sâmbătă, 12 iunie 2010

Ziua 1 - Amanari

Africa de Sud - Mexic 1-1 (Tshabalala '55 - Marquez '79)
Franta - Uruguay 0-0

Comparativ cu asteptarile - inevitabil mari, ca la orice cupa mondiala - aceasta prima zi a fost mai degraba dezamagitoare. Dar e aproape inevitabil, mai ales ca s-a renuntat la deschiderea mondialului de catre detinatoarea trofeului. Idee proasta dupa parerea mea, la fel ca aceea de a pune campioana mondiala sa joace calificari. Nu e o problema atunci cand tara gazda e Germania, de exemplu (imi amintesc de acel 4-2 cu Costa Rica din debutul mondialului german din 2006 - frumos meci), sau Brazilia (si vom vedea asta in 2014), dar atunci cand mondialul e in Africa de Sud, tot ce obtinem e acest Africa de Sud - Mexic, un meci bunicel intre doua echipe peste medie, dar complet lipsit de stralucirea pe care ar trebui s-o aiba o deschidere de cupa mondiala. Inca nimic de Franta, de la ei toata lumea se asteapta sa dezamageasca.

Trebuie sa spun, in primul rand, ca organizarea, cel putin din ce se vede la televizor, e una buna si ca grijile legate de organizarea mondialului in Africa ar trebui sa cam dispara pana la ora asta. Sigur, criminalitatea e la cote imense si toate deplasarile se fac cu escorta militara, dar la televizor s-a vazut doar un stadion impunator si o multime de 90.000 de oameni colorati in forma steagului sudafrican, intre care era plasat si un palc de cateva mii de mexicani verzi. Vuvuzelele sunt cu siguranta enervante pentru cine e pe stadion, dar pentru spectatorul de fotoliu ele amplifica efectul dramatic si fac o treaba destul de buna in a acoperi comentariul de multe ori inept al celor de la TVR.

Mi-a placut felul in care mexicanii s-au instalat din prima secunda in jumatatea adversa si au stat acolo aproape zece minute. Nu cred ca am vazut vreodata vreo dominare teritoriala atat de categorica din startul meciului (si-mi amintesc doua meciuri in care scorul era 3-0 in minutul 6! - un Real Madrid - Real Zaragoza 4-0 in 2006 si un Manchester United - Reading 3-2 in 2007), dar aztecii n-au reusit sa se aleaga cu nimic din aceasta dominare teritoriala, in ciuda miscarilor impresionante ale pustiului Dos Santos (un mijloc fix de mare valoare pentru Redknapp). Principala buba a jocului mexican mi s-a parut frica de a trage la poarta. Pentru numarul de atacuri si pentru rapoartele de dominare si posesie pe care le-au avut, s-a tras de prea putine ori la poarta, si asta in conditiile care, dupa primele interventii ale portarilor, s-a putut vedea ca legenda e adevarata si ca, intr-adevar, e ceva legat de mingea asta care favorizeaza golul. Daca treaba asta tine cu o echipa ca Africa de Sud, si pana la urma a iesit mai putin rau decat s-ar fi putut, mexicanii nu vor fi la fel de norocosi cu echipele serioase cum ar fi o Franta, de exemplu, care vor sti sa pedepseasca dominarile nefructificate.

Mi-a placut golul africanilor, pasa pentru Tshabalala a fost dintr-un film cu fotbal mai frumos. Mexicanii n-au stiut nici sa forteze in ultimele 10 minute, dupa golul de 1-1 al lui Marquez, asa ca pana la urma putem sa spunem ca rezultatul e echitabil. M-am bucurat sa-l vad pe Cuauhtémoc Blanco, omul care a intrat pe genericele emisiunilor de fotbal cu driblingul asta de la mondialul din 2002 si pe Chicarito (Javier Hernandez), noua achizitie a lui United, in ultimele 10 minute de joc. Speram la mai mult, dar l-am remarcat o singura data, la o reluare cu capul ratata, in ultimele minute. In tot cazul, a fost doar primul meci, iar mexicanii au o echipa decenta, si inca au sanse sa se califice.

