miercuri, 19 septembrie 2012

Gafaieli de toamna

Manchester United - Galatasaray Istanbul 1-0 (Carrick '7), Champions League 2012-2013 Matchday 1, 2012-09-19, Old Trafford, Manchester

„Bineinteles ca nu mai joaca nimic. S-a ajuns, si-a adus toate rudele din Africa in Anglia si acum nu mai are nici un interes.”
„E portughez”
„Sigur, 'portughez'”
„Dumnezeule, nu-mi imaginam ca esti atat de rasista”
„Putin rasista”
Intotdeauna apar jucatorii nostri si ma abtin cat pot de tare din a-i critica, de multe ori dincolo de ratiune. Numai ca Rowanne avea dreptate. Nani n-a mai jucat nimic de mai mult de un sezon, iar in seara asta, ca si in ultimele meciuri, a fost execrabil. In prima repriza nici o minge n-a circulat in banda stanga a atacului lui United, prima combinatie in zona aia am vazut-o dupa o ora de joc. Problema lui e in cap mai mult decat in picioare. Are impresia ca talentul nesuplinit de munca e suficient, dar asta nu se intampla nici macar cand esti Cristiano Ronaldo, cel la a carui valoare Nani viseaza sa ajunga de vreo 4 ani. N-o sa se intample. Sper sa-l vad cat mai putin pe teren si sper sa plece in ianuarie. In mod normal as spune ca vreau sa-si revina, dar dupa atata timp mi-am cam pierdut increderea ca mai poate, sau ca daca in sfarsit face cateva meciuri bune n-o sa devina o primadona mai mare ca Ronaldo.
Inca n-am zis nimic de penaltyul ratat, pentru ca daca ajungem la penaltyuri ratate o sa iau la porcait tot atacul lui United, inclusiv pe Chicharito (penalty ratat cu Wigan) si pe Rvp (penalty ratat cu Southampton). Nu stiu exact cum sta treaba, dar executarea penaltyurilor pare o treaba destul de elementara in fotbal. Se practica pe maidan si, imi imaginez, cu atat mai mult la antrenamente, la grupele de copii, ca element de baza. Teoretic, un copil de 10-11 ani, daca executa bine un penalty ar cam trebui sa inscrie in fata oricarui portar. Or, daca esti ditamai atacantul la Manchester United si castigi sute de mii de lire pe saptamana, macar atat se asteapta de la tine. Pot sa inteleg miza si presiunea, desi eliberarea de ele face parte din arsenalul unui profesionist, dar vorbim de 3 penaltyuri ratate in 3 meciuri consecutive.
Ce-i drept, United a castigat azi, dar a lasat aceeasi impresie care avea sa ne coste pana la urma titlul sezonul trecut: de gafaiala, de facut doar cat trebuie si de prea putina implicare in ceea ce, pana la urma e meseria lor, aia de pe urma careia ajung vedete si sunt idolatrizati de milioane de oameni, oameni care platesc pentru casele mari in care locuiesc, pentru masinile scumpe pe care le distrug si pentru cluburile exclusiviste prin care se imbata. Sper ca in vestiar SAF sa fie cel putin la fel de dur ca mine si sa faca ceva sa ii trezeasca. Pentru ca in mai, cand o sa se termine campionatul – si cu siguranta o sa fie strans – o sa conteze si cele 3 puncte pierdute cu Everton in prima etapa.
Pana la urma, e adevarat si ca o echipa nu joaca singura. De multe ori poti juca doar cat de bine te lasa adversarul, iar Champions League, ca si Premier League de fapt, e o competitie foarte dificila. Galata sunt o echipa solida, curajoasa, si au jucat admirabil: deschis, ofensiv si foarte indraznet. Nu ma deranjeaza foarte tare scorul, pana la urma e o victorie si 3 puncte. Ma deranjeaza insa atitudinea, faptul ca, in afara de vreo 20 de minute pe final, United a juat mult sub nivelul la care poate sa joace. Scuza oboselii si a meciurilor la 3 zile nu tine, asa cum nu tine pentru nimeni care se duce dimineata la birou si ii spune sefului ca o sa munceasca la doar jumatate din capacitate, pentru ca trebuie sa vina si maine.
A fost un meci straniu, cu multe penaltyuri refuzate, dintre care merita sa ne oprim doar asupra unuia, cel pe care Galata trebuia sa-l primeasca in primul minut. Cu turcii conducand dupa 40 de secunde, altfel s-ar fi desfasurat meciul, iar baietii lui Fatih Terim au tot dreptul sa se simta putin nedreptatiti. Altfel, nici ei n-au fost tocmai usa de biserica de fiecare data cand a fost vorba de contacte in propriul careu, dar trebuie sa lucrezi cu deciziile pe care le primesti.
Acest 1-0 stabilit relativ devreme a lasat meciul sa atarne intr-o balanta dubioasa, cu ocazii la ambele porti si o impresie de fotbal deschis, placut ochiului. Doua bare si doua parade excelente ale lui De Gea i-au impiedicat pe turci sa inscrie, pe cand in partea cealalta, United a risipit cateva ocazii bune. Cand li se leaga pasele, Valencia – Kagawa – van Persie fac niste triunghiuri irezistibile, si sper ca odata ce joaca mai mult impreuna sa li se lege tot mai des. Scholes e in continuare cel mai bun playmaker din lot de la distanta, pasele lui din mijlocul terenului orienteaza tot jocul in directia buna. Si m-am bucurat sa-l vad din nou pe teren pe Fletch, mi-a parut tare rau anul trecut cand n-a mai putut sa joace.
Urata sau nu, o victorie e o victorie, dar o sa fie nevoie de mai mult decat ce-am vazut in seara asta ca sa mergem departe in Champions League. 22:35

Niciun comentariu: