E clar ca se intampla ceva in oras,
multe lucruri s-au transformat in bine, Londra a inceput sa arate
bine noaptea si oriunde ai intoarce capul, doua lucruri sunt
omniprezente: sportul si simbolurile natiunilor. Prilej bun pentru
locuitorii unui oras atat de multi-etnic sa se mandreasca cu
originile lor. Se vad pe strada steaguri si tricouri ale unor tari de
care putina lume a auzit, iar oameni care altfel se mandresc cu
faptul ca-s nascuti in Londra isi aduc aminte ca originile lor sunt
de fapt prin Antigua, Aruba, Trinidad-Tobago sau cine stie ce alta
insulita caraibiana. Mandrele natii africane, imperii puternice
intr-o vreme in care domnul Livingstone nu-si descoperise
curiozitatile legate de izvoarele Nilului, au si ele reprezentanti pe
strazile si metrourile Londrei: am vazut in ultimele zile scutul
Masai de pe steagul Kenyei pe o multime de revere. Multi brazilieni,
intotdeauna veseli, galagiosi si in dispozitie muzicala, nerabdatori
probabil in asteptarea celor doua momente in care atentia lumii se va
indrepta asupra lor: WC2014 si Rio2016.
„Stii cumva cum se ajunge la
Stratford, la Parcul Olimpic?” ma intreaba in statie la Tower Hill
un domn cu o sapca de pe care se vedea frunza de artar. Nu e
multumit de ce-i spun. „Fiecare om pe care-l intreb imi spune
altceva” „Poate si pentru ca sunt atat de multe feluri de a
ajunge acolo. Dar nu-i cam tarziu? Mai sunt probe acum?”
„Ah, vrem doar sa vedem stadionul
si complexul.” Iata si turistii olimpici, imi spun. „Sunteti din
Canada?” deschid conversatia conventionala. „Sunt nascut in
Portugalia, dar am crescut in Canada, iar acum traiesc in China.”
Ah, da. Cum de-am putut sa ma gandesc ca omul isi are originile
intr-un singur loc? Limba materna e portugheza, dar casa lui e
Toronto. Iar in China s-a dus datorita nevestei, care-i de acolo, dar
si pentru ca tara e spectaculoasa si viata e ieftina. Cu siguranta a
vazut olimpiada de la Beijing, si ii propun sa ne vedem la Rio, unde
sper sa fiu peste 4 ani.
„Am fost acolo de 5 ori, dar nu
imi place in mod deosebit. Nu e sigur, iar acum, in goana dupa
dezvoltare economica distrug si lucrurile bune pe care le au. Dar
bineinteles, trebuie sa te duci sa vezi cu ochii tai.” Trebuie, asa
e.
„Verushka? Ce fel de nume e asta?”
„E un nume rusesc, dar eu sunt jumatate venezueleanca, jumatate
italianca” Aha. 8.31 milioane de locuitori in Londra, dar oare cati
londonezi?
„Pentru mine, nimic altceva in
afara de a calatori si a vedea lumea nu are sens. Iar faptul ca sunt
aici acum si ca muncesc e parte din planul meu de a strange bani si
de a calatori.” mi-a spus Nicole duminica seara. Multa lume pare sa
impartaseasca ideea asta. Poate sunt eu defect. 13:46
2 comentarii:
eh , oamenii renuntand la ascensiunea verticala, aleg sa se miste cat mai mult pe orizontala.
Joy.Division
Interesant post. Cred ca intr-o capitala atat de mare ar fi si greu sa ne gandim ca majoritari ar ramane bastinasii. Chiar si in Bucuresti intalnesti straini la tot pasul daca ai urechile si ochii deschisi, nu spun ca e bine, dar nici rau, stiu doar ca suntem toti oameni si avem de invatat de la fiecare.
http://the44gallery.blogspot.com
Trimiteți un comentariu