Ziua 12 - San Diego

Uruguay - Mexic 1-0 (Suarez '43)

Africa de Sud - Franta 2-1 (Khumalo '20, Mphela '37 - Malouda '70)

Nigeria - Coreea de Sud 2-2 (Uche '12, Yakubu pen. '69 - J.S.Lee '38, C.Y.Park '49)

Argentina - Grecia 2-0 (Demichelis '77, Palermo '89)

A venit si momentul in care incepe sa se plece acasa. Prima echipa plecata, nu-i o surpriza prea mare, e Franta. De fapt, francezii nici macar n-au mai asteptat acest ultim meci, ai au inceput sa se intoarca pe rand, incepand cu Anelka, acum cateva zile cand a plecat din cantonament, si mai apoi Evra & Co., cei care n-au mai vrut sa se prezinte la antrenament. Trebuie sa-i recunoastem meritele lui Domenech, e totusi greu sa ai asa uriase contraperformante cu un lot atat e valoros. Mi se pare ca Domenech inseamna pentru fotbalul francez cam ce-a insemnat George W. Bush pentru economia SUA.

Cu toate ca si a lor e o contra-performanta, sud-africanii pot iesi cu fruntea sus din aceasta grupa, cu 4 puncte dintre care 3 obtinute impotriva Frantei, vicecampioana mondiala, pentru romantici. Din echipa gazdelor, eu ii voi retine pe acest Mphela - Nutella, care a reusit un gol ieri; viteza, centrarile si tehnica lui Tshabalala, dar si coafura lui ciudata, cu bandana in culorile steagului sud-african prinsa in par; jocul slab al lui Pienaar la nationala. Daca vor exporta ceva mai mult in Europa si il vor pastra pe Parreira, sau vreun alt antrenor cu renume, Bafana Bafana poate avea un cuvant de spus in fotbal in cativa ani.

Nu stiu daca golul lui Malouda a spalat in vreo masura rusinea franceza, asa cum nu stiu daca pentru Franta un gol si un punct din 3 meciuri se poate numi "spalat rusinea". Mie imi pare descrierea insasi a rusinii. Dar nu trebuie sa trecem prea usor pentru un rezultat mare facut de Franta la acest mondial. Acel egal cu Uruguay, nu cred ca ar mai fi acum - sau multa vreme de-acum inainte - la indemana acestei reprezentative debusolate a Frantei.

Uruguay care si-a vazut linistita de treaba, invingand cu 1-0 Mexic pentru a avea siguranta unui loc 1 care ii va opune Coreei de Sud in optimi, categoric de preferat in locul Argentinei. Suarez a reusit in sfarsit sa marcheze, dar tot Forlan a fost sufletul echipei. Mi se pare incredibil ce mare fotbalist se ascundea in fosta rezerva a lui van Nistelrooy la United. Cu un atac demn de o viitoare campioana mondiala, dar si cu o echipa bine inchegata si echilibrata pe de-a intregul, cred ca uruguaienii pot fi adevarata surpriza a acestui mondial.

Mexicanii au incercat, dar fara prea mare tragere de inima, mai ales stiind mersul lucrurilor in celalalt meci. O calificare fara riscuri, chiar daca si fara glorie, e de preferat unei fortari a primului loc cu putine sanse de reusita, dar cu potentialul de a aduce accidentari, oboseala sau o infrangere umilitoare. Cu Argentina in optimi, ramane sa vedem. Esential e sa ajungem acolo.

Argentina lui Maradona, de care multa lume radea poate mai abitir decat de Franta lui Domenech, se califica cu punctaj maxim din grupe, performanta pe care doar 3 echipe o mai pot realiza (Olanda, Brazilia si Chile). Mi se pare ca lotul Argentinei din 2002 era mult mai bun decat cel de acum si se puneau cu siguranta mai multe sperante in el. Dar generatia lui Aimar, Sorin sau Riquelme s-a facut de ras, iar acum nimeni nu mai striga la Maradona ca l-a lasat pe ultimul acasa. Nu mai striga la el nici macar ca l-a luat pe Martin Palermo, pentru ca veteranul de 37 de ani a calificat Argentina la Mondial cu un gol in minutul 93 la Montevideo, iar acum a marcat dupa mai putin de 10 minute de joc. S-ar putea ca, pana pe 11 iulie, Dieguito sa inchida, rand pe rand, vocile tuturor celor care-l contesta.

Lotul Argentinei e bine echilibrat - lucru rar la un turneu de totul sau nimic, in care se vine ori cu batranii consacrati, ori cu tinerele sperante, mai rar cu o echipa pe care sa se construiasca in continuare.

"I'm not fucking talking to you. He's a fucking great player. You are all fucking idiots." spunea Alex Ferguson ziaristilor in apararea lui Veron. Nimeni nu parea sa-i dea dreptate atunci, dar acum, cei care incearca sa numeasca un pasator mai bun care sa fi jucat la United in istoria recenta au probleme serioase. Dupa ce a castigat o Cupa UEFA cu Parma, o Supercupa a Europei si campionatul Italiei cu Lazio si un titlu in Premier League cu United, cu ce ochi trebuie sa fi fost vazut Veron cand s-a intors in Argentina! Si iata ca acum, aparut in Africa de Sud dupa ce majoritatea Europei il uitase, batranul Seba Veron poate recastiga admiratia intregii lumi. Doar o idee: Lionel Messi a avut 72 de pase, din care 54 reusite. Veron a avut 151, din care 118 reusite.

Si ca veni vorba de Messi... stiti deja. De data asta chiar mi s-a parut ca a jucat bine, a fortat in atac, a fost tot timpul in meci, a avut cateva suturi bune si vreo doua bare. Aproape normal, nu? Doar era vorba de Grecia si de un meci aproape fara miza. Iata si cum a fost comentat golul lui Palermo, cel de 2-0: "Cred ca Lionel Messi ar trebui creditat cu 70% din acest gol, pentru ca el a sutat la poarta, iar meritul lui Palermo este doar ca a impins mingea in poarta." (???) Doar mie mi se pare halucinant?

Nimic despre Grecia. Nici nu-s prea multe de spus. Argentinienii au parut in cea mai mare parte din timp ca joaca singuri, si cam asa a si fost. Fara portarul Tsorvas, si scorul ar fi aratat acelasi lucru. Grecii aveau o calificare relativ facila in fata, dar se vede treaba ca nu au fost in stare.

Nigerienii sunt si ei o dezamagire in grupa asta, pe care o termina cu doar un egal in 3 meciuri. Problema e ca, oricare din cele trei s-ar fi calificat, ar fi facut-o doar pentru statistica. Oricare dintre ele nu ar fi fost mai mult decat carne de tun pentru uruguaieni in optimi. Se intampla sa fie Coreea de Sud. Condoleante.