Britannia International Hotel din Canary Wharf. Suna bine, suna foarte business, suna a
genul de loc unde ar trebui sa ai grija cum te imbraci daca te duci sau in care
nu ti-ar fi rusine sa inviti niste oameni care au dus cursorul dintre „job” si
„cariera” mult mai aproape de al doilea termen.
Am ajuns acolo dupa
o noapte scurta si-o zi de munca nitel cam lunga, asa ca am fost sub standard
ca prezenta si capacitate de concentrare si absorbtie. De-asta nu-mi mai amintesc
foarte mare lucru si de asta mi-as dori sa-i reintalnesc curand pe
invitatii de ieri.
Din punct de vedere
logistic intalnirea mi s-a parut un succes, desi probabil ca sunt subiectiv
spunand asta. Diana imi reproseaza lipsa de implicare, dar aceasta lipsa a mea
de implicare mi-a permis pana acum sa fiu capabil de evaluari nepartinitoare
ale calitatii intalnirilor, chestie care vad ca tinde sa dispara. Bine, mai e
vorba aici si de un soi de diferend – latent deocamdata – care inca nu a
escalat si care sper sa nici n-o faca, si de o diferenta de viziune care mai
are nevoie de ceva timp ca sa se poata nivela.
Dar macar
componentele elementare si masurabile ale unei intalniri de succes au fost
acolo. Numerele au fost bune. Am avut invitatii, am avut participantii, invitatii
speciali, bugetul, protocolul si o locatie foarte potrivita, cu un serviciu
foarte agreabil si pe care am fost capabili s-o modificam dupa bunul plac.
Cam ce am retinut
din ce au spus invitatii:
Mircea Bucur a
povestit despre cum a vrut sa schimbe aerul romanesc cu unul ceva mai vestic,
despre cum si-a creat o retea de networking printr-un MBA care l-a adus aproape
de o oportunitate de cariera pe care a ratat-o, ratare pe care a stiut mai apoi
s-o transforme intr-un succes, succes de care pare sa se bucure din plin. Cuvantul
cheie pe care l-am retinut a fost „smart metering”, ceea ce pare sa insemne
colectare si analiza de date, dar probabil ca se duce mult mai departe, pana la
modelari si diagnoze. Nu pare sa se potriveasca cu profilul de LinkedIn, dar e probabil
ca auzul meu sa fi fost foarte selectiv la locul faptei.
Adrian Nagy a vorbit
despre stocare de date de dimensiuni mari si de baze de date de zeci de GB,
ceea ce mi s-a parut impresionant in conditiile in care la Conectys eram vreo 3
echipe care slefuiam la o baza de date de cativa GB. Dar Adrian Nagy m-a
impresionat in primul rand biografic, cu povestea cum ca n-a vrut sa se mute in
Anglia pentru ca la IBM Romania avea o pozitie destul de comfortabila. Iar faptul
ca IBM insista sa te aduca in Anglia din Romania iti ofera nu numai o pozitie
care sa-ti permita sa negociezi in termenii tai, dar si o statura profesionala
destul de inalta.
Personal m-a
inspirat cel mai tare prezenta si discursul lui Marius Persinaru de la Xerox.
Asa cum el insusi o spune, asteptarile cand spui ca lucrezi pentru Xerox sunt
in zona vanzarii de copiatoare. Dar dl. Persinaru a vorbit despre leadership,
management, cultura organizationala si management de proces, cuvinte la care
m-am activat mai prompt ca un antivirus la un troian prost. Am avut si
privilegiul sa ma bucur de o conversatie privata in sesiunea de networking si
am plecat cu regretul ca a fost cam scurta.
Prezenta unui Ioan
Badea foarte surazator si bine dispus m-a inspirat si mi-a dat incredere. Ioan
Badea a fost invitat la prima intalnire de acest gen, iar faptul ca ne-a
sustinut si a fost prezent la aceasta a 4-a intalnire inseamna ca i-am dat
motive sa o faca. Ceea ce in ultima instanta e destul de aproape de obiectivul
principal al acestor intalniri. Iar din scurta discutie cu Razvan mi-am dat
seama ca reteaua pe care Diana o vedea cu claritate de acum cateva luni si pe
care eu abia acum incep sa o intrezaresc incepe sa se formeze.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu