miercuri, 23 iunie 2010

Ziua 13 - Razboi mondial

Anglia - Slovenia 1-0 (Defoe '23)
SUA - Algeria 1-0 (Donovan '92)
Germania - Ghana 1-0 (Ozil '60)
Serbia - Australia 1-2 (Pantelic '84 - Cahill '69, Holman'73)

Ziua de azi nu prea ne-a oferit spectacol in plan fotbalistic, dar in ce priveste calculele am avut parte de suspans din plin. Ca si cum ar fi jucat cifrele in locul fotbalistilor.

Englezii au reusit sa bata, dar tot n-au reusit sa convinga. Chiar daca au avut o gramada de ocazii, in special in prima repriza, nu trebuie uitat ca adversarul lor a fost Slovenia. Si ce mi se pare ca ii reprezinta pe sloveni e meciul cu Algeria, probabil cel mai plicticos al acestui turneu. Iar daca aceasta modesta echipa a Sloveniei a rezistat in fata atacului englez si, mai mult, a incercat poarta de cateva ori bune, doar lipsa unui varf impins de valoare facand treaba usoara pentru James. In tot cazul, selectia si felul in care Capello pune echipa in teren mi se par nefericite. In poarta se evita in continuare inexplicabil titularizarea lui Hart, desi pustiul e plin de talent. In centrul apararii a fost pus Upson, desi Dawson e un prospect mai atractiv din toate punctele de vedere. Rooney e in continuare jucat in banda, unde nu da cel mai bun randament, iar in atac, chiar daca a inceput cu Defoe (si s-a vazut, omul lui Redknapp a calificat Albionul), Capello l-a introdus pe Heskey in locul lui din momentul in care s-a vazut cu sacii in caruta, incapatanat exact ca un Piturca cu multe fixuri. Pana la ora asta, cred ca englezii si-au pierdut multi admiratori dintre neutri, dar mai important, cred ca jocul si atitudinea asta nu ofera reprezentantilor Three Lions prea multe sanse la fazele superioare.

Slovenia a incercat si ea sa produca cat mai multe pagube, dar in special prin suturi de la distanta si faze fixe, la originea carora s-a aflat de cele mai multe ori Birsa, cel mai activ jucator al lor. Iar de la un moment dat, auzind ca americanii sunt inca la egalitate cu algerienii si intelegand ca si acest 0-1 le e suficient pentru calificare, au inceput sa joace meschin, incercand sa inghete rezultatul. Dar golul inscris de Donovan la doar cateva secunde dupa ultimul fluier din meciul Sloveniei a facut dreptate si i-a trimis acasa pe ex-iugoslavi. E una din acele palme grele pe care ti le da uneori fotbalul, dar una dintre cele despre care - analizandu-le retrospectiv dupa cativa ani - iti dai seama ca ar fi trebuit sa le vezi.

Americanii au muncit destul de mult sa se gaseasca in pozitia buna in care erau inaintea meciului de azi. Cel mai usor meci din grupa, victoria la orice scor garanta calificarea. Dar s-au lovit de o replica a Algeriei mult mai serioasa decat se asteptau, magrebienii avand probabil o rabufnire tardiva de orgoliu. In tot cazul, meciul a fost blocat la un 0-0 care nu folosea nimanui fara vreun indiciu ca tabela s-ar misca intr-o directie sau alta, chiar daca americanii au avut si in acest meci un gol anulat, si de data asta parand in regula.

Incredibila dubla ratare a lui Dempsey in repriza a doua, prima data lovind bara dupa o scarita perfect executata, iar a doua oara, in fata unei porti goale, a aruncat in tribune aceeasi minge, care parea ca duce cu ea toate sperantele yankeilor la faze superioare. Noroc cu inspiratia si insistenta lui Donovan din minutul 92, care nu numai ca a calificat SUA, dar a si pus-o pe primul loc in grupa, oferindu-le o confruntare mai mult decat accesibila in optimi, cu Ghana.

Care Ghana a practicat si ea acelasi joc meschin intr-un 0-1 foarte urat cu Germania, un meci jucat la trecerea timpului, mai ales dupa ce australienii au deschis scorul, asa cum nu credeam ca nemtii stiu sa faca.

Dar sarbii s-au dovedit a fi marea surpiza negativa a turneului, nereusind sa treaca de cel mai slab adversar din grupa, australienii care au avut tot timpul, chiar si la 2-0, doar de doi bani speranta la calificarea mai departe. Baietii lui Antic n-au reusit insa sa gaseasca nici un drum spre victorie, iar golul lui pantelic din ultimele 10 minute e mult prea putin fata de asteptarile pe care le avea toata lumea de la o generatie de exceptie.

Avem asadar inca doua optimi, un surprinzator Germania - Anglia cu iz de conflagratie mondiala, si un Ghana-SUA, care probabil va opri la timp sperantele de marire ale stelelelor negre.

3 comentarii:

Gabriel spunea...

Am urmarit in picioare finalul meciului USA - Algeria. Cred ca nu m-am mai bucurat asa de mult pentru o echipa straina la un mondial din 1990, cand Columbia egala in minutul 92 Germania.

Meritau USA. Ca niciodata ei au fost nedreptatiti si lumea ii sustine pe cei nedreptatiti chiar daca ei se numesc Statele Unite :)

Sa stii ca le-am vazut toate cele 3 meciuri si au practicat un super fotbal. Ii putem alatura la acest mondial Argentinei, Braziliei, Uruguayului.

Se stiu pana acum 4 optimi, nu ? Din 8 echipe doar doua de pe batranul continent ? Surpriza sau nu ?

bhuttu spunea...

Si mie mi-au placut americanii, dar se vede ca sunt destul de limitati. E posibil sa treaca si de Ghana, dar Uruguay ii mananca. Sau, daca ai dreptate cu coreeni, puteam avea SUA-Coreea de Sud in sferturi, si SUA in semifinale. Ar fi ceva. Oricum, nu i-as pune in nici un caz langa sud-americani. E ca si cum ai pune baschetul grecesc langa NBA.

Mondialul asta e sud-american, am zis asta de la inceput. Can a inceput ii vedeam pe Brazilia, acum as vrea Argentina sau Uruguay.

ionescu spunea...

eul ii vedea la inceput pe olandeji. si acuma (inca) tot pe ei ii vede.

e intristat pentru italia acum, nu mai poate continua a scrie, i se impaienjeneste privirea