Costa Rica - Grecia 1-1 (5-3 pen.)
In ciuda lungii istorii pe care o au impreuna, se pare ca totusi Dumnezeu nu e grec. Are in schimb un acut simt al umorului, pentru ca tocmai pe Theofanes [Zakis] l-a ales sa arate asta. Theofanis inseamna "aparitia lui Dumnezeu" sau "Dumnezeu s-a aratat", numai ca s-a aratat costaricanilor catolici care i s-au rugat lui imediat de cum au simtit ca propriile forte incep sa-i lase. Pentru greci, mari cultivatori de zeitati in antichitate, zeita Fortuna a avut o scurta aparitie in ultimul minut al meciului, si ma intreb cat de intamplator e ca pe tricoul celui care a egalat scria Sokratis. Nu e o referinta la finala mondialului de filosofie a Pythonilor, dar cred ca ar fi bucurosi s-o inventeze. Trecand de latura epopeica a meciului, sunt multe lucruri care mi-au placut la ambele parti si la fel de multe care mi-au displacut. S-a intamplat, si nu e prima oara la mondialul asta, sa nu pot sa ma decid unde imi stau simpatiile. Aveam pe de o parte o selectionata costaricana care a sfidat sortii ca sa castige ceea ce parea a fi cea mai dificila grupa si si-a inventat astfel o poveste frumoasa. "The braver the bull the better the bull fight" a spus antrenorul lor, Jorge Luis Pinto, despre grupa cu Uruguay, Anglia si Italia. Meciul asta le punea insa in fata un taur nu prea curajos, cam batran si buimacit de faptul ca a ajuns pana aici. Nu era de asteptat asadar o corrida prea grozava. De la greci insa am ajuns sa ma astept la orice. Cumva, intr-un fel sau altul, se strecoara. De obicei jucand prost si asteptand ca adversarii sa moara de plictiseala. Cam asa s-a intamplat si astazi. Ruiz a reusit sa deschida scorul pentru Cota Rica dupa un sut pe care l-a gresit ingrozitor, dar abia 20 de minute mai tarziu, cand s-au aflat in superioritate numerica, grecii au inceput sa joace intr-adevar pozitiv. E adevarat, raportul suturilor pe poarta in prima repriza e 4-0 pentru greci, dar n-au aratat ca o echipa capabila sa marcheze de 4 ori. Niciuna dintre echipe nefiind obisnuita sa porneasca din postura de favorita, s-au asteptat una pe alta. Si abia dupa cartonasul rosu primit de Duarte (cam dur dupa parerea mea, dar binevenit pentru rebalansarea jocului) grecii au inceput sa realizeze ca sunt in criza de timp si ca treuie sa atace. Si pana la urma greseala a venit, din partea unui altfel excelent Keylor Navas, care a aruncat o minge perfecta in picioarele lui Papastathopoulos pentru sutul egalizator. In minutul 90, dar se pune tot de 1. Aceeasi dominare sterila a unei Grecii cu 5 atacanti in teren in reprizele de prelungire, dar poate doar o ocazi de speriat. Iar la penaltiuri, puteau la fel de bine sa dea cu zarul. Mi-a placut foarte mult primul penalty grecesc, al lui Mitroglou, cu mult ange rece si inainte si dupa. Si toate cele 9 penaltiuri au fost bune, inclusiv cel ratat, dar asa e jocul: se joaca pana cand cineva pierde. E regretabil ca in Atena nu se mai sarbatoreste nimic in seara asta, dar pun pariu ca in San Jose va fi o noapte lunga. Visul mondial al costaricanilor continua, cel putin pana sambata, cand vor cu ochii de Olanda lui van Gaal, the Dream Catcher.
Olanda - Mexico 2-1
Cum au aratat mai devreme, olandezii se lasa greu impresionati de povesti frumoase. Neinvinsi in grupe, mexicanii sperau sa gaseasca cumva antidotul pentru portocala mecanica dar se pare ca - poate din cauza celor doua pauze de hidratare - au avut exces de vitamina C astazi. Aici a fost clar: am tinut cu Olanda, m-am intristat putin la golul lui Dos Santos, imediat dupa ce am reusit sa trec peste cat de frumos a fost sutul, si chiar m-am speriat putin cand am intrat in ultimele 10 minute si Mexic avea in continuare 1-0. Olandezii n-au nici o doamna grasa in echipa, dar stiu ca nu e nimic terminat pana cand nu canta una din cele doua cantarete chele: Robben sau Sneijder. Iar cu doua minute inainte de final cei doi au fost in centrul actiunii, cu cornerul lui Robben deviat intr-un final pana la linia de 16, de unde sutul lui Sneijder a aruncat mingea in poarta fara a-i mai da sansa lui Ochoa sa-i exaspereze pe batavi. Am stiut in momentul ala ca Mexicul iese, dar nu mi-am imaginat ca asa de repede. De la un fundas cu experienta lui Rafa Marquez ma asteptam mult mai mult decat un fault in careu in ultimul minut. Dar faultul a fost pe cat de stupid, pe atat de incontestabil iar penaltyul pe cat de crud, pe atat de cinstit. Iar un atacant atat de oportunist ca Huntelaar n-avea cum sa rateze sansa asta. N-am mai fost nevoie de alte 30 de minute inutile si de eventuale lovituri de departajare pe care Ochoa le-ar fi putut incurca. S-a rezolvat in 90 de minute plus Fergie time: Olanda merge mai departe si va infrunta cea mai slaba echipa din ultimele 8. Ma intreb cum o sa iasa.
Brazilia - Chile 1-1 (3-2 pen.)
Primul sfert de finala, decis ieri, avea sa fie in totalitate sud-american. Nu inteleg de ce opinia publica se arata dezamagita de evolutia acestei echipe a Braziliei care pana acum e in totalitate in grafic si cu sanse reale de a castiga trofeul. Da, chile a egalat dupa 15 minute, a avut o bara periculoasa cu 3 minute inainte de final si i-a hartuit putin pe Celecao, dar pana la urma asta e cupa mondiala: nici un meci nu e usor si oricine a ajuns pana in stadiul asta a fost suficient de testat. Din nou, fiind vorba de penaltyuri elementul de risc e intotdeauna substantial, dar spre deosebire de penaltyurile de astazi, ieri presiunea a fost mult mai mare pe chilieni. O datat din partea publicului, apoi datorita faptului ca Julio Cesar e mult mai experimentat decat Claudio Bravo, portarul chilian. Nu-mi dau seama de ce brazilienii au ratat atat de mult, si chiar m-am speriat cand am vazut ca Neymar va executa al cincilea penalty, vazandu-l cu crampe dupa 90 de minute de joc. Dar e ceva stofa de fotbalist in picioarele alea, si nesansa s-a spart de data asta in capul nefericitului Jara, care a ratat decisiv ultimul penalty. Are o alcatuire ciudata Brazilia 2014, cu atacul condus de un atacant care era in voga acum 4 ani si unul care era in voga acum 8. Si in continuare imi scapa ce e asa bun la Neymar incat sa-l izoleze pe Oscar intr-o banda din care nu se vede prea des in joc. Dar pana acum rezultatele le-au avut si chiar daca vor fi testati ceva mai zdravan de columbia, eu ii vad deja in semifinale.
Columbia - Uruguay 2-0
Asta a fost sfertul cu cea mai putin istorie de pana acum. Cu probleme de PR mai mari decat cele fotbalistice, uruguayenii au semanat mult mai tare cu echipa invinsa de Costa Rica cu 3-1 decat cu cea care a batut Anglia si Italia. Columbienii - pe care i-am vazut relativ putin pana acum si care imi sunt asadar in mare parte cantitate necunoscuta - au parut sa aiba meciul in mana de la cap la coada. Si da, al doilea gol al lui Jamie Rodriguez a fost super-spectaculos, in rand cu al lui Cahill impotriva Olandei si primul al lui RvP impotriva Spaniei, dar in afara lui n-o sa se mai vorbeasca prea mult de meciul asta. Inca o data, imi pare rau pentru Oscar Tabarez, managerul uruguayian, dar sper ca in 4 ani sa puna pe picioare o echipa doar un pic mai competitva decat asta. Impresia pe care mi-a lasat-o Uruguayiul a fost ca sunt la un pas de ce trebuie se fie.
Asta a fost weekendul de fotbal si, pentru ca tot e centenarul primului razboi mondial, o sa vedem maine seara un scenariu parca abia venit din 1914: Franta si Germania, puterile centrale, disecand Africa.
luni, 30 iunie 2014
duminică, 29 iunie 2014
Stadiu final
Cat despre Suarez, cazul lui merita analizat psihologic si sociologic. Psihologic, pentru ca e clar ca omul nu-si poate controla anumite impulsuri. Sociologic, pentru ca reactia lumii la muscatura din umarul lui Chiellini e mult mai interesanta decat muscatura insasi. In presa engleza Suarez a fost, evident, demonizat instantaneu, dar asta e lucrul la care presa engleza se pricepe cel mai bine. Dupa cum vad eu problema, pedeapsa e intru totul cinstita: 4 luni afara din fotbal si 10 meciuri ale nationalei. Pentru ca da, e un gest complet nesportiv si care n-are ce cauta pe un teren de fotbal (sau pe un ring de box, Mike Tyson) si e recidiva. In acelasi timp insa, consecintele accidentului sunt relativ mici, iar Chiellini a putut sa continue meciul imediat, chiar fara sa aiba nevoie de ingrijiri medicale. Totul e bine asadar, mai putin pentru Suarez, pe care incidentul asta il va urmari probabil mult dpa sfarsitul carierei. In 2010, la hentul din ultimul minut impotriva Ghanei am fost 100% cu el, dar acum inclusiv propriului lui antrenor i-a fost destul de greu sa zica ceva pertinent in apararea lui.
A fost, in acelasi timp, Anglia-Costa Rica 0-0, dar refelectarea lui in presa internationala ii spune in totalitate povestea: meciul care n-a contat.
In grupa C, una din cele mai putin competitive, cu Columbia deja calificata si Japonia avand nevoie de un miracol ca sa mearga mai departe, ivorienii isi aveau soarta in mana: conditia era sa nu piarda in fata Greciei, iar soarta le-ar fi pus in fata Costa Rica, o echipa care a jucat bine, dar tot un prospect generos intr-o grupa cu Anglia si Italia. Vorbesc de greci ca si cum n-ar fi fost acolo, dar asta pentru ca in materie de fotbal nationala elena a fost foarte zgarcita. Norocosi sa ajunga la turneul final, aruncati intr-o grupa relativ usoara, cu aceeasi echipa imbatranita cu care au reusit miracolul din 2004, imi imaginez ca putina lume a pariat pe o victorie a lor impotriva Coastei de Fildes. Si totusi, un contraatac venit de nicaieri, trei pase si un sut bun al lui Samaris cu putin inainte de pauza i-a pus pe baietii lui Santos pe locul 2 in grupa, cel putin temporar. Dupa pauza, ivorienii n-au presat pe cat de tare m-as fi asteptat de la o echipa care are nevoie de un gol ca sa intre intre primele 16 din lume, dar tot au reusit sa egaleze dupa 20 de minute. Socoteala incheiata? Teme-te de greci chiar si cand joaca prost, si Sio a aflat asta pe pielea lui. Penalty in ultimul minut, ce fel mai bun de a merge mai departe? Si ce trebuie sa fie acum in sufletul lui Sio, neferictul fundas care a faultat in careu in ultimul minut si si-a tradat involuntar coechipierii si fanii din tara lui? Vom avea astazi Costa Rica - Grecia in optimi, cum suna asta?
Miercuri si joi n-am vazut mult fotbal pe motive de Wimbledon. Am compensat cu un exces de tenis, iar cele 8 meciuri pe care le-am ratat n-au oferit suprize prea mari. Imi pare rau ca Iran n-a mers mai departe, mi-a placut meciul lor impotriva Argentinei. Jocul rezultatelor i-a ajutat si el, dar n-au fost capabili sa se ajute singuri si sa invinga o echipa a Bosniei care a dezamagit la mondial. Argentina si Nigeria merg mai departe, cele mai bine doua cotate echipe si ultima speranta a fotbalului african, Nigeria. Bine, da, si Algeria e in Africa, dar Algeria e o echipa araba mult mai mult decat e africana. Si da, s-au descurcat minunat, au pierdut nedrept si la limita in fata Belgiei si au reusit sa tina piept Rusiei, dar in optimi ii asteapta Germania. Nici Nigeria n-are o viata mult mai roza, vor trebui sa treaca de o echipa a Frantei care a dat 8 goluri in primele doua meciuri. In grupa lor, in ciuda unei victorii cu 3-0, elvetienii dau impresia ca mai degraba s-au strecurat in ultimele 16. Vom vedea in meciul impotriva Argentinei daca e asa sau nu.
In grupa G, de la Germania, jocurile au cam fost facute in primele doua runde. SUA merge mai departe pe buna dreptate, desi Ghana pare cea mai nedreptatita dintre cele 16 echipe care se intorc acasa. Iar Portugalia, ca si Ghana, a pierdut calificarea in primul meci, care a contat mai mult decat credeau la inceputul turneului.
Am vazut deja primele doua meciuri ale rundei eliminatorii, dar voi vorbi despre ele sper deseara, din ratiuni de organizare a blogului. Acum nu conteaza, dar in 4 ani o sa-mi fie probabil mai usor.
marți, 24 iunie 2014
Never Ghana give you up
Weekendul a fost plin de fotbal de calitate. Mi-a placut cum iranienii au rezistat tot meciul in fata Argentinei si au avut cele mai mari ocazii de a marca. Un meci asa de frumos trebuia, evident, sa fie stricat de jumatate-de-om, Lionel Messi, piticul porno al fotbalului. Ca sa fiu in totalitate cinstit fata de el, golul a fost o constructie individuala si a venit dupa un sut remarcabil. Daca Messi are vreo calitate de orice fel, trebuie ca asta sa fie sutul lui puternic si plasat, de o maniera aproape de fotbalul clasic. Nu mi-l face mai simpatic, insa. Mi-ar fi placut ca Iranul sa mearga mai departe. Dupa cum stau lucrurile in momentul asta, sanse mai au, dar trebuie sa-i bata pe bosniaci si sa spere la un ajutor din partea Argentinei, care deja are primul loc in grupa asigurat. E dificil, dar ar fi o poveste frumoasa.Si mi se pare ca din grupa asta Iranul mai degraba decat Nigeria merita sa se califice. Persanii sunt o prezenta mai exotica la cupa mondiala si nu au trecut niciodata de primul tur, in timp ce vulturii negrii au un blazon de aparat, iar aceasta echipa nu s-a ridicat la standardul asteptat. Meciul lor cu Bosnia a fost o victorie chinuita si la limita si in general un fotbal relativ scremut, nespectaculos.
