Randuieli

Cate lucruri stiam despre Anglia si englezi inainte de a veni aici? Cate lucruri stiu acum, dupa vreo 5 luni pierdute pe pamanturile astea? Cat de mult ii inteleg si cat de mult ii pot intelege? Raspunsuri grele, pentru ca sunt intrebari cantitative care se refera la lucruri necuantificabile. Ori ca sunt eu prea afectat de lecturile fenomenologice, ori ca Husserl a avut intr-adevar dreptate, dar cred ca tot ce traim e impresie. Si tot ce mi se pare ca inteleg la un moment dat nu este in nici un caz numenul, lucrul in sine, ci impresia mea despre el in momentul ala. Zilele astea au fost propice pentru o recapitulare si o revizuire a impresiilor. Urmeaza cele de care m-am lovit recent, fara vreo ordine sau vreo importanta anume. Dadaist.

Pana si treaba asta cu filosofia e interesanta. Radeam in Romania de separarea intre filosofia analitica si cea continentala, imi spuneam ca n-are cum sa fie chiar asa. Dar e suficient sa dau o tura prin librarii si sa vad cum se deplaseaza accentul de la clasicii germani sau de la filosofia greaca, cum e in Romania, la empiristi si logicieni. Platon e trecut la colectiile de capodopere universale, un soi de beletristica formatoare. Patristica nu exista. Kant e uitat cu desavarsire, Heidegger marginalizat. Locke e la loc de cinste, Russell si Wittgenstein au rafturi intregi. N-are nici o importanta ontologia la vest de Marea Manecii, nici faptul ca Hume sau Newton, nume grele ale instrumentalizarii filosofiei, aveau obiective in primul rand ontologice in demersurile lor.

Credeam ca Sfantul Gheorghe e sarbatorit cu fast in tara asta, chit ca e sarbatoarea nationala neoficiala. Meh... nu prea. Nici macar n-am idee cum a ajuns Sfantul Gheorghe Capadochianul protector al Britaniei. Dar e clar c-ar trebui sa fie treaba importanta, e si pe steag. Are o statuie in Hyde Park, monument comemorativ al unora dintre victimele „Marelui Razboi”, dar una peste alta pare ca e o sarbatoare mai importanta in Romania. Singura manifestare tematica pe care am vazut-o a fost un targ de flori in Trafalagar care a durat doar sambata vreo 8 ore. Un soi de sarbatoare a primaverii mai mult decat orice altceva. Ceea ce aduce mai mult a culte pagane si a timpuri druidice. Nu e nici macar zi libera, desi am gasit un site cu layout de mileniu II care militeaza pentru asta.

Metroul londonez... nici macar nu mai tin minte daca am fost placut impresionat de el sau nu. Stiu ca m-a uimit vastitatea retelei de metrou si mi-a placut precizia orelor de venire a trenurilor. Vagoanele sunt mici si incomode, dar deh, e cel mai vechi metrou din lume, si oricum, doar rareori reuseste sa fie la fel de aglomerat ca Piata Victoriei la 6 dupa-masa in timpul saptamanii. Dar incepe sa ma exaspereze cu aciidentele, opririle, schimbarile de trasee si inchiderile de tronsoane dese si aiuritoare. Am parcurs astazi un drum de 5-6 minute in vreo 30, si m-a lasat la Bermondsey, o zona in care n-am mai fost niciodata. Nici un autobuz in apropiere si pentru primul trebuia sa astept cel putin 10 minute. Halal treaba, TFL! N-am reusit sa raman calm in conditiile in care eram deja in intarziere mare pentru munca si parca toate mijloacele de transport se hotarasera sa mearga prost. Singurul taxi pe care l-am oprit, cu stragere de inima gandindu-ma la cele 2.40 lire pe kilometru, mi-a spus ca nu primeste carduri si, cum n-aveam cash, m-a dat jos. Imi plac plimbarile, dar nu cand sunt in inatrziere si nu prin mizeria asta de ploaie care nu pare sa se mai termine.

Ploaia asta mi-a amintit de poanta aia cu jurnalul imigrantului in Canada caruia i se par toate foarte in regula si foarte frumoase toamna, pana cand iarna exasperanta ii face nesuferite toate aspectele vietii de canadian, inclusiv pe cele pe care le aprecia in mod deosebit inainte de zapada. Sper sa nu ajung pana acolo, dar sper si sa prind macar un pic de vreme frumoasa in vara asta. Bine macar c-au avut bunul simt sa scoata posterele cu reclama celor de la Thames Water care se plangeau de lipsa de ploi si de penuria de apa potabila care ne asteapta. 05:25