marți, 15 iunie 2010

Ziua 5 - Grupa mortii prinde viata

Slovacia - Noua Zeelanda 1-1 (Vittek '50 - Reid '90)
Portugalia - Coasta de Fildes 0-0
Brazilia - Coreea de Nord 2-1 (Maicon '55, Elano '72 - Yun Nam '89)

Titlul asta e furat tot de la Early Doors, mi s-a parut prea bun sa nu-l traduc in romaneste.

Astazi n-am reusit sa prind nimic din Slovacia - Noua Zeelanda, e primul meci de la mondial pe care il ratez in totalitate. Probabil e mai bine asa, ma gandesc ca n-are cum sa fi fost cine stie ce meci, si oricum am fost suficient de dezgustat urmarind egalarea neozeelandezilor in mod text. Slovacii se inscriu si ei intr-o serie deja maricica de echipe care au venit la acest mondial cu promisiuni mari, fara sa fie de fapt vreo mare branza. Evident, primul meci e de tatonare pentru toata lumea, asta e scuza vehiculata acum sa justifice calitatea slaba a fotbalului primelor zile, dar ma indoiesc ca cele mai multe din echipele care au dezamagit pot arata mult mai bine decat au facut-o in primul meci. Asadar, daca slovacii sunt asa slabi, Paraguayul au o sansa buna sa castige grupa asta, si sa evite astfel o foarte probabila intalnire cu Olanda in optimi.

Portugalia - Coasta de Fildes a fost un alt meci plin de promisiuni dar dezamagitor in calitatea produsului final. Mizam pe ivorieni, si au jucat intr-adevar mai bine, dar n-au demonstrat vreun plus evident de valoare fata de portughezi. Un meci echilibrat, cu un ritm bun si chiar si cu destule ocazii de poarta, dar aceasta saracie de goluri e cea care incepe sa deranjeze la acest mondial. Conduse de doi dintre cei mai desconsiderati tehnicieni, Queiroz si Erickson, Portugalia si Coasta de Fildes s-au inteles pana la urma la un egal care nu schimba cu nimic ecuatia grupei. Se califica cea care ia mai putine goluri de la Brazilia si/sau da mai multe Coreei. Ah, poate gradul de dificultate sa se fi modificat putin la ambele provocari dupa ce am vazut la lucru si aceste doua echipe. Brazilienii n-au reusit sa produca cascada de goluri pe care o astepta toata lumea, iar cei care au pariat pe Brazilia la diferenta de scor sau la victorie fara gol primit au parte acum de o noua "bucurie", in timp ce nord-coreeni nu par dispusi sa cedeze nimic din ce pot sa nu cedeze.

O defensiva aglomerata si bine organizata, dar si cateva contraatacuri rapide si decise am vazut la nord-coreeni, nemaipunand la socoteala curajul de a iesi la joc atunci cand adversarul le permite. Greu de crezut ca se vor califica, dar ii vad capabili sa incurce Portugalia cu vreun egal.

Jocul Braziliei, oricat de criticat, gafait, si fara gol timp de 55 de minute, mie mi s-a parut incantator. Se vede din Luna ca brazilienii simt, inteleg si practica altfel fotbalul, iar reluarile slow-motion in high definition cu dansurile lui Robinho, cu picioarele care se curbau in alte directii decat cele previzibile prin plasamentul talpilor, mi s-au parut delicioase. Am mai consemnat, probabil cea mai clara dominare de pana acum, brazilienii instalandu-si linia de fundasi undeva la jumatatea terenului si obligand coreeni sa tine doua linii defensive aproape lipite, cu mijlocasii la circa 20 de metri de propria poarta.

Au avut dificultati in a gasi spatii, e normal in cazul unei aparari atat de aglomerate, dar e suficienta o singura fisura in blocul defensiv advers pentru un gol, pentru ca cine e obligat sa atace Brazilia... merita toata compasiunea. Finalizatori se pare ca au destui si pot sa marcheze cu fundasii, nu se sfiesc sa traga de la distanta (chiar daca destul de prost de multe ori) si mi s-a parut ca brazilienii au mai invatat o lectie destul de importanta: jocul simplu, dintr-o atingere, combinatiile in viteza, nu le-am mai vazut la nimeni pana acum in primele 4 zile. Chiar daca au niste tehnicieni grozai, cum sunt Kaka sau Robinho, s-a vazut ca nu patrunderile individuale sunt solutia, mai ales in fata unei aglomerai defensive bine organizata si dispusa la eforturi generoase de dublaj si repliere.

Mi s-a parut ca golul lui Maicon n-a fost deloc rodul intamplarii, dimpotriva. Dupa cum a plecat mingea, am impresia ca fundasul cariocas a tintit fix spatiul dintre portar si bara, mai mare decat e sigur sa fie lasat, dar destul de mic incat sa faca o asemenea executie solicitanta. Maicon a lovit cu sete si a nimerit pana la urma plasa cu un sut periculos pentru sanatatea cui s-ar fi interpus pe traiectorie.

Al doilea gol a fost ceva mai putin spectaculos, venit dupa o combinatie simpla si in viteza, si o executie clasica, la care portarul n-a putut sa intervina. Nu in fata unui brazilian. Iar golul nord-coreenilor, bucuria caselor de pariuri, a venit total pe neasteptate, dar consider ca e pe deplin meritat de aceasta micuta echipa nord coreeana care a aratat ca e plina de suflet, in ciuda opiniei generale ca natia lor a cam renuntat la orice forma de manifestare individuala.

Dintre vedete, mai e doar Spania de intrat in scena, si o va face astazi de la 5 impotriva Elvetiei lui Hittzfeld. Destul de potrivit, capul de afis al acestui mondial, Spania e ultima speranta a spectatorilor la un fotbal total, spectaculos si cu goluri multe, la 7 meciuri in care sa macelareasca orice adversar fara sa lase cuiva vreo sansa. Ma indoiesc ca va fi asa, nu m-ar surprinde un 1-0 sau chiar vreun egal, si poate pe 11 iulie se va decreta ca, intr-adevar, Mondialul nu se castiga distrugandu-ti adversarii cu o ofensiva naucitoare si cu puhoaie de goluri, ci strecurandu-te printre etape la limita, chinuit, profitand de orice fisura in regulament descoperita sau nedescoperita inca. Asta bineinteles daca nu castiga nemtii.

Un comentariu:

Nautilus spunea...

O lume tot mai ciudată fotbalul ăsta global. Şi nici măcar nu a evoluat natural, e ca un copac altoit şi cu creştere dirijată.
Dar...balonul e rotund. Şi fotbalul e mereu viu.

E un ritual, o magie mai tare decât toate făcăturile care vor să-l influenţeze.