Sa inceapa!

“pasiunile pe care jocul le induce consuma totul, inclusiv tactul si bunul simt. [...] Nimic nu conteaza niciodata, in afara de fotbal.” (Nick Hornby - Fever Pitch)

A fost pana acum ceva vreme doar un gand, o idee vaga, o semi-asteptare nedefinita. In ultima luna a inceput sa creasca, asemenea unui zumzet care se amplifica odata cu apropierea de sursa, sau ca un tsunami care creste in amplitudine odata cu apropierea de tarm pentru a avea maximum de impact, ca o avalansa care castiga in greutate odata cu apropierea de punctul terminus. Si astazi ne va lovi, cu toata forta pe care o poate avea un fenomen care disloca aproape un miliard de minti. Incepe Campionatul Mondial de Fotbal.

Sunt vorbe mari, dar pentru cei dinlauntrul fenomenului nu e catusi de putin o exagerare. Ca o eterna reintoarcere, o data la patru ani, timp de o luna, sute de milioane de oameni de pe intreaga cuprindere a planetei ies din timpul profan pentru a patrunde in sacrul Planetei Fotbal. Privirile, mintile si presa sportiva au emigrat aproape total in Africa de Sud, lasand in urma niste carcase umane doar putin mai lucide decat o stare pur vegetativa pentru care pamantul si-a oprit rotirea pentru a ceda impulsul miscarii lui rotativo-revolute mingii care va pleca din picioarele atacantilor, miscandu-se in cele mai ciudate si mai neinteligibile feluri pentru a teroriza, ca de fiecare data, portari si natiuni.

Razboaiele noastre continua in lumea reala, dar in dimensiunea fotbalistica a existentei noastre acele armistitii pe care cetatile grecesti le faceau pe parcursul fiecarei olimpiade sunt subintelese. Continuam sa functionam, dar cumva viata cade in subsidiarul existentei, incepand de azi de la ora 5 pana la finala de peste o luna si cateva ore. Abia apoi ne vom reintoarce in vietile noastre, imbogatiti de inca un mondial care va fi lasat in urma-i asteptari si sperante, vise implinite si deziluzii, cuvinte noi (jabulani, vuvuzela) si sabloanele fotbalului urmatorilor patru ani, noi eroi, noi legende si povesti pentru mai multe generatii.

Fara a putea prezenta ceva mai concret decat o echipa virtuala pe FIFA Fantasy World Cup ca dovada a existentei mele pentru urmatoarea luna, ma voi alatura si eu, asa cum o fac de 20 de ani incoace, multimii eterogene pentru care centrul universului a devenit, incepand de azi, Africa de Sud. Am spus in mai multe locuri de pe intinsa mosie a internetului, dar o sa-mi reiterez si aici asteptarile si previziunile legate de acest mondial, total convins de inexactitatea si de inutilitatea lor, dar si de imposibilitatea de a-mi canaliza energiile inspre activitati mai constructive.

Asadar, primele meciuri din grupa A se intampla astazi, iar aceasta grupa A este facuta interesanta in principal de Raymond Domenech, probabil inamicul public numarul 1 in Franta. Din cauza lui o echipa a Frantei foarte valoroasa nu se numara printre marile favorite la castigarea mondialului, si cred eu ca va avea probleme chiar in aceasta grupa, cu Mexic si Uruguay. Am pronosticat ca Franta va trece de grupa, dar oricare dintre Mexic si Uruguay o poate castiga. Pentru experienta in Europa a lotului, dau Mexicului prima sansa in aceasta grupa in care gazdele, desi nu ii vad capabili sa aiba vreo pretentie de calificare, pot fi un arbitru important al ordinii in grupa.

Oricat de mult mi-ar displacea Messi, mai degraba imi doresc sa-i vad pe argentinieni descurcandu-se bine, pentru ca mi se pare ca toate criticile, dar mai ales mistourile la adresa lui Maradona au o mare doza de rautate gratuita, si mi-ar placea tare mult sa-l vad pe Dieguito luandu-si revansa in stilul caracteristic. Nu m-ar deranja nici sa catige mondialul, desi aici coada e lunga. In tot cazul, au grupa usoara, si sunt mari favoriti sa o castige. Nigeria si Grecia se vor bate pentru locul doi, iar eu ii vad mai degraba pe africani mergand mai departe. Coreea de Sud vor fi, ca mai de fiecare data, prezenti si nimic mai mult. Haideti sa nu ne amintim de 2002.

Si Anglia are norocul unei grupe usoare, pe care o va castiga fara emotii in ciuda pesimismului care predomina in presa, si probabil si in randurile suporterilor englezi. Nu mai stiu multe despre lotul Sloveniei, dar cred ca americanii le vor lua fata in lupta pentru al doilea loc in grupa. Algeria e o prezenta nepotrivita, probabil nici ei nu-si dau seama prea bine ce cauta in Africa de Sud.

Interesanta lupta intre Germania si Serbia din grupa D. Daca baietii lui Antic isi revin, cred ca vor castiga grupa si au in tot cazul sanse bune sa depaseasca performanta Yugoslaviei de la ultimul turneu la care a participat aceasta nationala (sferturi in Italia '90). Australia e doar o echipa formata din rugbysti netalentati si Tom Cahill, iar Ghana fara Essien e o echipa de anonimi, chiar daca nici macar cu Essien nu depasesc prea des acest statut. Niciuna n-o sa aiba nici un cuvant de spus.

Olanda cu siguranta va termina grupa cu 9 puncte. Dar vor fi camerunezii in stare sa-i bata pe danezi? Leii neimblanzati nu mai par la fel de capabili sa muste din echipele europene cum au facut-o acum 20 de ani in Italia, iar pronosticul meu e ca Danemarca se va duce in optimi. Japonezii vor fi, ca de obicei, amuzanti in nepriceperea lor.

Italienii au norocul unei grupe usoare, si pentru asta se vor califica greu. Dar e posibil sa ma fi grabit cand am spus ca Paraguay va lua locul 2, pentru ca Slovacia are o echipa buna, si e posibil sa fie surpriza acestui mondial. Pentru neozeelandezi am doar compasiune si un zambet condescendent.

Grupa mortii e fara indoiala cea mai interesanta de urmarit. Nimeni nu poate opri Brazilia, dar daca ivorienii se motiveaza, si mai ales daca il vor avea pe Drogba, se pot califica in fata unei echipe a Portugaliei diminuata de nepriceperea ca principal a lui Queiros si de demotivarea fotbalistilor ei care, in ciuda talentului imens, joaca bine doar cand simt mirosul aurului. Prea putine par sa se stie despre fotbalul practicat de nord-coreeni, dar eu unul mor de curiozitate sa-i vad.

Spania... da, Spania este favorita certa la orice in ultima vreme, si vor trece ca intercityul prin halte de primele meciuri. Nu stiu de unde anume a reusit Ottmar Hitzfeld sa faca o echipa competitiva in Elvetia, dar cred si sper ca Hondurasul, cu exporturile lor englezesti, sa ajunga in optimi. Ma gandesc ca 0-3 cu Romania a fost doar un accident dintre cele mai nefericite, in fond si Spania a fost invinsa de Romania in penultimul lor esec. N-am mai auzit nimic din Chile in afara de cutremure recent, am impresia ca nationala lor asteapta inca o generatie de aur cum a fost cea a lui Zamorano si Salas din 1998.

Astea-s grupele, si pana pe 25 iunie, cand se termina, vom vedea cat de corecte ne-au fost previziunile. Dar bineinteles, asta e mai putin important. Am pregatit berea si rontailelile, ca orice bun spectator, si ma pregatesc psihic pentru ultimele ore dinaintea Mondialului. Sa inceapa! Ne vedem peste o luna.