In coltul opus am avut sambata in prime-time Germania-Ghana, cel mai frumos meci al mondialului de pana acum. A fost, daca nu prima data, una din foarte putinele dati in care am incurajat cu toata sinceritatea ambele parti si (sunt aproape sigur), primul meci pe care l-am vazut la care sa urlu de bucurie indiferent de poarta golului. M-am bucurat enorm pentru Mirko Klose care e acum la doar un gol distanta de a deveni cel mai bun marcator al turneelor finale, si cred c-o merita din plin. Fara sa aiba stralucirea lui Ronaldo, Klose a stralucit prin constanta si s-a dovedit poacher-ul de serviciu al nationalei Germaniei la ultimele 3 mondiale. Iar Ghana vor castiga multi fani cand vor pleca acasa cu fruntea sus pentru ca Germania n-a reusit sa-i invinga. As zice ca dintre cele 16 echipe care vor fi eliminate, ghanezii vor fi cei mai merituosi. In acelasi timp, tind sa fiu de acord cu Seedorf care a spus ca detaliile insignifiante ca efortul prea mare consumat in timpul celebrarii celui de-al doilea gol au permis nemtilor sa nu piarda meciul
Mizez pe plecarea ghanezilor pentru ca si americanii au jucat grozav in cele doua meciuri de pana acum, si sunt convins ca vor continua de aceeasi maniera impotriva Germaniei. Portughezii in schimb sunt o rusine pentru mondialul asta si chiar daca s-ar fi intors acasa cu 0 puncte, tot ar fi fost mai mult decat meritau. Ronaldo a renuntat aproape complet la fotbal in favoarea numerelor de pantomima si actorie. Ii sta foarte bine la Real Madrid, ferchezuit, dat cu gel si purtand un tricou alb imaculat. Doar ca in fotbal, uneori, trebuie sa dai goluri.
Daca trec de grupa, americanii au o sansa buna sa mai mearga un tur, pentru ca soarta le va scoate in fata Belgia, care va castiga o grupa nedrept de usoara. Rusia si Coreea de Sud nu merita sa mai zaboveasca prea mult prin Brazilia, iar algerienii, in ciuda impresionanatei victorii impotriva Coreei, n-o sa fie sub nici o forma un adversar de talia Germaniei.
Iar incepand de astazi incepem sa avem deznodaminte. Ca intr-o piesa de teatru elisabetan, cu multe personaje, sau ca intr-o farsa cu multe intrari si iesiri, cu masti si identitati incurcate, povestile ajung in sfarsit la final. Grupa A era destul de clara dupa primele doua runde. Posibil ca chilienii sa fi sperat la un posibil prim loc ca sa evite Brazilia, dar olandezii nu sunt genul care sa faca favoruri (vezi v. Romania 2008 sau v. Ungaria 2014). Spaniolii au reusit in sfarsit sa castige un meci tocmai cand nu mai era cazul. Australienii au jucat cu mult suflet in primele doua meciuri si in ambele au pierdut oarecum la limita si oarecum nemeritat. Ar fi fost frumos pentru ei sa se intoarca acasa cu un scalp de gigant, iar pentru spanioli oricum rezultatul nu mai conta. Dar si asta tine tot de experienta, socceroos au fost mai distrusi psihic decat spaniolii desi aveau mult mai putine motive.
Oarecum la fel au stat lucrurile cu primul loc din grupa B, brazilienii indeplinind mai mult o formalitate prin aceea ca au intrat pe teren impotriva Camerunului. Acesti portughezi ai Africii si-au facut si ei de ras istoria fotbalistica si mostenirea fratilor Biyik sau a lui Roger Milla din Italia '90.
Celalalt meci insa, Mexic-Croatia, avea miza imensa a locului 2 si a calificarii mai departe. Daca punem lucrurile in perspectiva, asta inseamna de fapt ca cele doua echipe s-au luptat pentru onoarea de a fi batute de Olanda in turul urmator. Dar faptul ca mexicanii aveau si posibilitatea egalului i-a ajutat enorm. In atitudine daca nu in stil. Pentru ca n-au jucat cu 10 oameni in spatele mingi. Mexicul a jucat un fotbal pozitiv si au avut cele mai clare ocazii chiar si in prima repriza, in ciuda unui inceput furtunos al croatilor. Cat despre croati, in repriza a doua au inceput sa se crispeze si sa se descopere tot mai mult, iar dupa ce mexicanii au inscris cu mai putin de 20 de minute ramase de jucat, baietii lui Niko Kovac au cedat complet, pana in punctul in care, la 3-0, mexicanii visau sa castige grupa. Mexico-Chile suna mult mai accesibil decat Mexico-Olanda, in timp ce Brazilia-Olanda ar fi scapat restul echipelor de un adversar periculos. N-a fost sa fie, ultimul gol al brazilienilor i-a scapat pe nord-americani de grijile primului loc, dar nu si de bucuria calificarii in faza eliminatorie. Ma bucur ca Chicarito si-a trecut si el numele pe lista de marcatori, inmultind jucatorii lui United care au inscris la Mondial. La fel si Mata, care a demonstrat ca ar fi meritat sa joace mai mult si ca ceva mai multa incredere in el din partea lui Del Bosque ar fi scapat poate Spania de rusinea pe care va trebui s-o sufere cel putin inca 2 ani de acum.
Maine eu pariez pe un egal plictisitor intre Italia si Uruguay, cu Costa Rica castigand grupa. Cat despre Grupa C, nu prea conteaza, le vad pe ambele (Columbia si Coasta de Fildes, probabil) iesind in turul urmator. Dar Italia-Uruguay ar putea si sa fie un meci de referinta. E de urmarit, chit ca toata suflarea insulara o sa fie cu ochii pe ultimul joc al rusinii lor nationale. Din motive care imi scapa.
In coltul opus am avut sambata in prime-time Germania-Ghana, cel mai frumos meci al mondialului de pana acum. A fost, daca nu prima data, una din foarte putinele dati in care am incurajat cu toata sinceritatea ambele parti si (sunt aproape sigur), primul meci pe care l-am vazut la care sa urlu de bucurie indiferent de poarta golului. M-am bucurat enorm pentru Mirko Klose care e acum la doar un gol distanta de a deveni cel mai bun marcator al turneelor finale, si cred c-o merita din plin. Fara sa aiba stralucirea lui Ronaldo, Klose a stralucit prin constanta si s-a dovedit poacher-ul de serviciu al nationalei Germaniei la ultimele 3 mondiale. Iar Ghana vor castiga multi fani cand vor pleca acasa cu fruntea sus pentru ca Germania n-a reusit sa-i invinga. As zice ca dintre cele 16 echipe care vor fi eliminate, ghanezii vor fi cei mai merituosi. In acelasi timp, tind sa fiu de acord cu Seedorf care a spus ca detaliile insignifiante ca efortul prea mare consumat in timpul celebrarii celui de-al doilea gol au permis nemtilor sa nu piarda meciul
Mizez pe plecarea ghanezilor pentru ca si americanii au jucat grozav in cele doua meciuri de pana acum, si sunt convins ca vor continua de aceeasi maniera impotriva Germaniei. Portughezii in schimb sunt o rusine pentru mondialul asta si chiar daca s-ar fi intors acasa cu 0 puncte, tot ar fi fost mai mult decat meritau. Ronaldo a renuntat aproape complet la fotbal in favoarea numerelor de pantomima si actorie. Ii sta foarte bine la Real Madrid, ferchezuit, dat cu gel si purtand un tricou alb imaculat. Doar ca in fotbal, uneori, trebuie sa dai goluri.
Daca trec de grupa, americanii au o sansa buna sa mai mearga un tur, pentru ca soarta le va scoate in fata Belgia, care va castiga o grupa nedrept de usoara. Rusia si Coreea de Sud nu merita sa mai zaboveasca prea mult prin Brazilia, iar algerienii, in ciuda impresionanatei victorii impotriva Coreei, n-o sa fie sub nici o forma un adversar de talia Germaniei.
