De
la regizorul Nicolas Winding Refn am mai vazut doar Valhalla Rising,
dar se pare ca a facut suficient de multe incat sa i se dea pe mana
un scenariu de film de actiune clasic si un buget de Hollywood. Avem
o poveste relativ tipica: erou misterios care se indragosteste de
fata frumoasa care plateste tribut unei greseli din tinerete si unor
imprejurari asupra carora n-are nici un control, o intriga in care
intervin bani multi si mafioti locali si un deznodamant in care eroul
salveaza ce mai poate salva din zi, dupa care renunta la tot in
numele unei moralitati obscure.
Pentru
ca am impresia ca filmul se bucura de un relativ succes, e posibil sa
devina un titlu de referinta pentru cariera lui Ryan Gosling, pentru
ca e un tip de actor foarte comercial, cu corp de fotomodel si roluri
de erou bataus. Mie unul nu-mi place Ryan Gosling si mi se pare
necredibil intr-un rol atat de dur. Fata pe care o vinde ca fiind cea
de dur, de om cu care e mai bine sa nu te joci, imi pare ca de fapt e
doar o expresie dincolo de care nu se ascunde nimic. Sunt convins ca
ar fi existat si alegeri mai fericite. Carey Mulligan nu e nici ea
cea mai fericita alegere, in umila-mi parere. Dintr-un motiv sau
altul, frumusetea ei conventionala si sfiosenia pe care-o insipira nu
se potrivesc cu personajul, care s-a casatorit cu un individ certat
cu legea si e suficient de puternica sa creasca un copil tinandu-se
departe de afacerile dubioase ale sotului. Imi place in schimb fara
rezerve Ron Perlman, pe care il prind cel mai bine rolurile negative
si care arata foarte bine in pielea unui gangster provincial.
Christina Hendricks are si ea o aparitie scurta si delicioasa din
motive care au prea putina legatura cu actoria. E pacat in schimb ca,
avand-o la dispozitie, NWR i-a dedicat o moarte foarte grafica dar a
ratat sansa unei scene de sex. Sigur ca daca ar fi facut asta filmul
ar fi fost mult mai superficial, un fel de Cyborg 2 cu poveste, dar
ce e rau in asta?
Legat
de mortile violente, ele se ingramadesc destul de mult in a doua
jumatate a filmului care, dupa ce incepe linistit si destul de plat,
se transforma intr-un fel de gorefest in care dintr-o data toata lume
incepe sa fie impuscata, strangulata sau injunghiata cu cele mai
diverse obiecte si in cele mai diverse moduri. Preferatele mele sunt
impuscatura in ochi prin spatele capului, cand sotul jefuieste casa
de amanet, si mafiotul injunghiat in gat cu o teava in hotel. Pentru
amatorii de efecte speciale, e destul material, asta e un capitol la
care filmul exceleaza.
Un
altul, si cel mai bun lucru legat de film dupa parerea mea, e lumina
si felul in care directorul de imagine se joaca cu ea. Minimalist si
intunecat, filmul arata doar ce vrea sa vezi, ceea ce scapa de griji
inutile si recuziterii, si set-designerii, si spectatorii. Mai putin
pe asistentii de camera si pe luministi, dar nu poti sa multumesti pe
toata lumea. Iar scenele in care benzi de lumina sunt aruncate fix pe
punctul de interes din imagine mi-au placut foarte mult. Scenele de
zi, destul de putine la numar, sunt filmate cu lumina puternica,
probabil naturala, nimic prea sofisticat. Interesanta alegerea de
obiective, filmul foloseste focale scurte aproape in totalitate,
inclusiv pentru prim-planuri. Treaba asta are sens, daca ne gandim la
lumina putina, dar ma indoiesc ca are legatura. Cred ca e pur si
simplu o alegere artistica pe care nu prea o inteleg.
Sunt
usor de remarcat toate detaliile astea tehnice datorita editarii.
Filmul e impanat cu cadre luuungi, in care te intrebi secunde bune de
ce nu vine taietura care ar fi natural sa vina. Pe Ryan Gosling
conducand, filmat in raccursi, il contemplam o bucata de vreme de
dimensiunea unui scurt metraj, la fel si holul blocului in care
locuieste personajul. Totul cu focale scurte, adica plat si curbat
spre margini. Sa insemne asta instrainare? Singuratate? Sau sansa sa
te duci la toaleta, la popcorn, sau sa casti?
Un
detaliu pe care l-am pastrat pentru final si care e indiciu clar ca
vorbim despre un film american: jacheta cu scorpion, argintie,
lucioasa si imaculata la inceput pe care personajul o poarta peste
tot, ca toti cei care nu vor sa fie gasiti in filme, dar dintr-un
motiv sau altul vor sa aiba o amprenta. Si felul in care se
murdareste ea pana la sfarsit, ca si cum ar semnifica, vezi Doamne,
degradarea atmosferei serene cu care incepe filmul. Ca de insemnat,
mare lucru nu cred sa insemne. 14:48
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu