Slovenia - USA 2-2
Anglia - Algeria 0-0
***
Olanda - Japonia 1-0
Ghana - Australia 1-1
Camerun - Danemarca 1-2
***
Slovacia - Paraguay 0-2
Italia - Noua Zeelanda 1-1
Brazilia - Coasta de Fildes 3-1
***
Portugalia - Coreea de Nord 7-0
Chile - Elvetia 1-0
Spania - Honduras 2-0
Mi-am propus, la inceputul mondialului, sa scriu despre ce se intampla in fiecare zi, intr-un exercitiu de disciplinare despre care eram, totusi, aproape sigur ca e sortit esecului. Am ratat, iata, o serie de patru zile de cronici, zile in care nici prea mult fotbal n-am reusit sa vad, dar in care destule alte evenimente s-au intamplat in lumea reala care, iata, isi vede de treaba ei fara sa-i pese ca undeva, intr-un colt de lume, se joaca un campionat mondial de fotbal.
Cateva momente sunt totusi de retinut din aceste 4 zile. Am vazut, cu surprindere, parti din meciul Germaniei, cel in care nu le-a iesit nimic impotriva sarbilor. Speram, dar nu mai credeam ca sarbii mai au vreo sansa sa iasa din grupa, dar iata ca si zeul fotbal poate fi capricios. Nemtilor nu le-a iesit nimic, iar Podolski si Klose, eroii primei victorii impresionante de la acest mondial, acel 4-0 impotriva Australiei, au fost eroii negativi ai acestui meci. Primul a ratat un penalty, iar al doilea a luat rosu in prima repriza, momente atipice pentru un meci care a umplut de bucurie casele de pariuri.
Pe cand ma intorceam de la Aerosmith, pe un panou publicitar de langa Howard & Johnson, am vazut o reclama la bet365 care intreba: "Va face Germania un meci memorabil impotriva Serbiei?". Am ras cu pofta. Meciul a fost memorabil din multe puncte de vedere - macar ca nemtii nu mai pierdusera in grupe la mondial din Mexic '86 - dar probabil nu in sensul in care se gandeau clientii bet365.
Tot la iesirea de la Aerosmith am apucat sa vad, pe ecranul gigantic de la Zone Arena (pe care, a-propos, il recomand cu caldura), golul de 2-1 al lui Landon Donovan impotriva Sloveniei. N-am mai vazut nimic din acel meci, cred ca o singura data reluarea golului anulat - zice-se - degeaba americanilor. Mi-a parut intr-adevar un gol regulamentar, dar am vazut prea putin sa ma pronunt categoric. Stiam ca americanii sunt o trupa solida, sunt insa surprins ca au luat doua goluri intr-o repriza de la o echipa atat de slaba cum e cea a Sloveniei.
Auzind scorul, n-am mai simtit nici un imbold sa vad meciul englezilor, dar am urmarit amuzat reactiile de furie din presa britanica si scandalurile din cantonamentul nationalei Three Lions. Sunt convins ca inca nu au nici o problema, si ca se vor califica de pe primul loc. Pana la urma, nu trebuie decat sa bata Slovenia la un scor cat de cat impunator. Trebuie doar sa se trezeasca.
Sambata m-am uitat doar la jumatate de repriza de neputinta a ghanezilor, care au impresionat impotriva sarbilor. Dar si aici, ca si peste tot, aceasta a doua runda de meciuri a avut rolul sa restabileasca ordinea de drept.
Duminica, am vazut o repriza a paraguayenilor care, la fel ca toate echipele sud-americane de la acest turneu m-au impresionat pozitiv. Am spus, de altfel, ca e randul sud-ameircanilor sa castige mondialul. Doar asa s-a intamplat din '62 incoace, ei o data, Europa o data. Sper ca de data asta sa fie Argentina sau Uruguay, dar cred ca va fi Brazilia.
Pentru ca a venit vorba de Brazilia, impresia mea e ca ar fi putut face din ivorieni cam ce-au facut portughezii cu nord-coreeni, iar singurul motiv pentru care n-au facut-o a fost ca nu banuiau - cum de altfel nu banuia nimeni - in ce hal aveau sa se dezlantuiasca lusitanii luni, in ultimul meci jucat la ora pranzului. Al doilea gol al lui Luis Fabiano mi s-a parut cu totul si cu totul fabulos, cel mai frumos al turneului de pana acum, alaturi de primul al lui Forlan impotriva Africii de Sud. Lasand la o parte faptul ca mie nu mi s-a parut hent, mi se profanare ca la o asemenea minunatie de gol sa nu vedem decat un presupus hent. Pana la urma, judecam fotbalul dupa frumusete, e treaba altora sa-l judece dupa corectitudine.
Iar ieri, inainte de a ma prabusi obosit si de a declara saptamana incheiata, am admirat inca o data o echipa sud-americana, pe chilienii care, in ciuda victoriei cu doar 1-0 (dar atentie, un 1-0 impotriva Elvetiei care a batut Spania, si care arata uimitor de solid in toate compartimentele), au etalat un joc incantator. Driblinguri, fineturi tehnice, pase cu calcaiul, un romantism care va ceda cu siguranta in fata primei echipe ceva mai serioase (Portugalia?), dar un mod de a concepe fotbalul care te face sa te indragostesti de sportul asta si de cei care-l practica.
Am mai avut si ocazia de a-mi da seama ca de fapt nu-mi place Spania, si ca mi-ar placea sa-i vad plecati acasa dupa grupe, ceea ce nu-i deloc exclus in cazul unui egal mai mult decat realizabil cu Chile. Dar cele doua goluri ale lui David Villa dau dreptul si spaniolilor sa se pretinda mare echipa si dupa, nu numai inainte de inceperea turneului, iar presa e libera sa scoata din sertare superlativele pe care le ascunesera dupa meciul cu Elvetia. Ca si cum fiecare din cele doua goluri af cantari cat 3.5 ale portughezilor, si ca si cum acel 7-0 al trupei lui Queiroz ar fi doar un capriciu inexplicabil. Vom vedea daca e asa.
2 comentarii:
Da. Putine meciuri ai vazut. Pana acum eu cred ca am vazut 23 cap-coada.
E o sarbatoare atat de mare incat am sacrificat si cateva zile de concediu.
Am preferat sa urmaresc un Argentina - Coreea de Sud sau un Slovenia - USA in detrimentul unei excursii la Sinaia :)
Exista o lista de prioritati care trebuie respectata. Oricum, de doi bani treaba cu meciul de la 14.30. Deja astept mondialul din Brazilia, sa pot sa le vad pe toate. :)
Trimiteți un comentariu