Iar incepand de astazi incepem sa avem deznodaminte. Ca intr-o piesa de teatru elisabetan, cu multe personaje, sau ca intr-o farsa cu multe intrari si iesiri, cu masti si identitati incurcate, povestile ajung in sfarsit la final. Grupa A era destul de clara dupa primele doua runde. Posibil ca chilienii sa fi sperat la un posibil prim loc ca sa evite Brazilia, dar olandezii nu sunt genul care sa faca favoruri (vezi v. Romania 2008 sau v. Ungaria 2014). Spaniolii au reusit in sfarsit sa castige un meci tocmai cand nu mai era cazul. Australienii au jucat cu mult suflet in primele doua meciuri si in ambele au pierdut oarecum la limita si oarecum nemeritat. Ar fi fost frumos pentru ei sa se intoarca acasa cu un scalp de gigant, iar pentru spanioli oricum rezultatul nu mai conta. Dar si asta tine tot de experienta, socceroos au fost mai distrusi psihic decat spaniolii desi aveau mult mai putine motive.
Oarecum la fel au stat lucrurile cu primul loc din grupa B, brazilienii indeplinind mai mult o formalitate prin aceea ca au intrat pe teren impotriva Camerunului. Acesti portughezi ai Africii si-au facut si ei de ras istoria fotbalistica si mostenirea fratilor Biyik sau a lui Roger Milla din Italia '90.
Celalalt meci insa, Mexic-Croatia, avea miza imensa a locului 2 si a calificarii mai departe. Daca punem lucrurile in perspectiva, asta inseamna de fapt ca cele doua echipe s-au luptat pentru onoarea de a fi batute de Olanda in turul urmator. Dar faptul ca mexicanii aveau si posibilitatea egalului i-a ajutat enorm. In atitudine daca nu in stil. Pentru ca n-au jucat cu 10 oameni in spatele mingi. Mexicul a jucat un fotbal pozitiv si au avut cele mai clare ocazii chiar si in prima repriza, in ciuda unui inceput furtunos al croatilor. Cat despre croati, in repriza a doua au inceput sa se crispeze si sa se descopere tot mai mult, iar dupa ce mexicanii au inscris cu mai putin de 20 de minute ramase de jucat, baietii lui Niko Kovac au cedat complet, pana in punctul in care, la 3-0, mexicanii visau sa castige grupa. Mexico-Chile suna mult mai accesibil decat Mexico-Olanda, in timp ce Brazilia-Olanda ar fi scapat restul echipelor de un adversar periculos. N-a fost sa fie, ultimul gol al brazilienilor i-a scapat pe nord-americani de grijile primului loc, dar nu si de bucuria calificarii in faza eliminatorie. Ma bucur ca Chicarito si-a trecut si el numele pe lista de marcatori, inmultind jucatorii lui United care au inscris la Mondial. La fel si Mata, care a demonstrat ca ar fi meritat sa joace mai mult si ca ceva mai multa incredere in el din partea lui Del Bosque ar fi scapat poate Spania de rusinea pe care va trebui s-o sufere cel putin inca 2 ani de acum.
Maine eu pariez pe un egal plictisitor intre Italia si Uruguay, cu Costa Rica castigand grupa. Cat despre Grupa C, nu prea conteaza, le vad pe ambele (Columbia si Coasta de Fildes, probabil) iesind in turul urmator. Dar Italia-Uruguay ar putea si sa fie un meci de referinta. E de urmarit, chit ca toata suflarea insulara o sa fie cu ochii pe ultimul joc al rusinii lor nationale. Din motive care imi scapa.
sâmbătă, 21 iunie 2014
Italy, Italy lama sabachthani?
Am aflat raspunsul la intrebarea de aseara. Romania nu e la mondial pentru ca daca ar fi fost ar fi reusit cumva - nu stiu cum - sa faca o figura chiar mai proasta decat Grecia. Ma batea intr-o vreme sa vad un derby intre Cimentul Fieni si Building Vanju Mare. N-am apucat, dar Japonia-Grecia de aseara mi-a dat o idee aproximativa de nivelul fotbalului de la un asa nivel.Ar fi in acelasi timp o minune si o rusine daca vreuna din cele doua se califica din grupa.
Meciurile de astazi in schimb au fost superbe, ambele.
Costa Rica... ce stiu eu despre Costa Rica? Capitala la San Jose, am invata asta in liceu. E in partea continentala a Americii Centrale cu deschidere la Pacific, am invatat asta cand cercetam geografia zonei, tot cam pe atunci. Adresele din Costa Rica se dau ca intersectie de strazi si cladirile n-au numere, am invatat asta cand studiam registre comerciale la Conectys. Il tin minte pe Conejo, care in Italia '90 a facut minuni in poarta si a fost nevoie sa se accidenteze ca sa-i bata cineva pe costaricani. In 2006 imi amintesc foarte bine meciul de deschidere in care Costa Rica a pierdut 2-4 in fata Germaniei lui Lahm si Klose, dar in care Paul Wanchope a tinut piept de unul singur Nationalmannschaft-ului si a reusit sa dea doua goluri unei aparari de speriat, cu Metzelder si Mertesacker.
Dar de data asta costaricanii nu mai sunt one-trick pony, n-au nici un jucator vedeta (cel mai cunoscut e Bryan Ruiz, care tocmai a fost pus pe liber de o echipa retrogradata din Premier League), dar se pare ca au in schimb o echipa-vedeta. Faptul ca i-au batut pe italieni azi ma face sa cred ca de fapt uruguayenii nu joaca asa slab pe cum credeam (pentru ca i-a batut Costa Rica) si ca italienii nu joaca asa bine pe cum credeam (pentru ca au batut Anglia). Interesant ca Italia si Uruguay raman sa se bata pe viata si pe moarte in ultimul meci. In mod normal ar trebui sa fie un meci delicios pentru neutri, dar stiindu-i pe italieni o sa se termine probabil 0-0. Iar daca vreun non-costarican credea inainte de mondial ca central-americanii or sa se califice din grupa asta, omul ala isi merita cu prisosinta banii pe care sper ca i-a castigat la pariuri.
Elvetia-Franta se anunta un meci echilibrat. N-a fost. A fost in schimb arhi-spectaculos, cu francezii inscriind din toate pozitiile numai din penalty nu. Si niciodata nu au fost mai literale vorbele "bine c-a oprit arbirul meciul, altfel le mai dadeau" pentru ca Benzema efectiv le-a mai dat unul imediat dupa fluierul final. Mi s-a parut crud ca i-au anulat golul si in tot cazul slab arbitraj pentru ca a oprit atacul.
Franta, candidata serioasa sa castige Mondialul? Naiba mai stie... Stiu doar ca mondialul asta arata exact cum ar trebui sa arate: imprevizibil, cu multe goluri si cu Spania devreme acasa. Ma duc sa vad Honduras-Ecuador si sa vad daca se confirma ca asta e cel mai putin sclipicios meci al turneului, sau daca si grupa asta ne mai rezerva ceva surprize.
Meciurile de astazi in schimb au fost superbe, ambele.
 |
| Luis Conejo, 1990 |
Dar de data asta costaricanii nu mai sunt one-trick pony, n-au nici un jucator vedeta (cel mai cunoscut e Bryan Ruiz, care tocmai a fost pus pe liber de o echipa retrogradata din Premier League), dar se pare ca au in schimb o echipa-vedeta. Faptul ca i-au batut pe italieni azi ma face sa cred ca de fapt uruguayenii nu joaca asa slab pe cum credeam (pentru ca i-a batut Costa Rica) si ca italienii nu joaca asa bine pe cum credeam (pentru ca au batut Anglia). Interesant ca Italia si Uruguay raman sa se bata pe viata si pe moarte in ultimul meci. In mod normal ar trebui sa fie un meci delicios pentru neutri, dar stiindu-i pe italieni o sa se termine probabil 0-0. Iar daca vreun non-costarican credea inainte de mondial ca central-americanii or sa se califice din grupa asta, omul ala isi merita cu prisosinta banii pe care sper ca i-a castigat la pariuri.
Elvetia-Franta se anunta un meci echilibrat. N-a fost. A fost in schimb arhi-spectaculos, cu francezii inscriind din toate pozitiile numai din penalty nu. Si niciodata nu au fost mai literale vorbele "bine c-a oprit arbirul meciul, altfel le mai dadeau" pentru ca Benzema efectiv le-a mai dat unul imediat dupa fluierul final. Mi s-a parut crud ca i-au anulat golul si in tot cazul slab arbitraj pentru ca a oprit atacul.
Franta, candidata serioasa sa castige Mondialul? Naiba mai stie... Stiu doar ca mondialul asta arata exact cum ar trebui sa arate: imprevizibil, cu multe goluri si cu Spania devreme acasa. Ma duc sa vad Honduras-Ecuador si sa vad daca se confirma ca asta e cel mai putin sclipicios meci al turneului, sau daca si grupa asta ne mai rezerva ceva surprize.
vineri, 20 iunie 2014
Chile con carne
Devine pe zi ce trece mai interesant mondialul asta, iar de 24 de ore rad incontinuu cand ma gandesc la rezultate. Evident, Spania... Treaba e asa: nu-mi pasa ca schimba generatia, ca n-au luat meciurile in serios, ca a fost cam ploioasa vremea vara asta... esential e ca pleaca acasa, iar treaba asta ma bucura foarte.
Dar sa le luam in ordine: nu ma asteptam ca mexicanii sa reziste brazilienilor, dar bravo lor ca au facut-o. Imi amintesc un Brazilia-Mexic de acum vreo 10 ani, poate mai mult, in care brazilienii, pe vremea aia cu Ronaldo in teren, conduceau cu 3-0 dupa 20 de minute, iar mexicanii erau toti transpirati si terminati. Transpirati si terminati au fost si acum, dar Ochoa a scos tot. Rezultatul asta nu modifica prea mult dinamica grupei, doar da Mexicului posibilitatea egalului in meciul decisiv pentru locul 2, cu Croatia. Si ceva imi spune c-or sa profite din plin de sansa asta. La o adica, daca Neymar n-a putut, de ce-ar putea Madzurkic?
Cat despre Camerun, isi merita soarta. Cat de departe e echipa asta de necunoscutii care au speriat lumea in Italia in 1990! Multi spectatori si-l amintesc pe Roger Milla dupa mai bine de 20 de ani, dar s-ar putea ca nimeni sa nu mai tine bine minte cine e Assou-Ekoto in 2-3 ani. Asta pentru ca salariile umflate pe care le iau de la cluburile bogate din Europa i-au facut pe camerunezi sa piarda orice fel de respect pentru joc. Si ma indoiesc ca vreun antrenor intreg la minte va mai vrea sa lucreze cu Assou-Ekoto odata ce vede scenele in care se ia la hartza cu propriul fundas central. Pacat de Volker Finke, e un antrenor bun si merita o echipa mai serioasa.
In grupa H, spuneam ca Russia va avea un cuvant important de spus. Meciul lor cu Coreea de Sud a tinut sa ma infirme. A fost probabil cel mai slab calitativ fotbal de la Mondialul asta. Acum vreo 3 ani Akinfeev era pe lista de posibili inlocuitori ai lui van der Sar la United. Niciodata n-am fost mai bucuros ca alaltaieri seara ca nu s-a intamplat asa. Incredibil cat de multe gafe a facut, si ar trebui sa-si asume toata vina pentru ca echipa lui a pierdut 2 puncte. Care echipa n-a facut oricum prea multe ca sa castige 3. Mi-ar placea ca din grupa asta sa mearga mai departe Belgia si Algeria, si probabil asa o sa se intample daca toate echipele joaca la fel ca in primul meci.
Din grupa B, Spania merge acasa spre bucuria tuturor iubitorilor de fotbal vaccinati anti-Barcelona, dar imi pare rau ca prea brusca lor decadere o sa eclipseze evolutia australienilor. The socceroos au jucat bine in ambele meciuri de pana acum si nu meritau sa piarda nici unul. Am crezut ca sunt slabi pentru ca i-au batut chilienii, dar am vazut ce poate Chile si cum arata de fapt fotbalul lor aparent relaxant in fata unei echipe pretins puternice ca Spania. Mi-ar placea ca Australia sa bata Spania, chit ca nu conteaza pentru turneu, dar conteaza pentru moralul si mandria australienilor sa se intoarca acasa cu un scalp de gigant, chiar daca, din pacate dupa doar 3 meciuri.
Columbia si Coasta de Fildes au jucat un meci frumos, antrenant si disputat, dar probabil ca vor merge mai departe impreuna. Cat despre Anglia...
Dar sa le luam in ordine: nu ma asteptam ca mexicanii sa reziste brazilienilor, dar bravo lor ca au facut-o. Imi amintesc un Brazilia-Mexic de acum vreo 10 ani, poate mai mult, in care brazilienii, pe vremea aia cu Ronaldo in teren, conduceau cu 3-0 dupa 20 de minute, iar mexicanii erau toti transpirati si terminati. Transpirati si terminati au fost si acum, dar Ochoa a scos tot. Rezultatul asta nu modifica prea mult dinamica grupei, doar da Mexicului posibilitatea egalului in meciul decisiv pentru locul 2, cu Croatia. Si ceva imi spune c-or sa profite din plin de sansa asta. La o adica, daca Neymar n-a putut, de ce-ar putea Madzurkic?
Cat despre Camerun, isi merita soarta. Cat de departe e echipa asta de necunoscutii care au speriat lumea in Italia in 1990! Multi spectatori si-l amintesc pe Roger Milla dupa mai bine de 20 de ani, dar s-ar putea ca nimeni sa nu mai tine bine minte cine e Assou-Ekoto in 2-3 ani. Asta pentru ca salariile umflate pe care le iau de la cluburile bogate din Europa i-au facut pe camerunezi sa piarda orice fel de respect pentru joc. Si ma indoiesc ca vreun antrenor intreg la minte va mai vrea sa lucreze cu Assou-Ekoto odata ce vede scenele in care se ia la hartza cu propriul fundas central. Pacat de Volker Finke, e un antrenor bun si merita o echipa mai serioasa.
In grupa H, spuneam ca Russia va avea un cuvant important de spus. Meciul lor cu Coreea de Sud a tinut sa ma infirme. A fost probabil cel mai slab calitativ fotbal de la Mondialul asta. Acum vreo 3 ani Akinfeev era pe lista de posibili inlocuitori ai lui van der Sar la United. Niciodata n-am fost mai bucuros ca alaltaieri seara ca nu s-a intamplat asa. Incredibil cat de multe gafe a facut, si ar trebui sa-si asume toata vina pentru ca echipa lui a pierdut 2 puncte. Care echipa n-a facut oricum prea multe ca sa castige 3. Mi-ar placea ca din grupa asta sa mearga mai departe Belgia si Algeria, si probabil asa o sa se intample daca toate echipele joaca la fel ca in primul meci.
Din grupa B, Spania merge acasa spre bucuria tuturor iubitorilor de fotbal vaccinati anti-Barcelona, dar imi pare rau ca prea brusca lor decadere o sa eclipseze evolutia australienilor. The socceroos au jucat bine in ambele meciuri de pana acum si nu meritau sa piarda nici unul. Am crezut ca sunt slabi pentru ca i-au batut chilienii, dar am vazut ce poate Chile si cum arata de fapt fotbalul lor aparent relaxant in fata unei echipe pretins puternice ca Spania. Mi-ar placea ca Australia sa bata Spania, chit ca nu conteaza pentru turneu, dar conteaza pentru moralul si mandria australienilor sa se intoarca acasa cu un scalp de gigant, chiar daca, din pacate dupa doar 3 meciuri.
Columbia si Coasta de Fildes au jucat un meci frumos, antrenant si disputat, dar probabil ca vor merge mai departe impreuna. Cat despre Anglia...
Am ras ca au fost batuti de un semi-invalid care a dat doua goluri aproape de unul singur. Suarez a avut acum 3 luni o operatie la genunchi despre care Phil Neville spunea inainte de meci ca are o perioada de refacere de 6 luni.
Si mi-a placut ca jucatorii care au reusit sa faca ceva productiv au fost Rooney si Welbeck, in timp ce Gerrard, Sturridge si Sterling au jucat 90 de minute cu crisparea si incordarea celor obisnuiti cu esecul. Nu ca asta ar avea vreo legatura cu cluburile la care joaca...
Deci probabil ca si Anglia pleaca acasa dupa grupe. Se cerne marunt la mondialul asta... Inca sunt indecis in legatura cu Uruguay, mai au un meci in care sa ma faca sa ma hotarasc daca-mi plac sau nu. Cu siguranta nu-mi place Cavani. Si imi place Costa Rica.
Eh, haide sa-i vedem pe japonezi si sa ne intrebam de ce nu e Romania la mondial.
marți, 17 iunie 2014
Despre grupe
N-am apucat sa scriu in fiecare zi asa cum as fi vrut, si se pare ca asta e un vis frumos atata timp cat mai fac si alte lucruri pe langa privit fotbal. Iar de cele mai multe ori mai fac. Dar azi se termina prima runda de meciuri din grupe, ceea ce inseamna ca 30 din cele 32 de echipe de la mondial au debutat deja.
Si iata cum cred eu ca arata grupele dupa prima runde de meciuri:
Grupa A: Era clar si s-a confirmat dupa primul meci ca brazilienii sunt mari favoriti. Camerun a jucat dezamagitor in primul meci cu Mexic si locul 2 va fi decis de meciul dintre Mexic si Croatia. Pronosticul meu e Croatia. Datorita lui Chicarito si a istoriei lor destul de colorate cu mondialele, mexicanii imi sunt mai simpatici, dar am fost impresionat de cat de solid arata echipa Croatiei.
Grupa B: As rade si cu curu' daca Spania n-ar trece de grupa asta, dar e foarte improbabil. Chilienii sunt destul de subtirei iar australienii m-au impresionat prin entuziasm, dar traim intr-o lume prea nemiloasa pentru ca asta sa fie suficient. Ce-a fost de luat din grupa asta s-a luat deja, 5-1 in fata Olandei o sa ramana un meci de referinta si mi-a placut cel mai mult ca toate golurile Olandei au venit dupa 4 pase sau mai putin mai degraba decat milioanele de pase de-a latul terenului ale mult-slavitului tiki-taka. E prea putin meciul asta pentru a fi considerat revansa Olandei pentru finala pierduta acum 4 ani, dar o revansa frumoasa ar fi sa-i vedem pe van Persie & co. ridicand trofeul pe 13 iulie.
Grupa C: Care ne face sa ne intrebam cum naiba a pierdut Romania barajul in fata Greciei. Desi probabil ai nostri ar fi jucat si mai deplorabil. Mi-ar placea sa vad Japonia mergand mai departe tot pe motiv ca japonezii au jucat intotdeauna cu placere si cu mult entuziasm. Pacat ca vine la pachet cu o naivitate pe care echipele serioase n-o iarta. Dar e o grupa destul de deschisa, inca se poate intampla orice.
Grupa D: Grupa rasilor, si as rade si mai tare daca clasamentul la zi ar ramane la fel dupa cele 6 meciuri ale grupei. Anglia a jucat bine, dar a jucat exact cum se asteptau italienii sa joace. Iar daca Costa Rica ii pacalesc la vreun egal ar putea face viata usoara suporterilor care si-au luat bilete doar la primele 3 meciuri. Uruguay au dezamagit, evident, si desi imi pare rau de cativa oameni de-ai lor (Forlan si antrenorul Tabarez care a fost artizanul minunatului parcurs din 2010), majoritatea merelor uruguayene sunt stricate. Lugano, Cavani si restul au dovedit ca sunt doar niste sclifositi platiti mult peste cat merita si ca nu merita sa-si reprezinte tara. O sa-i bata pana si Anglia.
Grupa E: Francezii o sa castige la pas grupa, si dupa ei probabil elvetienii. Singura sansa a ecuadorienilor e sa dea multe goluri Hondurasului, sa spere ca Franta bate Elvetia la scor si sa ciupeasca un egal de la deja calificata Franta. Dar e cu bataie lunga.
Grupa F: Nigeria a facut primul meci fara gol al mondialului impotriva unui adversar cotat mult mai slab si asta s-ar putea sa-i coste scump, pentru ca bosniacii au o echipa puternica si doua meciuri la dispozitie sa prinda locul 2. Unul din ele e impotriva Nigeriei, al doilea e impotriva unui adversar mai slab pe care vulturii negrii n-au reusit sa-l invinga.
Grupa G: Portughezii, la fel ca Uruguay si ca echipele africane, au jucat ca si cum competitia asta nu e demna de frezele si de Ferrariurile lor. Nu-i nimic, Thomas Muller isi permite si el Ferrari, dar isi permite si sa alerge 90 de minute. Ceea ce il face autor de hattrick si golgetterul la zi al mondialului. Cred ca portughezii o sa-si revina, dar nu e deloc usor. Americanii au o echipa extrem de disciplinata si condusa de un Klinsmann perfectionist si inteligent, iar Ghana, desi nu la fel de disciplinati, au o echipa talentata si in foame de puncte. Mi-ar placea sa vad americanii mai departe si sunt convins ca daca e posibil, nemtii or sa le dea meciul in ultima etapa.
Grupa H: Mi-a placut de algerieni si mi s-a parut nedrept ca belgienii au reusit sa intoarca rezultatul de la 1-0 si sa castige. Dar mi-a placut ca intre starurile de la Chelsea, City si Spurs a fost nevoie de unul din jucatorii de la cosul de gunoi al lui United ca sa revigoreze echipa. Meritul antrenorului a fost ca a reusit sa-i trezeasca la timp cat sa nu piarda puncte pretioase, si sper ca Fellaini sa se intoarca la United in toamna cu aceeasi atitutdine ca are ceva de demonstrat. Belgia o sa treaca de grupa asta pentru ca e usoara, dar mi-ar placea sa fie insotiti de algerieni. Desi probabil rusii n-o sa fie de aceeasi parere.
Si iata cum cred eu ca arata grupele dupa prima runde de meciuri:
Grupa A: Era clar si s-a confirmat dupa primul meci ca brazilienii sunt mari favoriti. Camerun a jucat dezamagitor in primul meci cu Mexic si locul 2 va fi decis de meciul dintre Mexic si Croatia. Pronosticul meu e Croatia. Datorita lui Chicarito si a istoriei lor destul de colorate cu mondialele, mexicanii imi sunt mai simpatici, dar am fost impresionat de cat de solid arata echipa Croatiei.
Grupa B: As rade si cu curu' daca Spania n-ar trece de grupa asta, dar e foarte improbabil. Chilienii sunt destul de subtirei iar australienii m-au impresionat prin entuziasm, dar traim intr-o lume prea nemiloasa pentru ca asta sa fie suficient. Ce-a fost de luat din grupa asta s-a luat deja, 5-1 in fata Olandei o sa ramana un meci de referinta si mi-a placut cel mai mult ca toate golurile Olandei au venit dupa 4 pase sau mai putin mai degraba decat milioanele de pase de-a latul terenului ale mult-slavitului tiki-taka. E prea putin meciul asta pentru a fi considerat revansa Olandei pentru finala pierduta acum 4 ani, dar o revansa frumoasa ar fi sa-i vedem pe van Persie & co. ridicand trofeul pe 13 iulie.
Grupa C: Care ne face sa ne intrebam cum naiba a pierdut Romania barajul in fata Greciei. Desi probabil ai nostri ar fi jucat si mai deplorabil. Mi-ar placea sa vad Japonia mergand mai departe tot pe motiv ca japonezii au jucat intotdeauna cu placere si cu mult entuziasm. Pacat ca vine la pachet cu o naivitate pe care echipele serioase n-o iarta. Dar e o grupa destul de deschisa, inca se poate intampla orice.
Grupa D: Grupa rasilor, si as rade si mai tare daca clasamentul la zi ar ramane la fel dupa cele 6 meciuri ale grupei. Anglia a jucat bine, dar a jucat exact cum se asteptau italienii sa joace. Iar daca Costa Rica ii pacalesc la vreun egal ar putea face viata usoara suporterilor care si-au luat bilete doar la primele 3 meciuri. Uruguay au dezamagit, evident, si desi imi pare rau de cativa oameni de-ai lor (Forlan si antrenorul Tabarez care a fost artizanul minunatului parcurs din 2010), majoritatea merelor uruguayene sunt stricate. Lugano, Cavani si restul au dovedit ca sunt doar niste sclifositi platiti mult peste cat merita si ca nu merita sa-si reprezinte tara. O sa-i bata pana si Anglia.
Grupa E: Francezii o sa castige la pas grupa, si dupa ei probabil elvetienii. Singura sansa a ecuadorienilor e sa dea multe goluri Hondurasului, sa spere ca Franta bate Elvetia la scor si sa ciupeasca un egal de la deja calificata Franta. Dar e cu bataie lunga.
Grupa F: Nigeria a facut primul meci fara gol al mondialului impotriva unui adversar cotat mult mai slab si asta s-ar putea sa-i coste scump, pentru ca bosniacii au o echipa puternica si doua meciuri la dispozitie sa prinda locul 2. Unul din ele e impotriva Nigeriei, al doilea e impotriva unui adversar mai slab pe care vulturii negrii n-au reusit sa-l invinga.
Grupa G: Portughezii, la fel ca Uruguay si ca echipele africane, au jucat ca si cum competitia asta nu e demna de frezele si de Ferrariurile lor. Nu-i nimic, Thomas Muller isi permite si el Ferrari, dar isi permite si sa alerge 90 de minute. Ceea ce il face autor de hattrick si golgetterul la zi al mondialului. Cred ca portughezii o sa-si revina, dar nu e deloc usor. Americanii au o echipa extrem de disciplinata si condusa de un Klinsmann perfectionist si inteligent, iar Ghana, desi nu la fel de disciplinati, au o echipa talentata si in foame de puncte. Mi-ar placea sa vad americanii mai departe si sunt convins ca daca e posibil, nemtii or sa le dea meciul in ultima etapa.
Grupa H: Mi-a placut de algerieni si mi s-a parut nedrept ca belgienii au reusit sa intoarca rezultatul de la 1-0 si sa castige. Dar mi-a placut ca intre starurile de la Chelsea, City si Spurs a fost nevoie de unul din jucatorii de la cosul de gunoi al lui United ca sa revigoreze echipa. Meritul antrenorului a fost ca a reusit sa-i trezeasca la timp cat sa nu piarda puncte pretioase, si sper ca Fellaini sa se intoarca la United in toamna cu aceeasi atitutdine ca are ceva de demonstrat. Belgia o sa treaca de grupa asta pentru ca e usoara, dar mi-ar placea sa fie insotiti de algerieni. Desi probabil rusii n-o sa fie de aceeasi parere.
vineri, 13 iunie 2014
Fred si barmy
Brazilia - Croatia 3-1 (Neymar '29 '71 pen, Oscar '90+1 - Marcelo '11 og), Group A, Sao Paolo, 2014-06-12
A fost 3-1 asa cum am pronosticat, si ma bucur mai mult decat credeam ca Brazilia a castigat, mai ales ca ITV a ales sa prefateze meciul cu o serie de rezultate surpriza in meciurile inaugurale: Argentina - Belgia 0-1 (Spania '82), Argentina - Camerun 0-1 (Italia '90), Franta - Senegal 0-1 (Coreea de Sud si Japonia, 2002). Toate astea sunt insa de pe vremea cand campioana en-titre era protagonista meciului inaugural si probabil ca introducerea regulii ca tara gazda sa deschida turneul in Germania 2006 are ceva de-a face cu asta. N-a fost nici o surpriza ca Germania a batut Costa Rica lui Paul Wanchope atunci, si n-a fost o surpriza nici astazi.
Scorul e cam brutal fata de croati pentru felul cum s-a jucat, dar chiar si cu penaltiul inventat al lui Fred, tot cred ca Brazilia merita sa castige. Croatii au fost mai directi si au avut ocazii mai clare, dar daca se intra in ultimele 10 minute cu 1-1 presiunea gazdelor ar fi crescut mult in intensitate. Pare paradoxal sa spunca, desi Brazilia a meritat sa castige, mi se pare ca ei au jucat prost, iar croatii au jucat bine. Poate ca ma asteptam la prea mult de la brazilieni si aproape sigur ma asteptam la prea putin de la croati. Dar ca intotdeauna, e o echipa surpinzator de solida si de echilibrata. Mi-a placut Olic si tin minte cat de periculos poate fi din semifinala CL din 2010, cand golul lui a eliminat-o pe United. Pletikosa a facut un meci bun si a oferit multa siguranta echipei per ansamblu, dar mi s-a parut ce penaltiul l-a abordat gresit si l-ar fi putut apara. Pentru ca Neymar a sutat prost.
Si a-propos de Neymar, jocul lui din seara asta imi aduce aminte de raportul de scouting pe care Argaseala l-a facut despre Luca Toni in 2008: "A dat doua goluri, da' in rest n-a facut nimic." Nu-mi place cum se misca in teren, nu-mi place ca e prea egoist si prea primadona si as fi vrut sa ia rosu ca sa nu-l mai vad in meciurile urmatoare. Dar are cele doua goluri de partea lui. Raman insa la parerea ca si Oscar si Ramires ar juca un fotbal mult mai elegant in pozitia lui.
Oscar mi-a placut cel mai mult din echipa Braziliei, in timp ce Hulk m-a dezamagit, desi am impresia ca nu prea s-a simtit comfortabil cu rolul pe care l-a avut de indeplinit pe teren. Bineinteles, penaltyul care n-a fost si nesportivitatea lui Fred or sa faca titlurile in presa, dar si pe Fred il tin minte ca nefiind cel mai fair-play dintre fotbalisti de la meciurile dintre Steaua si Olympique Lyon din 2006.
Marcelo, ca si contrapartida lui de la croati, Modric, a jucat ca o cizma, numai ca greseala lui (si-a lui David Luiz) se vede si pe tabela. Proaspeti campioni ai Europei cu Real Madrid, dar se pare ca in America de Sud lucrurile stau altfel.
In afara de meci, mi-a placut la nebunie atmosfera, cu cele 60.000 de tricouri galbene si zgomotul asurzitor care se auzea prin televizor in ritm cu felul in care jucau favoritii celei mai urmarite tari a momentului. E clar ca publicul merita cupa mondiala, in ciuda coloraturii locale cu nuante de proteste de strada. Problemele pe care le pun protestatarii sunt complexe si greu de rezolvat, dar banuiesc ca si ei adera la ideea ca luna ce urmeaza ar trebui sa fie o sarbatoare a fotbalului.
Cred ca Brazilia va merge mai departe din grupa asta, cu meciul Mexic-Croatia decisiv pentru locul 2. Cat despre europatrioti, maine se vor putea delecta cu Spania-Olanda. Hai ai nostri, hai van Persie!
