In momentul asta planul arata asa:
In ianuarie 2013 ma apuc sa invat portugheza. Ar trebui sa termin
pana in decembrie. De fapt am inceput deja sa ma familiarizez si sa
invat cateva cuvinte, dar de la „Vreau o bere”, „Nu te-am mai
vazut de mult” si „Da-mi un pupic” pana la vorbire fluenta mai
e ceva drum.
Undeva in mai-iunie 2013 as vrea
sa-mi iau doua saptamani pentru un tur cu bicicleta al Angliei. Ar
trebui sa fie un tur de forta, ma gandesc la macar 100 km pe zi. Asta
inseamna ca mai degraba bifez obiective decat sa le vad, dar pentru
vizita e destul timp separat. Inca n-am schitat traseul, dar incerc
sa fac un soi de poligon care sa aiba colturi in Alnwick, Blackpool,
Plymouth si Devon, cu inceput si sfarsit in Londra. Ah, si as vrea sa
nimeresc cumva de solstitiu la Stonehenge, pentru ca e o ceremonie
celtica pe care anul asta am ratat-o de putin. Ma rog, e celtica cum
e festivalul de la Sighisoara medieval, dar oamenii care folosesc
ocazia pentru o alcoolizare de proportii n-ar trebui sa ma impiedice
cu nimic sa venerez zeii pagani in cinstea carora s-au ridicat
bolovanii aia. Astazi chiar mi s-a parut ca aud in metrou o
exclamatie de mirare care a sunat ceva gen: „Pe Ra!” E foarte
posibil ca fata sa fi avut ceva sange egiptean, dar cu siguranta n-a
spus asta. Ori am fugit eu cateva secunde pana in Egiptul
pre-ptoplemaic, ori l-am adus pe el incoace. Cu totul, deci, ar
trebui sa fie vreo 1500 de kilometri, mai mult sau mai putin. Ideal
ar fi sa il fac un eveniment de fundraising si sa gasesc vreun soi de
sponsorizare. Pentru asta mai trebuie sa invat insa, iar timpul e cam
scurt. Cand o sa fiu presat, o sa fac totusi o incercare.
Daca iese tura asta, anul urmator
repet isprava cu Romania. Am fost de fapt tampit ca nu m-am gandit
pana acum la asa ceva in Romania. Pe-acolo e mult mai usor, cam stiu
toate drumurile. Urc din Vama pana in Botosani, stanga prana spre
Satu Mare, in jos spre Timisoara pana la Severin si-apoi prin pusta
Burgasului, de-a lungul Dunarii.
Urmeaza mega-calatoria. Cea mai
lunga plimbare, cam asa vreau sa-i spun. Incep in Franta, fie la
Calais fie la Dunquerque. Cred ca la Dunquerque, e mai la nord. As
vrea sa bifez in drum Hamburg, Munchen, Viena si Praga. Apoi o tin
tot incolo pana in Siria. Ar fi interesant sa fac Hajj, calatoria la
Mecca, dar e un ocol de aproape 1000 de kilometri, nu stiu exact cat
timp o sa am la dispozitie. Prin Asia nu e mare lucru de vazut. Nimic
care sa fie reper esential pe harta mea personala cel putin. O sa
opresc, evident, la Dharamsala, sa salut Sfantul, dar cam atat.
Si-apoi sunt cateva variante legate de punctul terminus. Fie la
Potala, in Tibet (mai putin interesanta, dat fiind ce se intampla
acum pe acolo si dat fiind ca nu ma intereseaza catusi de putin
China), fie pe Everest (treaba de la care nepalezii pe care i-am
cunoscut incearca sa ma abata cu motivul principal ca nu prea e de
nasul europenilor, dar m-as multumi si cu prima baza, la care se
ajunge usor, fara ghid, si care e undeva la 5000 de metri) sau,
destinatia mea preferata, la Thimbu, in Bhutan, sa-mi aduc sufletul
la picioarele regelui-dragon. Bhutan ar fi un loc minunat de trait
daca n-ar fi asa de sus si asa de izolat si asa de frig. Dar banuiesc
ca astea au fost premisele atmosferice nefavorabile care au creat
premisele socio-politice atat de favorabile. Pentru treaba asta ar
trebui sa-mi fie suficient un an si undeva intre 15 si 20.000 de
euro. Nimic irealizabil.
N-am o plasare temporala foarte
exacta a excursiei asteia, ideal ar trebui sa stea fix intre Londra
si Brazilia. Daca iese bine si daca-mi place, as putea sa incerc si o
Alaska-Ushuaia, desi nebunia maxima ar fi aventura lui Cesar
Cascabel, Franta-Florida cu traversare prin stramtoarea Bering. Desi
nu stiu daca se mai poate traversa stramtoarea Bering pe gheata acum,
de cand am hotarat ca nu ne mai place gheata la colturile lumii. Si
nici nu stiu cat de dispus sunt la treaba asta.
Dupa asta, Belem, in gura
Amazonului, sa fac casa pe care Yeats visa s-o faca in Innisfree.
15:18
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu