Bike bike love

Vineri am vazut-o prima data, acum aproape o saptamana. Mi-a placut din prima si am asteptat nerabdator a doua zi, sa ne plimbam impreuna. Ne-am vazut in acelasi loc, in fata la Hampstead Theatre unde troneaza o poza mare cu Oscar Wilde si promisiunea unei piese de-a lui la inceput de septembrie, cu Rupert Everett. Era 1, iar la 4 trebuia sa ajung la munca. Mai trecusem prin Swiss Cottage o data pe jos, pe 1 decembrie, cand am vrut sa merg pe jos intre East Finchley si Finchley Central si o data cu autobuzul dinspre High Barnet spre Golders Green, dar nu cunosteam zona si aveam doar o idee vaga unde ma aflu. Asa ca ne-am plimbat foarte mult la intamplare. Am trecut pe langa Lord's Cricket Ground la St. John's Wood, unde concursurile de tir cu arcul din primele zile ale olimpiadei erau in plina desfasurare si unde era intrare libera pe care am ratat-o pentru ca voiam sa profit cat mai mult de prima noastra plimbare impreuna. Dupa aia Baker Street si la un moment dat, fara sa-mi dau seama prea bine cum am ajuns in Regent's Park. Am ajuns la munca la timp si m-a asteptat pana am iesit. Seara ne-am intors amandoi acasa pe un traseu ciudat, prin Holborn, Euston Road apoi Aldwych si drumul obisnuit. Am ocolit putin, dar la fel, era prima data cand o aduceam acasa asa ca nu mi-a pasat prea tare. Duminica am lasat-o singura si m-am dus la petrecerea lui Dylan.

Luni m-am trezit devreme, mult prea devreme fata de cat as fi vrut sa dorm si, desi am avut un somn foarte agitat si deloc odihnitor am calarit-o toata ziua, in vreo 4 reprize lungi. Am incheiat seara pe la 4.30 am, intorcandu-ne de la Waterloo, dupa ce am vazut ultimul Batman la IMAX-ul de la BFI. Ploua si era o vreme ingrozitoare, am fost foarte tentat sa luam autobuzul inapoi, dar ma bucur ca n-am facut-o. Cand am ajuns in fata la Tate Modern ploua atat de tare incat abia reuseam sa tin ochii deschisi si nu prea vedeam ce se intampla in fata mea. Am traversat Millenium Bridge, podul pietonal care leaga Tate Modern de St. Paul's si City si speram ca pe malul nordic ploaia sa ne mai slabeasca. Bineinteles ca eram amandoi leoarca. Iar ploaia nu ne-a slabit, cel putin nu pana pe la Aldgate. Cand am trecut de Whitechapel inca mai curgea apa din cer, dar ceva mai linistit. Iar pana in East Ham se oprise de tot.

Marti eram atat de obosit incat abia am reusit sa ma ridic din pat, dar n-am iesit din casa, iar miercuri inca ma resimteam, asa ca am lasat-o din nou singura acasa si am renuntat la ideea de a ne mai plimba dupa munca. Dar ieri a fost totul in regula, am fost si ne-am intors impreuna, incepem sa optimizam traseul si pare sa dureze din ce in ce mai putin. Aseara am facut cei vreo 18 km intr-o ora, si am si apucat sa ne bucuram putin de malul Tamisei in flux maxim, de cele doua veliere care au aparut zilele trecute in fata unui club de fitze luminat in culorile tricolorului francez si de privelistea unui Tower Bridge pustiu si luminat cu albul rece specific obiectivelor a caror iluminare o face EDF, cu cercurile olimpice coborate la vertical si vizibile din departare. Velierul cel mare se cheama Belem, si face o poza foarte frumoasa dinspre malul de nord, cu suprastructurile HMS Belfast aparand din spatele catargelor lui subtiri, luminate de verdele cald omniprezent in noptile londoneze de cand cu olimpiada.

Imi imaginez ca de-acum o sa fim mai mult sau mai putin nedespartiti asadar, eu si bicicleta mea. E fix asa cum am vrut-o, usoara, rapida si perfecta pentru oras. Ma inspira foarte tare in vederea excursiei lungi pe care o planuiesc, si cred ca la anul o sa avem deja o avanpremiera. Am facut vreo 80 de kilometri dupa doar o zi si dupa o lunga perioada fara antrenament, treaba care a durat cam 5 ore. Cu siguranta e accesibil un tur al Angliei de vreo 2-3 saptamani, la anul prin mai. Apoi, in 2014, ma gandesc si la un tur al Romaniei, pe care am fost tampit ca nu l-am facut pana acum. Tot vreo 2-3 saptamani. 12:15