Batman, Batman

The Dark Knight Rises (SUA, 2012), Regia: Christopher Nolan

Exista o armata in continua crestere de fani Batman carora le devii automat dusman daca raspunsul standard si livrat rapid la intrebarea „Cum ti s-a parut ultimul Batman?” nu e ceva de genul „Extraordinar!”. In plus, de cand cu Nolan, ma simt ca intr-un film cu conspiratii: tuturor celor din jur le par nebun in timp ce mie mi se pare ca restul lumii traieste intr-o hipnoza colectiva, intr-un extaz indus mediatic la adresa magnificei abordari intunecate a celebrului cavaler al justitiei. Adica, vezi doamne, Dark Knight.

Mie mi se par niste filme de actiune mediocre spre bune, nimic prea special, ajutate puternic de faptul ca figura centrala e un personaj cu o baza de fani extrem de puternica si de numeroasa. Un soi de brand value care se adauga la continutul propriu-zis al filmului, cam in acelasi fel in care Fellowship of the Ring m-a impresionat acum 10 ani pentru ca am vazut in sfarsit pe pelicula orci si hobbiti. Cel mai bun Batman mi se pare in continuare al doilea, Batman Returns, al lui Tim Burton, cu Michael Keaton, Michelle Pfeiffer si Danny de Vito. Iar cele doua ale lui Joel Schumacher mi se par distractive, cu tot cu costumul cu sfarcuri, orice-ar zice internetul.

Ce face Nolan foarte bine este personajul negativ, The Villain, care e o chestie cam la fel de importanta ca insusi Batman, daca nu chiar ceva mai mult. Pentru ca Batman e destul de exact definit de cultura pop si de aceeasi armata de fani cu care are o relatie de formare reciproca. Puternic, dur, ajutat de tehnologie si de tot soiul de accesorii misto (gadget-uri, cum le zice acum), moral, incoruptibil si in final victorios. Personajul negativ insa ofera ceva mai multa libertate creativa, dar prezinta si provocari mai mari. Pentru ca, oricum ar fi, trebuie sa fie sofisticat, puternic incat sa invinga pe oricine si sa aiba o sansa credibila in fata lui Batman, dar niciodata sa nu invinga. Trebuie sa arate ciudat, si e tot mai greu sa inventezi motive pentru care oamenii pot arata ciudat pentru un public mult mai informat despre cum sta treaba cu cazutul in baile de acid, accidentele nucleare sau muscaturile a tot soiul de animale salbatice.

Prin labirintul asta, Nolan se descurca excelent si e cu-atat mai mare meritul lui cu cat imaginea care ramane e cea a actorului. Toata lumea l-a laudat (si pe buna dreptate) pe Heath Ledger pentru Jokerul din The Dark Knight, iar acum The Dark Knight Rises pare a fi o platforma de lansare excelenta pentru Tom Hardy care, n-am nici o indoiala, e un actor foarte bun. Dar hai sa fim seriosi: putea sa fie oricine, la cat de meseriasa e masca aia, nu prea mai ai nevoie de altceva. Si tot ce mi-a ramas din film sunt replicile lui Bane livrate din spatele unei procesari sonore are imi aminteste de Darth Vader. „Your punishment must be more severe!” „You have my permission to die!”, taglineuri grozave, care vand multe bilete daca le pui intr-un trailer. Si evident, te intrebi: oare moare daca isi da masca jos? Nolan stia, asa ca ne lamureste inca de la inceput, cu o alta replica memorabila, poate cea mai buna: „It would be extremly painful... for you!”

Mi-a placut bataia pe care i-o da lui Batman si masca sparta, mi-au placut – evident – jucariile lui Batman si motocicielta care isi invarte rotile mai mult pentru efect decat pentru finalitate si mi-au placut bubuielile de pa stadion si toate podurile distruse. Dar ma cam astept la asa ceva, la cati bani a avut la dispozitie mi se pare chiar ca Nolan s-a cam abtinut.

Ce nu mi-a placut, si principalul repros pe care il aduc filmului, e ca se complica inutil in incercarea de a crea o poveste. N-am nevoie de nici o poveste, arata-mi eroul negativ, arata-mi-l pe Batman, si pune-i sa se bata in toate felurile si prin toate locurile. Oricum stim cum se termina. Ce rost are sa il aduci pe Liam Neeson pentru un rol care are in total vreo 3 minute, sa o bagi in ciorba pe Marion Cotillard si o poveste care vine de nicaieri, n-are nici o finalitate si ajuta doar vag povestea, cu niste referinte la originea costumului si a antrenamentului lui Batman? Gary Oldman si Morgan Freeman sunt ajutoare traditionale si isi fac treaba bine chit ca e pacat de ei sa aiba roluri atat de mici incat sa fie nevoie sa li se creeze sub-ploturi speciale. Dar, zi sincer, pe Anne Hathaway ai adus-o doar sa vezi cum ii sta in costum de latex, nu? E drept, lipeste aproape esential povestea cand il livreaza pe Batman lui Bane, dar pentru asta trebuie sa i se creeze si ei poveste si motivatie, si e un pic cam mare pretul.

Doar de Joseph Gordon-Levitt nu ma plang, in cazul lui totul are sens, iar alegerea actorului e cum nu se poate mai buna, pustiul are un viitor grozav.

Frumoasa scena de la inceput cu avionul, frumoase imaginile cu puscaria din desert, dar totodata una din cele mai false morti din cinematografie (a lui Marion Cotillard) si o saritura de dupa explozie la fel de falsa (a lui Joseph Gordon-Levitt cand se arunca in aer unicul pod de iesire din oras).

Cat despre Batman... buna incercare asta cu eroul retras, cu negarea, caderea si rascumpararea, dar ori nu functioneaza, ori nu Christian Bale e omul pentru asa ceva. Christian Bale e de teapa lui Downey Junior, ii sta bine ca tanar playboy si magnat cu o gramada de bani, sarcastic si inteligent, nu ca batran ursuz si ascuns de lume. Serios, oare a pacalit pe cineva? 18:21