Orange

Pentru tot dispretul pe care-l am fata de jurnalisti, de foarte multe ori ma pun in situatii similare. Natural, daca insist pe o pagina pe zi, ca in unele zile sa fiu nevoit sa alerg dupa subiecte si, cand nu exista, sa le cam inventez. La lucrurile astea ma gandeam aseara, pe final de tura, cand mi s-a parut ca Jan tocmai mi-a dat povestea de azi. Sa vedem in continuare daca intr-adevar e asa.

Jan e olandez, pasionat de politica internationala. E tot timpul foarte la curent cu ce se intampla in lume, cu criza din Siria sau cu programul nuclear al Iranului, si e destul de inteligent incat sa vada siluetele structurilor din spatele cortinei de ceata construite de stirile de presa. Nu stiu prea multe despre el, dar imi inchipui ca e un romantic. Un cetatean universal.

Si prinzand un moment favorabil, am incercat sa capturez o bucatica de spirit flamand, pentru colectia mea de bucatele de spirite.

„Olandezii au fost intotdeauna renumiti ca o oaza de libertate si de toleranta. Amsterdam a fost dintotdeauna capitala gandirii libere.” Si oricat de plat ar zice-o, mandria din spatele cuvintelor e clara. Si oricat de mult ti-ai dori sa nu-i dai avantajul apartenentei la o cultura atat de progresista, e greu sa nu-i dai dreptate.

„Dar cine ai zice ca e cea mai importanta figura din istoria olandei? Cine e perceput ca cel mai important olandez din istorie?”

„Olandezii in general sunt destul de ignoranti cand vine vorba de istorie. Personal, eu as zice Erasmus.” O personalitate culturala, asadar. Nu stiu in ce fel sa valorizez asta, si nici nu stiu care e de fapt cea mai importanta figura romaneasca din istorie. Personal, as zice, atat cat de roman a fost, Carol I. La TV l-au votat pe Stefan cel Mare. Eminescu are un rol oarecum marginal in cultura europeana, iar Eliade, cu oricata mandrie ne-am prezenta cu el in fata lumii, e in primul rand un om de stiinta si renumit doar in anumite cercuri. Am intrat in pop-culture cu Dracula si Ceausescu, dar nici unul nu pare motiv de mandrie. Nadia a fost mare, dar e o amintire din ce in ce mai vaga. Iar Hagi e doar pentru cei pasionati de fotbal.

„Eu ma gandeam la Wilhelm de Orania. Sa ajungi, ca olandez, pe tronul Angliei...”

„Nu, dar el a fost un tradator. Noi il vedem ca pe un tradator, nu e foarte apreciat in Olanda. A plecat la englezi si a luat cu el toate secretele Olandei. Si plecarea lui a fost momentul in care Olanda a pierdut suprematia navala in fata Angliei.”

Stiam ca in secolul XVII englezii au avut mult de furca cu olandezii pe mare, si au cam fost obligati sa le cedeze Atlanticul de nord. Daca n-ar fi fost ineptitudinea Invincibilei Armada a Spaniei, e foarte probabil ca rolul Angliei in istoria lumii sa fi fost mult mai mic astazi.

„Deci dupa Wilhelm am fost obligati sa acceptam suzeranitatea Angliei, dar cu conditia neagresiunii englezesti fata de vasele olandeze. Asa se face ca Olanda a pastrat in continuare puterea comerciala, mai ales dupa ce a furat cafeaua si a inceput sa o cultive in Indonezia. Iar in timpul razboiului de independenta american, noi aprovizionam ambele tabere, iar englezii nu puteau face nimic in legatura cu asta, pentru ca nu aveau voia sa abordeze navele olandeze.”

De fapt am inceput discutia de la ocupatii si asimilari culturale, iar cand i-am spus lui Jan povestea improbabilei latinitati romanesti, am simtit ca i-am intors intucatva cadoul. „Interesant, nu stiam asta” a spus. 15:05