Beleaua apare in
momentul in care, culisand intre doua puncte de pe harta, ajungi sa acoperi cam
toate directiile posibile. Nu e ceva rau in sine, explorarea nu e neaparat o
virtute asa cum nici rutina nu are vreun continut axiologic aprioric. Dar
astazi, cand am plecat in sus pe Old Park Lane (singura directie in care nu mai
fusesem) si in 40 de minute (cu tot cu schimbat directii aiurea, cascat ochii
si facut poze) am ajuns la Euston pe un drum pe care il cunosteam, mi s-a facut
putin frica.
Mi-am propus, cand
am hotarat sa plec la Londra, sa scriu cate o pagina de MS Word pe zi,
indiferent cu ce. Exercitiu creativ. Rutinare a degetelor, incercare de a le
face sa tina pasul cu fluxul ideilor. Pana acum, dupa aproape doua luni, n-am
reusit o pagina pe zi, dar MS Word imi spune ca am 57 de pagini intre 11
noiembrie si 26 ianuarie, ceea ce e destul de in regula.
Ah, trebuie sa nu
fie nici mai mult nici mai putin de o pagina, sa invat sa-mi si organizez
ideile, sa ma adaptez la oarecare rigori de redactare. Am ezitat ceva la
inceput, dar relativ repede, dupa doar cateva zile, m-am hotarat sa le urc si
pe blog. Imi imaginam ca o sa strice calitatea... hai sa nu spunem „calitate”.
Imi imaginam ca o sa "slabeasca brandul", ca o deturneze destinatia blogului meu.
Ceea ce s-a cam intamplat, dar traficul a crescut. E oarecum natural, traficul
il aduce mai degraba frecventa postarilor decat continutul lor.
Candva pe la
jumatatea lunii asteia, am hotarat ca la sfarsitul anului sa incerc sa pun cap
la cap aceste pagini aproape zilnice si sa vad daca reusesc sa scot din ele
ceva publicabil sub forma de carte. O sa fie greu, pentru ca o carte are nevoie
de un fir epic, iar paginile mele curg foarte dezlanat si nu duc nicaieri.
Vedem peste un an.
Si totusi am descoperit cateva
lucruri noi azi. O bulina care imi spunea ca in casa aceea a locuit Thomas Young,
un cercetator despre care am citit recent ca a descoperit, in paralel cu
Helmholtz, cele trei culori principale percepute de retina (compunerea RGB a
culorilor). Vad acum pe Wikipedia ca activitatea lui a fost mult mai vasta, a
descifrat si hieroglife, a descoperit si constanta elastica (modulul lui Young
imi suna a ceva, dar probabil ceva ce am invatat prin clasa a VI-a la fizica si
am uitat tot cam pe-atunci) si a facut multe alte chestii despre care imi e
lene sa citesc acum. Cu atat mai mult, ma simt ca intr-un mare muzeu pe strazile
orasului asta in care te poti lovi in orice moment de cate un loc cu o
incarcatura istorica mai mare decat poti cuprinde.
Am mai gasit o casa
in care a locuit generalul Francisco de Miranda. Avea si statuia lui pe o
latura. N-am stiut exact ce-a facut generalul Miranda, dar numele imi era
cunoscut. Cred ca din „Generalul in labirintul sau” a lui Garcia Marquez.
Oricum, stiam cu certitutdine ca numele lui e legat de cel al lui Bolivar, nu
stiam si in ce fel. Si oricum, habar n-aveam ca a trait o vreme in Londra.
Stiam ca Bolivar a stat ceva timp in Europa, dar pentru ca il admira foarte
tare pe Napoleon, ma gandeam ca mai degraba prin Franta sa fi stat. Wikipedia
spune ca cei doi s-au cunoscut la Londra. Asta inseamna ca am un nou obiectiv:
casa in care a stat Bolivar in perioada petrecuta in Londra.
As vrea sa am timp
si motivare sa citesc macar cate o carte despre fiecare dintre oamenii astia.
23:16
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu