Ziua 14 - Cum au cazut cei mari

Slovacia - Italia 3-2 (Vittek '23 '72, Kopunek '89 - Di Natale '81, Quagliarella '92)
Paraguay - Noua Zeelanda 0-0
Danemarca - Japonia 1-3 (Tomasson pen. '81 - Honda '17, Endo '30, Okazaki '87)
Olanda - Camerun 2-1 (van Persie '36, Huntelaar '83 - Eto'o pen. '65)

Cu toate ca indiciile erau clare dupa primele meciuri, cred ca putini erau cei care nu se asteptau ca italienii sa-si revbina brusc in ultimul meci si sa se califice in extremis, chiar si cu un egal si ajutati de jocul rezultatelor. Se pare insa ca o datat la 30 de ani sau cam asa, planetele se aliniaza de asa natura incat pana si asemenea adevaruri universale se clatina. Italia a jucat slab, nimic nou in asta, dar de aici pana la a fi condusi cu 2-0 drumul e destul de lung, si trece printr-o transformare a lui Cannavaro din cel mai bun fundas central din lume intr-un papitoi cu banderola de capitan al Italiei la mana.

Squadra azzura nu s-a dezis de vechile lor obiceiuri. Au dat o jumatate de gol, respins de Skrtel cam de pe linia portii, intr-un unghi atat de ciudat incat nici o reluare dintre astea moderne, in high-definition, nu poate sa lamureasca daca mingea a trecut "cu toata circumferinta" de linia portii. Au mai dat apoi un gol dintr-un soi de off-side, genul ala in care toata lumea are dreptate, in care, din nou, e foarte greu de spus daca albul sau albastrul e mai aproape de linia negra a graficii televiziunii. Oricare din astea doua le-ar fi fost suficient italienilor sa se califice. Dar campionatul asta e unul atipic atat prin sarbitrajele foarte corecte de care am avut parte in cele mai multe dintre meciuri, dar si prin lipsa de mila si disparitia acelui 5% acorat de obicei de arbitri favoritelor.

Intre timp, slovacii au marcat 3 goluri frumoase, venite pe fondul unor constructii ofensive curajoase si bine inchegate. Cine are chef sa-l acuze pe Danielle de Rossi de greseala de la primul gol, ar trebui sa-si aminteasca si ca acelasi de Rossi e cel care a adus italienilor chiar si acele doua prime puncte fara de care ar fi fost descalificati mult mai devreme. Fundasii centrali mi s-au parut a fi principala buba a Italiei si, bineinteles, Marchetti, inlocuitorul lui Buffon, care le-a dat slovacilor ocazia, printr-o iesire extrem de neinspirata, sa dea acel superb lob de la golul 3. E drept ca si golul doi al Italiei, acel sut de la 20 si ceva de metri infipt in vinclu de Quagliarella a fost frumos, dar pun pariu ca azzuri ar fi preferat unul din cele doua anulate in locul lui, dar care sa-i califice.

N-a fost sa fie, se pare ca in ultimii patru ani aceasta echipa a Italiei a stat pe loc in timp ce restul lumii a mers inainte.

Paraguayul si-au facut partea lor de intelegere si au jucat relaxat impotriva Noii Zeelande intr-o grupa pe care o castigasera deja si in care nu mai aveau nimic de demonstrat. Neo-zeelandezi, o trupa care deja si-au depasit cu mult conditia, au jucat - din ce-am vazut eu - destul de ambitios, dar in cadrul limitelor lor tehnice, se vede treaba, destul de restranse.Pana la urma, e destul de greu sa te califici jucand cu Fiji si Vanuatu si dupa aia sa dai piept cu o Italie care, oricat de jalnica, inca se numeste campioana mondiala, sau cu acesti sud-americani hotarati sa-si acopere in glorie fotbalistica intregul continent.

Avea dreptate antrenorul neo-zeelandez dupa meci, cand trecea pe la fiecare dintre jucatorii lui si le arunca cate un "Well done, boys!" din tot sufletul. Si aveau dreptate si neozeelandezii sa nu para deloc dezamagiti sau dezolati dupa meci, ci mai degraba impacati cu ei insisi, ca niste soldati care si-au facut datoria, in ciuda rezultatului razboiului. Chiar daca nu au talentul rugbystilor, fotbalistii kiwi au imprumutat ceva din demnitatea lor, si au aratat-o cu varf si indesat in aceste trei meciuri in fata lumii intregi. Se intorc acasa neinvinsi, si cu o performanta prea usor trecuta cu vederea, dar afisata cu mandrie pe un banner al suporterilor all-whites: au jucat la fel de multe finale de mondial ca si Spania.

Seara ne-a adus lamurirea deplina a celei mai lamurite grupe din cele opt. Dupa ce leii neimblanziti ai Camerunului au dezamagit inca de la primul meci, si dupa ce olandezii s-au calificat cu maxim de puncte din minim de meciuri, cum era de asteptat, cele doua s-au intalnit in ultimul meci al grupei, ramas fara nici un fel de miza. S-a terminat oricat la oricat, remarcabil nu mi s-a parut decat noul look al lui Rigobert Song, acum blond, impunator prin prezenta dar jalnic in realizari, ca un leu batran si ridicol.

Celalalt meci al grupei era in schimb una din cele mai directe si mai cinstite infruntari pe care le-a dat pana acum acest turneu. Fara sa depinda de nimeni, fara sa aiba nevoie de legaturi telefonice cu celalalt stadion, Danemarca si Japonia jucau una impotriva celeilalte pentru un loc in optimi. Invingatorul ia totul, iar japonezii erau usor avantajati de acel gol in plus primit de danezi de la Olanda, gol care ii trimitea in optimi la egal in meciul asta. Dar elevii lui Okada au stiut cumva ca asta ar fi o politica suicidala si in ciuda culturii suicidului atat de prezenta in istoria lor niponii n-au vrut sa astepte trecerea celor 90 de minute si au decis sa se implice activ. Nu-i credeam in stare, si am mizat tot timpul pe Danemarca, dar japonezii, pe langa faptul ca au batut, au facut-o intr-un fel categoric, care le face cinste. Dupa cele doua lovituri libere perfect executate din prima repriza, danezii au ramas blocati, si pe buna dreptate. S-au trezit condusi cu 2-0 de nicaieri, si cu o frica teribila de a mai acorda lovituri libere in jumatatea proprie. Iar Danemarca, desi ii credeam o echipa organizata, cu un joc adaptabil, tipic european, nu e genul care sa poate reveni de la 0-2. Si mai ales, am vazut aseara, nu se pot in nici un caz compara cu japonezii la capitolul efort fizic.

S-a terminat 3-1, dar s-a terminat de fapt in minutul 30, dupa cele doua lovituri libere transformate care au uimit publicul si i-au blocat pe danezi. Samuraii au acum o sansa buna la un sfert cu Brazilia. Bine, mai intai trebuie sa treaca de Paraguay. Ceea ce nu cred.

Numai ca, iata, avem din nou Japonia si Coreea de Sud in optimi, iar de data asta nu mai sunt tari organizatoare si nici n-au mai beneficiat de arbitraje favorabile. Chiar sa se creeze un pol de putere fotbalistica in sud-estul Asiei?