De la africani e de remarcat portarul, care a reusit sa scoata cateva suturi grele, Mphela - Nutella, care seamana ca nume si culoare cu crema de ciocolata, si Modise, cu cateva infiltrari bune in banda dreapta si o ratare imensa in repriza a doua, cand a reluat prin dreapta barei o centrare venita la fix. Pienaar a fost aproape un anonim, iar despre Letsholonyane nu sunt sigur ca a atins mingea. Impresia mea e ca nu vom auzi prea des de el, probabil comentatorii evita sa-i spuna numele si spera sa nu se faca remarcat.

Franta - Uruguay promitea sa fie un meci mult mai interesant, dar - repet - suntem atat de obisnuiti sa fim dezamagiti de Franta incat sunt surprins ca cineva mai are vreun fel de asteptari de la ei. Desi au o echipa impresionanta pe hartie, francezii n-au parut a fi in vreun fel superiori reprezentativei unei natiuni de doar 3.5 milioane de oameni, cam jumatate din populatia Parisului. De fapt, Franta e doar o echipa foarte inconstanta. Dupa ce au castigat europeanul din '84 si au ajuns in semifinalele mondialului din '86, francezii au ratat mondialele din '90 si '94, doar pentru a deveni principala forta a fotbalului mondial pe sfarsit de mileniu. In 2002, cand erau vazuti favoriti de multa lume, au iesit din grupe alaturi de o alta favorita care straluceste prin inconstanta - Argentina, iar in 2006 au ajuns in finala fara ca cineva sa se astepte la asta din partea lor. Foarte, foarte greu de spus unde o sa se termine acest turneu final pentru francezi.

Cat despre Uruguay, am fost placut impresionat de ce am vazut. Celestii au anuntat un atac puternic, cu proaspatul castigator de Europa League Forlan si cu atacantul-minune Suarez al lui Aiax (35 de goluri in 34 de etape, 49 in toate competiile in sezonul abia incheiat), si nu s-au dezmintit. Au jucat curajos si au atacat poarta ori de cate ori au avut ocazia. Dar a fost evident ca sunt multumiti cu un punct in fata Frantei. Se pare ca si francezilor le convine egalul, inca unul cu Mexic si pot castiga grupa doar invingand Africa de Sud in ultimul meci. Si, dupa cum era de asteptat, meciul Mexic - Uruguay va hotari a doua calificata din grupa asta, in care singurul lucru lamurit e ca urguaienii au prima sansa, printr-un egal cu Mexic si victorie cu Africa de Sud. Ramane sa vedem daca gazdele vor avea vreun cuvant de spus in toate calculele astea.

Asadar, in ciuda sarjelor lui Ribery si ale lui Evra (care alcatuiesc o banda stanga de-a dreptul infioratoare pentru orice adversar), francezii nu reusesc sa se impuna in grupa si dupa primele doua meciuri calificarea e la fel de posibila pentru oricare din cele patru echipe cum era si inaintea lor. Iar noi ramanem cu o prima zi in care am vazut doar doua goluri si un egal la 0.

Sper ca media asta sa se imbunateasca in cursul zilei de azi. Poate nu cu Coreea de Sud - Grecia, dar Argentina - Nigeria si in special Anglia - SUA sunt meciuri care promit.

2 comentarii:

Gabriel spunea...

Trebuia sa amintesti cum au ratat francezii mondialul din 94 in urma unui meci incredibil cu Bulgaria.
http://www.youtube.com/watch?v=tpwNv29XbbQ

In rest super comentarii. Te citesc cu placere.

bhuttu spunea...

Multumesc pentru aprecieri, Gabriele! Cateodata ma simt vinovat ca ma port ca un magar cu tine. :)