duminică, 12 februarie 2012

With or without you

La biserica St. Botolph without Aldgate am ajuns prima data cand am facut expeditia East Ham –centru, dar n-am bagat-o prea mult in seamna, nefiind nici obiectiv major, nici prea aproape de centru. Mi-a atras totusi atentia numele, in special acel „without”. Un sfant caruia ii lipsea ceva, mi-am spus, orice-ar fi acest „aldgate”.

Cand am facut The Wall Walk m-am intersectat din nou cu ea, dar de data asta i-am alocat ceva mai mult timp. De pe afisele de la intrare, aceste minunate pisanii tiparite pe A4, dar si de pe placutele care marcheaza The Wall Walk, am aflat ca biserica – infiintata initial ca manastire candva in prima jumatate a secolului 10 – se afla chiar la prima poarta de intrare in oras, Aldgate. Poarta exista inca din vremea reconstructiei romane a Londiniumului si avea sa fie principala intrare in oras pana prin secolul 17. Aldgate este o pocire medievala a lui „All-gate”, poarta pentru toti. Sau, la dracu’, poate All-gate e o pocire moderna a vorbelor medievale. Iar acel „without” este antonimul lui „within” intr-un context mult mai putin uzual acum decat se pare ca ar fi fost in evul mediu. Sfantului Botolph nu-i lipsea, asadar, nimic, pur si simplu manastirea care-i purta hramul a fost infiintata in afara zidurilor orasului, chiar langa poarta principala.

Avand un astfel de amplasament strategic, e de la sine inteles ca manastirea a avut un rol important in evul mediu, fiind ultima oprire a multor calatori care veneau cu diverse treburi in Londra. Probabil ca zidurile bisericii inchid in ele multe povesti de viata pe care n-o sa le mai afle nimeni. Desi interes e clar ca exista, in Biserica se vindeau carti despre istoria de 1000 de ani a locului.

Sfantul Botolph, din cate se pare, e un echivalent britanic al Sfantului Christopher, protector al calatorilor. O alegere oportuna de hram a acestei biserici care, martora la atatea schimbari de rit, a hotarat sa nu se mai inchine nici unei religii, ci de-a dreptul lui Dumnezeu. „All inclusive church” isi spune biserica si, desi respecta – pe cat imi dau seama – ritul anglican, abordarea fata de multitudinea riturilor e, cel putin declarativ, una foarte echilibrata. Ceva de genul „intelegem ca in ziua de astazi biserica a ajuns sa capete un rol mai degraba periferic in vietile oamenilor. Mai intelegem si ca, dupa multe zbuciumuri istorice, in momentul de fata biserica se afla intr-un cartier in care majoritatea populatiei e formata din arabi si evrei. Cu toate astea, incurajam pe toata lumea, crestini de orice rit, necrestini, oameni de afaceri sau atei sa ne calce pragul. Aici vor gasi tot timpul o oaza de liniste, un loc in care isi pot servi in liniste masa de pranz, se pot ruga cum cred de cuviinta sau pot dialoga cu sine insusi dupa pofta inimii. Biserica este aici sa serveasca pe toata lumea.”


St. Botolph without Aldgate contine „cea mai veche orga inca functionala din Anglia”, care dateaza din 1704 si la care se canta, ca in majoritatea bisericilor, de 3 ori pe saptamana. Veche si pretioasa, fara indoiala, orga respectiva, dar personalul bisericii chiar m-a invitat sa ma duc s-o studiez mai de aproape. Nimic nu e supravegheat in biserica, increderea pe care o au in oameni e absoluta. Cine vrea sa cumpere o carte, e rugat sa puna banii in cutia de alaturi, nu exista nici un vanzator. La fel si cu lumanarile sau cu revistele. Partiturile pentru orga stau alaturi de instrument, pe o lavita. Biblioteca bisericii n-are bibliotecar, e la dispozitia oricui, oricand. Am facut poze prin toate ungherele bisericii si nimeni nu m-a intrebat nimic, nici cand am intrat in camerele dedicate personalului.

Cat despre personalitatile care au trecut pragul bisericii? Eh, o nimica toata. Geoffrey Chaucer, care locuia chiar langa Aldgate, era enorias aici. Aici a fost botezat Daniel Defoe. Samuel Pepys obisnuia sa vina des. In secolul 17, Sir Isaac Newton locuia chiar vis-a-vis. 15:21 

Niciun comentariu: