Un fleac, am imbatranit

Supravietuitorul (2008), Romania, regia: Sergiu Nicolaescu

Synopsis: In 1965, dupa 15 ani petrecuti in inchisorile comuniste, comisarul Moldovan fuge din tara si incepe sa participe la jocurile de ruleta ruseasca cu care se familiarizase in puscarie. Actiunea propriu-zisa a filmului incepe in 1978, "undeva in Europa"(locatia e neprecizata in film, dar exterioarele sunt din Praga si Bucuresti). Comisarul ajunge in oras la invitatia unei cunostinte vechi, atat din Bucurestiul interbelic cat si din inchisoarea Fagaras: Goldberg, patron de cazinou. Goldberg patroneaza, printre altele, un turneu de ruleta ruseasca (intr-un sistem original, cu cate doi duelisti), la care il invita pe comisar sa participe.
Comisarul ajunge in oras cu gandul sa distruga reteaua de jocuri ilegale a lui Goldberg, dar pana acolo e intampinat de mai multe suprize: prieteni vechi, dusmani vechi si o crima rezolvata dupa 30 de ani. Pe fondul asta, din flash-back-uri, e spusa si povestea Zarazei si a lui Cristian Vasile, asa cum apare in povestirea lui Cartarescu si in dosarele din arhiva politiei.

Povestea ar fi in regula, chiar foarte in regula, in schimb scenariul nu e tocmai ce-ar trebui sa fie. Nicolaescu incearca sa faca din Moldovan mai mult decat super-politistul din vechea serie, incearca sa-si transforme personajul intr-un supraom in care s-au insumat toate virtutile si care, desi sarit bine de 70 de ani, participa la urmariri pe acoperisuri, la impuscaturi in cimitire si, bineinteles, e la fel de ascutit la minte, moral, cinstit si incoruptibil ca intotdeauna. Pa langa asta, dusmanii lui sunt cu totii slabi de inger, neatenti, prosti tragatori, vulnerabili la santaj si multe altele. Si inca ceva ce comisarului i-a cam lipsit in seria veche: are noroc cu carul, felul de noroc care numai in filme se poate vedea. Doar pentru ca Zaraza spune ca n-o sa moara de glont, Moldovan supravietuieste tuturor probelor de ruleta ruseasca prin care trece, inclusiv 5 din 6 gloante in butoias de doua ori.
Si inca astea sunt cele mai putin grave, cele pe care conventiile cinematografice americane le acceptau frecvent in perioada careia Nicolaescu ii e tributar. Cea mai grava hiba a scenariului mi se pare relatia Moldovan-soferul de taxi, care nu se construieste in nici un fel pe parcursul filmului, ea exista pur si simplu si nu evolueaza deloc intre momentul in care cei doi se cunosc accidental si cel in care comisarul ii incredinteaza geanta cu 1 milion de dolari care n-are absolut nici o repercusiune asupra actiunii. Apoi, mai toate relatiile amoroase sunt cu totul necredibile, dar e de asteptat de la un film al lui Nicolaescu. Oricum, pe mine nu m-a convins nici Bogart in Casablanca.
Si mai sunt fel de fel de alte scapari maruntele, care-ar fi disparut la o revizuire a scenariului de catre un scenarist profesionist, asa cum nu stiu sa existe la ora asta in Romania.

Cea mai buna parte la filmul asta este bugetul. S-au cheltuit multi bani cu el, si asta se vede. Decoruri curate, frumoase, costume reusite, panorame generoase ale Pragai, inclusiv o secventa filmata din elicopter, un deliciu vizual din punctul asta de vedere.

Ilustratia e chiar draguta, momentele temporale sunt bine marcate de etalonaj, asa ca imaginea isi face treaba din punct de vedere narativ. Cele cateva inconsistente de lumina in scena impuscaturilor din cimitir sunt acceptabile.
Ce e rau in schimb, e folosirea mai mult decat excesiva (aproape exclusiva) a focalelor lungi si foarte lungi cand e vorba de comisar. Asta dauneaza filmului, chiar daca ajuta performanta lui Nicolaescu. Un regizor bun trebuie sa stie sa fie si altruist atunci cand trebuie.

Despre actori sunt relativ putine de spus, pentru ca Sergiu fura tot showul. Cele mai multe performante sunt in regula (in special in perioada '30-'40), dar nimeni nu beneficiaza de favoruri. Nici un prim-plan mai de Doamne-ajuta, nici o privire fixa sprijinita de muzica, doar intrare-replica-iesire, in cel mai pur stil teatral.
Doar cu goliciunea Ilenei Lazariuc e Sergiu ceva-ceva mai generos, dar asta pentru evidente ratiuni comerciale. De apreciat ca Ileana Lazariuc se descurca in regula chiar si in scenele cu haine pe ea.
Iar Sergiu e acelasi pe care-l stim de vreo 40 de ani deja. Prestatie decenta spre buna, fiecare replica sunand a sentinta sau a adevar universal chiar daca intreaba cat e ceasul.

In rest, efecte speciale bune, Patruleasa-Patruleasa, Lory canta aproape cat un concert intreg, sangele curge in valuri, si niste creieri pe pereti cum n-am mai vazut de pe vremea lui Nasul III.

Intr-o nota mai subiectiva, as adauga ca mie mi-a depasit asteptarile, dar asta poa' sa nu insemne neaparat ceva, intrucat oricum n-aveam asteptari prea mari. E un film decent, mai ales raportat la standarde europene/romanesti, placut fara sa fie extraordinar si cu siguranta o sa aiba mare priza la nostalgicii seriei vechi.
E bine ca pare sa beneficieze de un branding si de o promovare bune, stil Pro Tv. M-as bucura sa-l vad pe Sarbu implicandu-se mai mult in cinematografie.

Da, e adevarat, e un mega-elogiu al propriului ego imens pe care Nicolaescu si-l face, dar atata vreme cat n-o face pe banii mei, din punctul meu de vedere, pentru Mihai Viteazul si Osanda, merita si el Orient Expres si Supravietuitorul.