A fost 3-1 asa cum am pronosticat, si ma bucur mai mult decat credeam ca Brazilia a castigat, mai ales ca ITV a ales sa prefateze meciul cu o serie de rezultate surpriza in meciurile inaugurale: Argentina - Belgia 0-1 (Spania '82), Argentina - Camerun 0-1 (Italia '90), Franta - Senegal 0-1 (Coreea de Sud si Japonia, 2002). Toate astea sunt insa de pe vremea cand campioana en-titre era protagonista meciului inaugural si probabil ca introducerea regulii ca tara gazda sa deschida turneul in Germania 2006 are ceva de-a face cu asta. N-a fost nici o surpriza ca Germania a batut Costa Rica lui Paul Wanchope atunci, si n-a fost o surpriza nici astazi.
Scorul e cam brutal fata de croati pentru felul cum s-a jucat, dar chiar si cu penaltiul inventat al lui Fred, tot cred ca Brazilia merita sa castige. Croatii au fost mai directi si au avut ocazii mai clare, dar daca se intra in ultimele 10 minute cu 1-1 presiunea gazdelor ar fi crescut mult in intensitate. Pare paradoxal sa spunca, desi Brazilia a meritat sa castige, mi se pare ca ei au jucat prost, iar croatii au jucat bine. Poate ca ma asteptam la prea mult de la brazilieni si aproape sigur ma asteptam la prea putin de la croati. Dar ca intotdeauna, e o echipa surpinzator de solida si de echilibrata. Mi-a placut Olic si tin minte cat de periculos poate fi din semifinala CL din 2010, cand golul lui a eliminat-o pe United. Pletikosa a facut un meci bun si a oferit multa siguranta echipei per ansamblu, dar mi s-a parut ce penaltiul l-a abordat gresit si l-ar fi putut apara. Pentru ca Neymar a sutat prost.
Si a-propos de Neymar, jocul lui din seara asta imi aduce aminte de raportul de scouting pe care Argaseala l-a facut despre Luca Toni in 2008: "A dat doua goluri, da' in rest n-a facut nimic." Nu-mi place cum se misca in teren, nu-mi place ca e prea egoist si prea primadona si as fi vrut sa ia rosu ca sa nu-l mai vad in meciurile urmatoare. Dar are cele doua goluri de partea lui. Raman insa la parerea ca si Oscar si Ramires ar juca un fotbal mult mai elegant in pozitia lui.
Oscar mi-a placut cel mai mult din echipa Braziliei, in timp ce Hulk m-a dezamagit, desi am impresia ca nu prea s-a simtit comfortabil cu rolul pe care l-a avut de indeplinit pe teren. Bineinteles, penaltyul care n-a fost si nesportivitatea lui Fred or sa faca titlurile in presa, dar si pe Fred il tin minte ca nefiind cel mai fair-play dintre fotbalisti de la meciurile dintre Steaua si Olympique Lyon din 2006.
Marcelo, ca si contrapartida lui de la croati, Modric, a jucat ca o cizma, numai ca greseala lui (si-a lui David Luiz) se vede si pe tabela. Proaspeti campioni ai Europei cu Real Madrid, dar se pare ca in America de Sud lucrurile stau altfel.
In afara de meci, mi-a placut la nebunie atmosfera, cu cele 60.000 de tricouri galbene si zgomotul asurzitor care se auzea prin televizor in ritm cu felul in care jucau favoritii celei mai urmarite tari a momentului. E clar ca publicul merita cupa mondiala, in ciuda coloraturii locale cu nuante de proteste de strada. Problemele pe care le pun protestatarii sunt complexe si greu de rezolvat, dar banuiesc ca si ei adera la ideea ca luna ce urmeaza ar trebui sa fie o sarbatoare a fotbalului.
Cred ca Brazilia va merge mai departe din grupa asta, cu meciul Mexic-Croatia decisiv pentru locul 2. Cat despre europatrioti, maine se vor putea delecta cu Spania-Olanda. Hai ai nostri, hai van Persie!
joi, 12 iunie 2014
Sa fie fotbal!
In ciuda fervorii cu care am asteptat acest mondial, inceputul lui aproape ca ma surprinde. As fi vrut sa scriu cateva vorbe aseara; as fi vrut sa trec in revista editiile de pana acum si ce imi amintesc din cele 6 editii de cupa mondiala pe care le-am vazut; as fi vrut sa vorbesc despre ce vreau sa vad si ce ma astept sa vad la acest mondial. N-am apucat sa scriu nimic. Incropesc acum la repezeala cateva vorbe, cu jumatate de ora inainte de primul fluier si sper in schimb sa gasesc un ritm bun de scris odata ce turneul va fi inceput.
Colegii mei din spatiul iugoslav spuneau ca Brazilia nu va bate astazi Croatia. Am insa incredere in Celecao, mai ales dupa ce am vazut o linie de fund puternica, evocatoare de aceea din SUA '94, atunci cand echipa condusa din teren de Carlos Dunga avea sa castige. Ii vad pe brazilieni printre favoriti si mi-ar placea sa castige, si doar lipsa de entuziasm a brazilienilor cu care am vorbit despre sansele lor diminueaza intrucatva entuziasmul meu. M-am hotarat insa ca echipa mea la aceasta cupa mondiala sa fie Olanda, insa asta numai dupa ce van Gaal a fost anuntat ca viitor antrenor al lui United si evident, din acest motiv.
N-am nici un fel de atasament fata de Anglia si am aceeasi aversiune fata de Spania pe care Barcelona 2009 mi-a insuflat-o. Germania, Italia si Franta sunt si ele printre favorite si mi-ar placea ca favoritii mei din 2010, Uruguay, sa aiba un parcurs frumos.
Altfel, am investit ceva timp in a ma gandi daca sa scriu in romana sau in engleza dar iata ca, sub presiune timpului, continui sa ma simt mai comfortabil in romana.
Dar iata ca incepe. O sa ma opresc aici. Pentru membrii congregatiei noastre, cei care ne inchinam la zeul fotbal, sa ne bucuram: pentru o luna avem Saturnaliile noastre si tot restul devine secundar. Pentru ceilalti, ne vedem dupa 12 iulie.
Forca Celecao! Facem bom!
Colegii mei din spatiul iugoslav spuneau ca Brazilia nu va bate astazi Croatia. Am insa incredere in Celecao, mai ales dupa ce am vazut o linie de fund puternica, evocatoare de aceea din SUA '94, atunci cand echipa condusa din teren de Carlos Dunga avea sa castige. Ii vad pe brazilieni printre favoriti si mi-ar placea sa castige, si doar lipsa de entuziasm a brazilienilor cu care am vorbit despre sansele lor diminueaza intrucatva entuziasmul meu. M-am hotarat insa ca echipa mea la aceasta cupa mondiala sa fie Olanda, insa asta numai dupa ce van Gaal a fost anuntat ca viitor antrenor al lui United si evident, din acest motiv.
N-am nici un fel de atasament fata de Anglia si am aceeasi aversiune fata de Spania pe care Barcelona 2009 mi-a insuflat-o. Germania, Italia si Franta sunt si ele printre favorite si mi-ar placea ca favoritii mei din 2010, Uruguay, sa aiba un parcurs frumos.
Altfel, am investit ceva timp in a ma gandi daca sa scriu in romana sau in engleza dar iata ca, sub presiune timpului, continui sa ma simt mai comfortabil in romana.
Dar iata ca incepe. O sa ma opresc aici. Pentru membrii congregatiei noastre, cei care ne inchinam la zeul fotbal, sa ne bucuram: pentru o luna avem Saturnaliile noastre si tot restul devine secundar. Pentru ceilalti, ne vedem dupa 12 iulie.
Forca Celecao! Facem bom!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)