The Bayeux Tapestry

Prima data cand am spus ca cele doua momente din istoria Angliei care ma intereseaza cel mai tare sunt razboiul civil si urmarile lui (1642-1688) si Hastings 1066 a fost o alegere cam arbitrara, dar intemeiata, se pare, pe faptul ca – dintr-un motiv sau altul – astea sunt momentele despre care stiu cele mai multe lucruri si pe care le leg in mintea mea de intreaga formare si devenire ca natie a englezilor. Evident ca lucrurile sunt mai complexe de atat. Cea mai populara figura e probabil Henric al VIII-lea si multele lui neveste (6). Are si-o reclama foarte inspirata la metrou zilele astea, in care spune „Heads you lose”. Si bineinteles, Elisabeta, Victoria, si o structura monarhica mai lunga decat tot ce-a dat pana acum istoria cunoscuta.

Istoria Angliei e un amalgam de fapte si figuri cel putin la fel de imbarligat ca amalgamul de fapte si figuri la care Londra te face zilnic partas. Zidurile Turnului Londrei au vazut multe in cele 7 secole de cand vegheaza Tamisa, iar ramasitele din zidul roman, cu vreo 500 de ani mai vechi, inca si mai multe. Dar zidurile au un fel de a vorbi greu de patruns, si sunt foarte selective cand isi aleg interlocutorii.

Despre Hastings insa, normanzii au fost mult mai dornici sa vorbeasca, lucru absolut de inteles. Probabil insa ca, simtind ca limba lor corcita n-o sa supravietuiasca prea multor secole (desi, culmea, impartirea regatului facuta de Wilhelm in Domsday Book din 1086 supravietuieste inca), au ales sa se exprime printr-un mediu din mai multe pucte de vedere superior. Asa a aparut tapiseria de la Bayeux, care spune povestea cuceririi normande a Angliei. Mie mi se pare ca se pot trasa multe similitudini intre ce inseamna tapiseria de la Bayuex pentru Anglia si ce inseamna pentru romani Cronica pictata de la Viena, dar nimeni nu prea pare sa percuteze la paralela asta, asa ca e foarte posibil sa fie ceva exclusiv din mintea mea.

Cred ca prima data am auzit de la tapiseria de la Bayeux odata cu memeurile care se leaga de ea si care ma distreaza foarte. Am citit atunci cate ceva, dar prea vag incat sa mi se fixeze vreo informatie importanta. Cand am ajuns prima data la Tower Hill, una din pozele care duce spre St. Katherine’s docks mi-a atras din nou atentia asupra ei si m-am intors putin la resursele online. Am vazut mai apoi la Foyle’s din Charing Cross un raft intreg cu carti cu si despre tapiseria de la Bayeux. Inclusiv, o chestie care mi s-a parut intrucatva revolutionara, o carte cu benzi desenate folosindu-se de imagini de pe tapiserie. Nu stiu cat de mult functioneaza asta in a populariza istoria, dar e cu siguranta o incercare foarte inteligenta.

Si azi, plimbandu-ma pe langa Tower Hill, am trait cateva momente memorabile. Unul din ele, ridicarea podului de la Tower Bridge pentru a face loc sa treaca cercurilor olimpice, un soi de barja lansata astazi si care poarta cele 5 cercuri in susul si in josul Tamisei. A promis Boris ca Jocurile Olimpice vor fi un spectacol a carui grandoare va umple de mandrie orice londonez, si astept cu nerabdare sa vad de aproape magnificenta acestui eveniment, cu atat mai mult cu cat fervoarea lui se simte deja in oras, cu 5 luni inainte sa inceapa.

Si apoi, coborand de pe Tower Bridge, pe latura sudica a Turnului Londrei, cu ochii inca dupa tunurile si bombardele medievale dimprejur, am gasit aruncate, deasupra unui cos de gunoi, trei printuri A2 plasticate, reproduceri ale tapiseriei de la Bayeux. Pentru Luciana, care cauta ceva specific englezesc care sa-si afiseze in camera, putine lucruri imi par mai potrivite. Cat despre mine... m-am pricopsit in mod cu totul neasteptat cu o ditamai reproducerea dupa atat de importanta victorie a lui Wilhelm normadul, iar Haroldus Rex, cu mustata lui roscovana si scutul cu decoratiuni celtice, o sa imi vegheze de azi inainte somnul. 02:43