FFC

Speram sa mergem pe Craven Cottage, doar e stadionul meu preferat din Anglia. Cu balustradele lui de lemn ornat, mic, ascuns intre casele victoriene cu gradina larga din Hammersmith, mi se pare ca seamana cu un teatru elisabetan. Si e o echipa mica, nu prea are cum sa aiba dusmani, oricat ar insista ca sunt rivalii lui Chelsea. Suporterii lui Fulham nu sunt hooligans, sunt bunici care-si aduc nepotii la stadion sa se bucure de o zi insorita pe malul Tamisei.

Acum cativa ani ziceam ca e echipa mea preferata din Londra, dar rezultatele impotriva lui United din ultima vreme nu prea le ajuta cauza in momentul asta. Tottenham e mult mai inofensiva impotriva alor mei si joaca un fotbal mult mai ambitios. Incep sa dezvolt si cu cartierul un anumit soi de relatie. Suporterii lui Tottenham sunt la polul opus. Printre cei mai violenti, atat cat de violenti mai pot fi in fotbalul ultra-supravegheat de acum, iar zona in care e stadionul e cea mai rau-famata din Londra, desi m-am plimbat noaptea pe langa Tottenham Hale si tot pustiu era.

Am aflat ca nu mergem pe Craven Cottage. Usor dezamagit, dar pana la urma a fost mai bine. Stadionul e accesibil si pot ajunge oricand. Baza de pregatire e o chestie in care publicul are acces mult mai greu, si mi-ar fi fost si foarte greu sa ajung de unul singur. E doar la vreo trei statii de tren distanta de Wibledon, dar nu pre calatoresc cu trenul si tin minte ca ultima data faptul ca n-am stiut sa deosebesc Hampton de Hampton Court a costat vreo 5 kilometri.

„Ce multe masini scumpe!” zice Dom. „Evident, e un loc in care vin fotbalisti, ce te astepti. Oameni care cu salariul pe o saptamana ar putea cumpara cam 10 din astea.” Era doar un BMW serie 5 si chiar nu mi s-a parut ca parcarea e asa spectaculoasa. Un Jaguar sport si un Porsche Carrera, cam atat am remarcat iesit din comun. Ori nu era nimeni la antrenament, ori mai exista chiar si in Premier League fotbalisti cu bun simt.

„Fulham Football Club, buna ziua!” raspunde la telefon fata de la receptie care ne-a dat ecusoanele. Dupa cum arata, as zice ca e poloneza. Iar coordonatorul, Ali Halloul, cam ciudat. Magrebian? Maroc, Algeria? Probabil.

Din grupul nostru de vreo 8, suntem vreo 3 carora ni se pare mare smecherie treaba asta. Faptul ca suntem in sediul unui club din Premier League. Mai ales ca pe formularul de inscriere scrie clar, la inceput: „Din momentul asta reprezentati Fulham Football Club. In toate activitatile intreprinse pentru noi va trebui sa purtati insemnele clubului...” Rowanne se face ca nu-i pica bine treaba asta. Se alinta, a venit special imbracata in tricoul lui Chelsea, cu emblema aurita si cu „12 European Champions” pe spate. Ma batea gandul sa ma duc in tricou cu United, dar mi-am zis ca ar fi nerespectuos. Si inca ar fi fost mai bine decat Chelsea. Aveam tricoul cu Steaua. 86 European Champions.

„Bineinteles, suntem constienti ca nu toti sunteti suporteri Fulham. Fiecare e liber sa-si sustina propria echipa. Eu insumi sunt suporter Tottenham. Dar atata timp cat port in piept emblema clubului il reprezint si incerc sa atrag oamenii spre Fulham, mai ales ca actionam in principal in districtele din jurul stadionului, iar principala noastra baza de suporteri vine de aici. Multa lume, cand aude de Fulham crede ca e vorba de fotbal, dar de fapt facem mult mai multe chestii in afara de fotbal. O sa vedeti ca ne implicam in comunitate intr-o multime de feluri si o sa puteti sa alegeti activitatile de care va simtiti cel mai aproape.” Toate echipele din primele doua divizii fac asta. Sunt convins ca e mai degraba exercitiu de PR decat dorinta sincera de a aduce un plus de valoare in comunitate, dar cu siguranta sunt foarte sensibili la posibilitatea de a descoperi fotbalisti talentati cat mai aproape de zona in care au stadionul. O sa incerc sa reprezint cat pot de bine Fulham Football Club. Multumesc angajatorilor mei pentru ocazie! 10:21