duminică, 11 decembrie 2011

Day tripper

Alta duminica lenesa, am dormit vreo doua ore peste ora de trezire. Afar e ceata si Londra a inceput in sfarsit sa fie friguroasa. Toata lumea pe aici se vaita de cat de frig este, eu imi aduc in continuare aminte ca in Romania era de acum doua luni mult mai frig decat aici. Inca nu se inregistreaza temperaturi sub 0, iarba e inca verde (incredibil cat de verzi si de curate reusesc sa se mentina pe aici spatiile verzi dimprejurul cladirilor), oamenii inca stau la terase, inca mai vad indivizi plimbandu-se pe strada in tricou. Pe strada mea cred ca e explicabil. Am vazut ieri, la interval de cateva secunde, un jamaican si un indian, mergand fiecare in treaba lui, amandoi in pantaloni scurti si in papuci. Provenind din tari unde minima anuala e pe la 20 de grade peste 0, probabil oamenii nu prea isi dau seama la ce folosesc chestiile astea groase, cu gluga si imblanite pe care le tot vad pe strazi.

Holborn si Covent Garden sunt chestiile pe care le-am bifat ieri. E foarte intortocheat construita Londra, stradute scurte, aproape nici o intersectie in unghi drept, si indiferent de cat de clara ti-ar fi directia spre destinatia, exista cate-o cladire care iti obtureaza vederea, cate-o mica intrare care nu exista pe harta si pe care e usor s-o confunzi c-o strada, cate o curba pe care-o face strada si care te face in permanenta sa te intrebi daca mai esti pe traseu. Cand m-am vazut cu Marius la Stratford, am hotarat sa merg pe jos de la Plaistow pana acolo, drumul parea scurt si relativ in linie dreapta. Bineinteles insa ca, indiferent ca intrarea la metrou e mare si marcata de litere metalice, tot ce se vedea in capatul lui West Ham Lane era Stratford Shopping Center, pe care a trebuit sa-l ocolesc o data pe dinauntru si o data pe dinafara pana sa gasesc statia.

Spre deosebire insa de Bucuresti, e mult mai greu sa te ratacesti in Londra. Fiecare statie de autobuz are o harta foarte detaliata a zonei, si o harta largita a obiectivelor mari dimprejur, iar auobuzele acopera literalmente tot orasul. Nu cred ca e posibil sa mergi pe jos mai mult de 5 minute in orice directie fara sa dai de o statie de autobuz. Poate doar in parcuri, dar evident, asta iese din discutie.

Covent Garden nu mi-a placut. E un soi de echivalent al pietei Matache din Bucuresti, asta e o paralela chiar interesant de facut. Arhitectonic, corpul principal al pietei nu mi se pare reprezentativ pentru zona sau pentru oras si e total nepractic pentru destinatia pe care o are acum, de galerie comerciala de suveniruri scumpe pentru turisti. Se vede insa grija cu care e intretinuta, felul in care incearca sa I se pastreze identitatea culturala, eforturile care se fac pentru ca genius loci (termen invatat de la Alexandra) sa fie conservat. Pe placuta in care se povesteste istoria locului, autoritatile locale au trecut cu multa mandrie si perioadele de restaurare prin care a trecut cladirea, si numele celor care-au avut ideea sa faca asta.

Cand s-a dat in folosinta pasajul Basarab, Oprescu a avut grija sa puna bannere din plastic in care sa-l injure pe Basescu si, indirect, sa se promoveze pentru viitoarele alegeri, care nu vin niciodata prea tarziu. E drept ca politicienii nostri (cel putin covarsitoarea lor majoritate) nu-si merita numele inscris in marmura, da e surprinzator ca nici macar nu-I duce mintea sa-si doreasca asa ceva. Ziua de azi e tot ce exista, o maxima destul de buna pentru o scoala filosofica importanta, dar o filosofie pe care nu se pot construi natiuni.

In apropiere de Holborn, mergand spre o cladire luminata frumos (un hotel, aveam sa aflu), am vazut o statuie a lui Bunyan, despre care am tot spus ca ma intereseaza de cand cu Etica Protestanta a lui Weber si a carui The Pilgrim’s Progress e foarte sus in lista mea de lecturi. Inca n-am ajuns la St. Paul’s, desi am trecut foarte aproape de ea si desi am vazut-o de la distanta de vreo 3 ori deja. Mi se oare ca e un fel de casa a poporului, se face remarcata cam din orice punct al orasului daca ai vizibilitate suficient de buna. Bine ca ei au o catedrala. Noi avem palatul lui Ceausescu. Branding de tara. 09:48

2 comentarii:

Anglofil spunea...

Vasazica, please mind the gap...

Scurt pe doi, cateva recomandari care-mi vin in cap:

- Foyle's din Charing Cross e mama librariilor din toata lumea

- tot apropo de carti, sfatul meu e sa bantui Oxfam-urile si celelalte magazine tip charity. Iei calitate cu 3-4 pounds.

- majoritatea obiectivelor bine-stiute nu-s cine stie ce. Eye-ul e exceptia, face toti banii. Dar mai stai pana-n primavara.

- du-te la o piesa de teatru/musical, dar uita-te la reviewuri inainte.

- du-te pe Craven Cottage si pe Wembley, la ambele gasesti bilete relativ usor pe ticketmaster.

- cea mai buna pizza din lume, hands down, e la Franco Manca. Si la Nando's-uri se mananca bine.

- strica o duminica in primavara pe Richmond Park. E cam cat tot Drumul Taberei.

Anyway, ma bucur pt tine, multa bafta la gasit job si ce mai ai tu nevoie acolo! E un pic overwhleming in primele saptamani, dar dupaia schimbi autobuzele de parca te-ai nascut acolo.

Cele bune!

Era sa uit - daca te duci la vreun meci si ai chef de scris, da-mi un semn.

Leo spunea...

Multumesc pentru urari si pentru recomandari, Alex.

De prin Londra, cu Fulham cred sa am cele mai mari afinitati, si asta in principal datorita stadionului, care imi place foarte tare. Am incercat sa au bilet pt meciul cu United de pe 21, dar erau sold out din noiembrie.

O sa te anunt cand incep sa merg pe stadioane (stau la doi pasi de Upton Park, posibil sa incep de aici), desi nu sunt sigur daca vreau sa fim colaboratori sau concurenti. :P

Numai bine!