige al 5-lea titlu consecutiv, despre Bill Shankly, Matt Busby, Iain St. John, Dave Mackay, David Herd sau George Best, deveniti cu totii intre timp figuri legendare, eroi ai unei alte epoci.

Am o mica obiectie de adus structurii cartii, care abordeaza fiecare segment al carierei pe capitole, revenind uneori la acelasi moment de mai multe ori in capitole diferite, in locul unei descrieri cronologice care sa amestece viata personala cu meciurile pentru club, meciurile pentru nationala si intersectarea cu alte figuri ale jocului. Dar una peste alta, autobiografia lui Denis Law mi s-a parut o lectura care ar putea contine ceva valoare estetica pana si pentru un nepasionat al jocului de fotbal. O recomandare.

He was a real will-o’-the-wisp player, as sharp as a needle and lighting fast in his movements, with a brain to match.
Denis lived to score goals, and did so with consumate ease because he perfected the art of getting in behind the defender, the hallmark of any great striker. I wonder how many goals he would score a season these days, and what he would be worth on a transfer market. And he was brave with it, too. If you weren’t brave in those days you never got there at all, never mind managed a strike on goal. Courage was a key quality for any striker in those rough, tough days because the defenders would kick you as soon as look at you, and a player like Denis was earmarked before the players ran out of the dressing room. That was a compliment to him; he was such a wonderful player and an exceptional finisher.” (Sir Bobby Robson) 03:37

9 comentarii:

bleu_ineffable spunea...

"felul abject in care a fost impins afara din club"... ce/ cum s-a intamplat? :)

Vlad spunea...

Se gaseste si la noi cartea? Sau tu ai comandat-o?

Leonard Bacica spunea...

@bleu: "Four months after I had helped ease him through the front door, the Doc was easing me out of the back door [...] I popped into the office to see Docherty and he told me 'Denis, we've decided to give you a free' It was a total shock [...] I was up there in my local with one of my brothers and two of his pals watching television that the lunchtime sports bulletin announced the news that Manchester United had given free transfers to Denis Law and Tony Dunne. After our conversation a couple of days before, I was gobsmacked."

@Vlad: eu am gasit-o intr-un magazin de second-hand-uri in Londra. In Romania slabe sanse, dar exista pe Amazon.

Anonim spunea...

'62-'73 ar fi cam unshpe ani la United,nu? Sau gresesc pe undeva?

edd

Leonard Bacica spunea...

11

Anonim spunea...

pai vezi ca 2 ani ar putea insemna 84 de goluri pt Law :)

Leonard Bacica spunea...

http://cache.ohinternet.com/images/7/7b/Grammar_nazi_logo.png

Anonim spunea...

pai stai ma asa. una e cand scrii treipshe in loc de treishpe si alta e cand scrii 13 in loc de 11. Ori prost documentat ori dezinformare. Gramar nazi e altceva...

Leonard Bacica spunea...

Imi place ca te-am facut sa te documentezi, oricum