Face Britain

Sursa: BBC

Face Britain au facut un video mapping dragut pe palatul Buckingham in seara asta. Steagul britanic, fata reginei in dublu exemplar si la dimensiune mare (10X15m) si reclama la colectia lor de portrete facute de copii cu care vor sa bata nu-stiu-ce record mondial si sa intre in Guiness. Inca un fel de a strange bani pentru filantropie in feluri pe care eu nu le pricep. Pe langa actiunile filantropice din Romania, cauzele de aici mi se par mult mai superficiale, iar metodele ONG-urilor au aspecte dubioase. Doar banii sunt mai multi aici. Si oamenii tot dorm pe strada in saci de dormit pe Piccadilly Lane, in timp ce ploaia bate la cativa pasi.

Terry Fox run. Night walking. Street sleeping. Trebuie sa alergi nu-stiu-cati kilometri. Sau sa mergi nu stiu cat. Sau sa traversezi nu stiu cate poduri peste Tamisa. Sau sa dormi o noapte pe strada. Si pentru asta oamenii ar trebui sa-ti dea bani, care mai apoi sa ajunga la un ONG. Maine (sau ma rog, astazi), 4 colegi ai mei alearga maratonul in Madrid, iar crasma noastra a desfasurat o campanie interna de strangere de fonduri destul de ampla. Si de succes, ni s-a spus. Bun, in regula, sunt convins ca oamenii de la Richard House fac o treaba grozava, ca acei copii pe care ii au in grija au nevoie de ajutor si ca banii or sa fie bine folositi. 

Totodata, de ce a fost nevoie ca 4 oameni sa alerge intr-un maraton intr-o tara straina? N-aveam in nici un fel nevoie de asta. Sa-mi fi spus cineva ca Richard House are nevoie de atatia bani, sau ca ne-am propus sa strangem o anumita suma, era totul in regula. Nu prea imi dau seama de ce e nevoie ca din banii pe care i-am strans sa sustinem si o excursie la Madrid. Promovare mai buna? Nimic nu vinde mai bine o cauza decat o poza care sa asocieze un copil sau mai multi cu saracia. N-ai nevoie de mai mult, nici macar de o sedinta foto profesionala si in consecinta trucata. Nu stiu. E probabil una din diferentele alea culturale pentru care e nevoie de o investigatie adanca in inconstientul colectiv si de o depasire a propriilor programari pentru a le intelege.

Mie mi se pare doar ca in bucatica asta, de chestii care se fac pentru caritate, apare o intreaga clasa de indivizi cu intentii dintre cele mai diverse care capuseaza niste bani care ar fi mai de folos in alte locuri. Si mai sunt si priviti ca eroi pentru ca fac asta.

Este maraton si la Londra maine. Prin Westminster se inchid o gramada de strazi. Mall-ul si Pall Mall sunt oricum inchise pentru ca e weekend, dar am vazut semne si in spate, pe langa Buckingham Palace Gardens, si pe langa Westminster Abbey, pana la Victoria. Lucru care imi aminteste cat am fost de lenes de cand am venit incoace din punct de vedere al exercitiului fizic. Ceea ce uneori se simte. Mi-ar placea ca la un moment dat sa fiu si eu capabil sa alerg un maraton. Cat mai curand. Poate la anul.

Video-mappingul a fost foarte bun, s-a vazut la inceput cat de precis pica lumina pe cladire. In schimb animatia a fost mult mai putin spectaculoasa decat ce am vazut anul trecut pe cladirea arhitecturii, cu banii de la Orange. Fatada palatului Buckingham, asa lata cum e, se preteaza la o gramada de chestii daca lasi imaginatia s-o ia razna. Dar banuiesc ca nu prea iti permiti sa lasi imaginatia sa zburde cand e vorba de portretul reginei. Si-asa banuiesc ca a fost un ditamai demersul pentru a primi aprobarea de a-l pune acolo. Proiectoare in 4 puncte, dar in curtea palatului, asa ca n-am putut sa ma uit de aproape la ele, sa vad cate si de ce putere.

M-am bucurat de Mall-ul pustiu si am urcat usor spre Wellington Arch si Apsley House, pe asfaltul umed si salutand monumentul soldatilor din colonii cazuti in al doilea razboi mondial. M-am bucurat pana la urma si de proiectia asta, prima manifestare concreta a sarbatorilor de amploare care se anunta cu ocazia Jubileului de Diamant – 60 de ani de domnie a Elisabetei a II-a, pe 3 iunie. 03:21